O țară pierdută

603
Dragnea și Tudose, aleșii poporului nostru. Credit foto: Octav Ganea/ INQUAM

Genul vremurilor prezente: tragedie. Cu participarea extraordinară a personajelor Dragnea, Tudose, Firea și Olguța…

„Locația”: faptele se petrec într-o țară din Europa de Est, ieșită de aproape treizeci de ani dintr-o dictatură. Moștenirea vechiului regim trăiește între aceste două clișee. Clișeu I: păi, de-aia am murit noi la Revoluție? Clișeu II: era mai bine înainte.

Contextul internațional: în regiune, țara e înconjurată de vecini care traversează crize, se observă tentații totalitare. Dincolo de Balcani, lumea se îndreaptă către o economie a cooperării, industriile își schimbă filosofiile de funcționare, înaintea resurselor naturale vin creativitatea și capacitatea de inovație. E timpul start-up-urilor și al gândirii fără granițe, educația e noul petrol; totodată globalizarea generează contra-revoluții (din America până în Marea Britanie), cu rezultate imprevizibile. Țara noastră este, însă, întoarsă către sine: nu privește în perspectivă istorică, nu există niciun proiect de integrare în secolul XXI. Se pregătește aniversarea centenarului de existență a țării, într-un climat de profundă divizare.

Personaje:

Dragnea – moșier din Teleorman, e înconjurat întotdeauna de lachei, promovează mediocritatea și obediența. Multe cariere i se datorează. Șef de personal în Partid. Coabitează util cu Noua Securitate. Împarte, generos, bani împrumutați pentru satisfacerea nevoilor primare ale poporului.  Are o singură problemă în viață: existența judecătorilor care nu pot fi trași de sfori. Familist, fost soț al doamnei Bombonica  (remarcată ca hotelieră), are fiu antreprenor în domeniul porcăriilor. Agreat de dame, poartă mustață de dorobanț, călătorește des în Brazilia.

Nea Tudose, premierul – supranumit Carmol. Nu are încredere în sistemul financiar-bancar. Arată foarte rău, dar susține că ficatul duce. Epoleții îi poartă în suflet.

Doamna Dan – fată în casă la domnu’ Dragnea, i se dau pe mână Internele. Manifestă Marele Entuziasm Necesar față de Programul de Guvernare. Nu ocolește bâlciul.

Sevil – altă fată în casă la domnu’ Dragnea, i se dă pe mână Dezvoltarea Regională. Femeie impozantă, aspect de matrioșcă. Teamă permanentă că dacă o desfaci din adâncurile matrioștii apar, la nesfârșit, funcționari acri.

Genunche – semi-analfabet, ministru al Educației. În timpul său s-a înfăptuit manualul de educație fizică și sport, care îi învață pe copii târârea.

Daea – cadru de nădejde al Partidului, se ocupă cu Agricultura. Îi place oaia.

Olguța – cucoană din zona Olteniei, i se dă pe mână Ministerul Muncii. Deși nu cunoaște nicio limbă de circulație internațională, insistă să le vorbească.

Dom’ Profesor – securist în etate, proaspăt eliberat din pușcărie. A suferit de o boală a mațelor, dar și-a revenit, la aer curat, în prima zi de libertate. Are un mare trust media în care promovează lătratul la comandă, linșajul și spălarea cadavrelor politice. Practică fie prietenia avantajoasă, fie avertismentul televizat.

Doamna Gabi Firea – primarele Capitalei. Mamă, madamă și creștin-ortodxă devotată (iubește îndeosebi Brâul Maicii Domnului). Poetă, suflet sensibil, adoră culoarea roz. S-a remarcat prin prezentarea știrilor TV și îngroparea discretă a unei revistuțe cu profil economic. Crescută la școala de cadre a lui Dom’ Profesor. Obsedată de imagine, inaugurează și firul de iarbă, adoră să taie panglică, ține discursuri în care se împăunează. Principala activitate: pozele în care afișează îngândurare. Până la închiderea ediției cel puțin, alesul inimii: Pandele, primare de comună limitrofă, cu vocabular de aproximativ o sută de cuvinte, doctor multiplu în științe.

