De la Târgu-Mureș la New York. Cum să cucerești lumea cu inteligența românească

Ciprian Morar vrea să schimbe mentalităţi în mediul de afaceri din România

„Pentru mine, un milion de dolari în plus sau în minus nu înseamnă mare lucru. Pare ciudat, dar abia azi dimineaţă am pus din nou ceva pe bucket list-ul personal: să ating pământul cu mâinile stând în picioare, asta-mi doresc acum.“ Cel care spune aceste cuvinte e un antreprenor român. Se numeşte Ciprian Morar, conduce compania Lateral şi are mulţi, foarte mulţi bani. Câteva milioane de dolari cifră de afaceri şi o creştere constantă de 30% pe an. Totul în doar nouă ani, de la un start-up înfiinţat cu 30.000 de dolari într-o anexă a casei părinteşti din Târgu Mureş: o camera micuţă, cu pământ pe jos. Acum face design, software şi aplicaţii mobile pentru clienţi din toată lumea. De exemplu, acum lucrează la partea de implementare a unei aplicații din SUA supranumită „Uber for trash“, care promite să schimbe modul în care este gestionat gunoiul în toată lumea. Lateral are 150 de angajaţi şi birouri în Târgu Mureş, Cluj, Oradea, Londra, San Francisco şi New York. Va mai deschide în curând unul în Tokyo, îi cere piaţa japoneză.

Ciprian Morar nu apare la televizor şi, în general, în presă. Nu e caz de interes public, nu are contracte cu statul, nu e burete de fonduri europene, iar 99% dintre contractele lui sunt cu clienţi din străinătate. Nu are nici măcar un departament care să-i mai cumpere câte-o copertă de revistă, pe care s-o arate partenerilor pe la brunch-uri. De fapt, compania lui nu are niciun angajat special pentru promovare. Clienţii vin, pur şi simplu, din recomandări. Corporaţii evaluate la zeci de milioane de dolari îi caută pe români să le programeze afacerile.

În sediul Lateral din New York lucrează doi români

Ciprian Morar conduce un business mai degrabă paralel cu mediul de afaceri independent din România. Multe dintre afacerile din ţară se dezvoltă cu frâna de mână trasă şi cu mulţi angajaţi în posturi de hamal. Lateral vrea altceva. E o întreagă filosofie aici: în cămăruţa aceea cu pământ pe jos în care a pornit afacerea, Ciprian şi-a promis că va construi cea mai bună companie din România, în care angajaţii vor veni la serviciu cu plăcere, vor putea să înveţe permanent şi vor fi cu adevărat valorizaţi. A vrut, cumva, să dea dea un sens vorbelor din anunţurile de angajare despre medii de lucru dinamice şi pachete de beneficii motivante. „N-ai cum să ceri unui angajat să-ţi facă un produs de calitate dacă tu nu-i arăţi ce-nseamnă calitatea respectivă. Trebuie să-i arăţi că-ţi pasă la fiecare nivel, de la spaţiul în care lucrezi până la calitatea produsului finit“, asta e explicaţia scurtă.

Ciprian a învăţat aceste lucruri în mulţi ani, departe de România. A lucrat în firme de apartament, unde a fost singurul angajat, şi a crescut afaceri de milioane de dolari pentru giganţi precum Microsoft. A numărat 100 de refuzuri la scrisorile sale de angajare, a ajuns chiar să tranzacţioneze autografe ale celebrităţilor pentru afacerişti obscuri londonezi, dar a condus şi maşini de lux în Sillicon Valley. În urmă cu 9 ani, s-a întors în România cu toate lecţiile astea în cap şi a înfiinţat Lateral.

Compania aceasta pare o bizarerie, o extravaganţă în mediul de afaceri din România. Dar gândiţi-vă numai cum ar putea arăta prima parte dintr-un anunţ de angajare atunci când prezentarea locului de muncă are următoarele puncte:

În studioul Lateral din Târgu Mureş

Organizarea. În loc să construiască etaj peste etaj cu birouri aseptice din sticlă şi plastic, Ciprian a adus un alt model, anticorporatist – studiouri cu maximum 40 de oameni, care pot fi şi acţionari în companie. „Fiecare birou are sufletului lui, de ce să creştem un mamut cu sute de mii de oameni fără personalitate? Suntem legaţi prin valorile şi aspiraţiile comune, dar suntem diferiţi. În plus, fiecare studio se poate dezvolta independent la un moment dat. Sau un grup de oameni poate să aibă o investiţie şi să construim o altă entitate care să se desprindă complet. La nivel structural, migrăm spre a face cât mai multe ventures. Construim business-uri“, explică Ciprian.

Oamenii. IT-iştilor le place cafeaua. Şi e nevoie de multă cafea ca să păstrezi logica parantezelor şi a acoladelor dintr-un singur rând de cod. Premisele astea au creat Latte-ral, un fel de cafenea internă a fiecărui studio de programatori. Dar asta e, aşa, un fleac. De fapt, tot ce le trebuie IT-iştilor e să fie lăsaţi să se joace. Uite, în Târgu Mureş, în pauzele de la programat, au construit un fel de imprimantă 3D. E mai mult pentru gravuri, dar aşa eu vrut ei. De fapt, cam aşa a fost construit tot studioul din Târgu Mureş. Sunt mesaje vizibile doar în lumină UV pe pereţii camerelor speciale pentru vorbit la telefon, iar lumina din mini-bibliotecă se poate schimba în culoarea roz doar cu telefonul mobil.