Domnu’ Gigi – cel mai prezent personaj public în țară, fost cioban și pușcăriaș. Latifundiar mistic, are clubul de fotbal al celor patru consoane. Locuiește la palat și vorbește des cu Dumnezeu. Dumnezeu îi spune pe numele mic: Gigi.

Ghiță – copil de suflet al Serviciilor. Patriote naționale, și el. A pupat în bot și a păpat tot. Când l-au prins (vorba vine), a fugit în Serbia. Ultima dată a fost văzut relaxându-se în piscina unui hotel de lux din Belgrad.

Tăriceanu – om de stat, caracter moale. Don Juan bătrân, societatea i-a pierdut numărul mariajelor. S-a îmbogățit ca reprezentant al unor companii străine, iar acum perorează feroce-naționalist. Român verde.

Domnu General – indispensabil al Sistemului, uitat în geam la Externe.

Președintele – are nume german, fapt văzut de popor ca o garanție a competenței.  Pasiuni: turismul prezidențial. Se angajează des în cumpărarea de armament și are grijă ca partenerii externi să fie satisfăcuți. La țară se uită cu atenție și îngrijorare.

Fostul președinte – puțin trist, de când Doamna (fiecare epocă își are Doamna sa) are necazuri cu Justiția. Repetă la nesfârșit că a creat, din Justiție, un monstru. Monstrul era bun înainte să ajungă la Doamna.

Figurație: Opoziția.

Codruța: adulată pentru marele curaj al actului de Justiție. În urma actului, hoții cei mari stau la închisoare cel mult trei ani și se eliberează după ce scriu un număr record de lucrări științifice. Văzând acestea, poporul are orgasm, juisează, urlă frenetic pe străzi și uită că banii furați nu sunt recuperați.

Sfânta Biserică: a intrat necuratu’ pe sub sutană și scoate la iveală caz după caz de monahi și popi de țară homosexuali. Poporul e îngăduitor cu păcatele sfinților noștri părinți, chiar și cu pedofilia. Se fac glumițe despre ciocane și mici.

Poporul: format în majoritate din pensionari și bugetari. Bugetarii: iubesc cursurile de perfecționare pe banii statului, ideologia lor unică e leafa – ea nu trebuie niciodată tăiată (e greșeală mare!). Cei din privat: convinși că îi duc în cârcă pe cei enunțați anterior, manifestă ură de clasă. Poporul: se inflamează imediat în chestiuni care țin de educația publică, sistemul de sănătate și absența autostrăzilor. Inflamarea nu durează și nu este urmată de nicio consecință practică. Poporul e pe ultimul loc la tot ceea ce contează în civilizația europeană, în mileniul al III-lea. Ceea ce nu-l împiedică să fie foarte mândru. Cel mai mult îi urăște pe unguri – ei vor să fure țara noastră. Urgență: referendum pentru definirea familiei (fiindcă, desigur, s-au consemnat milioane de cupluri de homosexuali luând cu asalat starea civilă), iar poporul e vigilent, nu te joci!

Intelighenția: consecventă în ideea traseismului, se învârte în apropierea sinecurilor cu ștaif.

Expresii preferate în țară: lasă, că ne înțelegem noi; merge și așa; da, șefu’, să trăiți!; toți fură; lasă, să fure, dar să ne dea și nouă ceva.

Acțiune: priviți în jur, în fiecare zi – puteți vedea.

Andrei Crăciun este un ziarist mereu pe drumuri. Crede în Internaționala Oamenilor Buni și ignoră granițele. Îi puteți scrie la andrei.craciun@recorder.ro.
Intră în conversație