Au mers până în punctul în care au schimbat şi abţibildul hidrantului; era cam urât, au făcut altul cu un design mai prietenos. Ciprian a vrut ca oamenii să se simtă bine când vin la serviciu, aşa că a dat şi 800 de euro pe un scaun de birou, a comandat mochete din material reciclabil şi mobilier de lux şi a cumpărat toate gadget-urile noi de pe piaţă, de la Google Glass, până la senzori de mişcare sofisticaţi. În fiecare an, plăteşte câteva concedii pentru angajaţi. În Japonia, în Statele Unite, unde crede el. „Le arătăm exemple despre ce înseamnă să respecţi oamenii, să respecţi natura, să constuieşti având aceste valori.“

Dezvoltare personală: Periodic, în studiourile Lateral sunt invitaţi specialişti din domenii cât mai variate pentru a ţine prelegeri şi sesiuni de comunicare.

Beneficii. Ciprian Morar: „Salariile noastre sunt occidentale. De la un nivel de calitate, nu mai contează costurile. Provocarea e să găseşti oamenii“.

Ciprian Morar şi o parte din echipa Lateral din New York FOTO: Johnny Vacar

Afacerile. În portofoliul Lateral sunt clienţi de pe toate continentele: companii listate pe bursa NASDAQ, Organizaţia Naţiunilor Unite, Academia de Ştiinţe din New York şi platforme internaţionale precum fly.com şi virginholidays.com. Cel mai mare proiect la care se lucrează şi în Târgu Mureş, şi în Cluj e tehnologia pentru americanii de la Rubicon Global, un start-up evaluat acum la 1 milion de dolari care vrea să revoluţioneze industria gunoiului cu un nou concept: „Uber for trash“. Tot ce leagă proiectele astea este impactul social pe care îl promit. „Nu mi-ar plăcea să conduc un business în stil mercenar, să fac bani din orice, oricând, oricum. Mă interesează ce valoare pot să aduc eu în lumea asta, ce pot schimba. Mai întâi vreau să ştiu că fac un bine şi abia apoi că pot avea şi profit din asta“, susţine Ciprian.

Viitorul. Ciprian Morar: „Vrem să fim un model pentru alţii, care să înţeleagă că acest stil de a face afaceri este şi profitabil, nu doar mulţumitor. Ca să putem schimba sistemul, trebuie să arătăm: uite, se poate şi aşa, se poate să investeşti în oameni“. Aceasta e ideea de la care a pornit UpSchool, un fel de şcoală alternativă pentru elevi între 12 şi 18 ani. Cursurile se ţin chiar la sediul Lateral. Deocamdată, programul e doar în Târgu Mureş.

Portret de antreprenor
Ciprian Morar are 38 de ani. A descoperit pasiunea pentru IT cam pe vremea în care, înainte de a aprinde calculatorul, trebuia să ridici colțul mileului de pe monitor. Desfăcuse deja toate radio-urile şi televizoarele din atelierul de electronică al tatălui și se plictisise. Era elev de gimnaziu şi abia se mutase în singura şcoală din Târgu Mureş care avea un computer. A înţeles repede că nu pentru Mario şi Pinball sunt făcute calculatoarele. Mai ştia câte ceva despre tehnologiile de tipărit, aşa că lucrurile s-au legat.

La 14 ani, deja era angajat: făcea tehnoredactare şi design grafic pentru cutii de medicamente şi cărţi religioase. Asta era cererea. Era singurul angajat dintr-o firmă de apartament. Când şeful lui n-a mai putut să se ocupe, l-a lăsat singur: „Dacă poţi, fă-o să meargă“. Când şeful său a revenit în firmă, a avut un şoc. Totul mergea perfect. În semn de mulţumire, şi-a botezat copilul cu numele Ciprian.

În Târgu-Mureș devenise atât de notoriu faptul că tânărul de 14 ani se pricepe la tehnologii de tipărit, încât într-o zi l-a căutat poliţia. Voiau să înţeleagă cum falsifică lumea banii. Ciprian le-a explicat.

Toată lumea şi-a dat seama că liceanul din Târgu Mureş trebuie să facă facultate de design. Numai că în România nu exista aşa ceva. Bani să studieze în altă ţară nu avea. Aşa că s-a apucat să caute burse. A scris zeci de scrisori şi a primit tot atâtea refuzuri. Ciprian nu era, de fapt, un elev bun. Avea nota zece la informatică, engleză şi geografie. În rest, dezastru. Pentru şcoala românească din anii ’90, era un eşec. A fost primit însă cu bursă la una din cele mai prestigioase universităţi de design din Londra.

Când s-a dus să-şi ia viza de Anglia, a fost jefuit. Îşi cumpărase telefon celular şi, din Gara de Nord, şi-a sunat părinţii să le spună că a obţinut ştampila şi că se întoarce acasă. La scurt timp, mama sa a mai primit un telefon, de la poliţie: „Doamnă, v-am găsit fiul între şine“. Ciprian îşi aminteşte că s-a trezit în spital. Mai avea la el doar buletinul. Şi-a făcut viza din nou. După 2 zile, avea Bacalaureatul. L-a luat.

Bursa londoneză era de 300 de dolari. După ce şi-a cumpărat cărţi pentru şcoală, n-a mai rămas cu nimic. Mânca pâine cu unt şi cu muştar. Aia avea. A vrut să se angajeze. A trimis peste 100 de scrisori, dar a primit numai refuzuri. Viza îi permitea să lucreze doar 20 de ore, prea puţin. Profesorii îi sugerau să se angajeze la fast-food, că nu prea vorbea nici engleză foarte bine. L-a primit un comerciant de autografe.

Noaptea învăţa. Trebuia să iasă cumva din bucla asta. Nu era nicio scurtătură. Doar muncă. S-a înscris la concursuri studenţeşti şi a început să câştige. A făcut doi ani într-unul. Apoi, a mai făcut doi ani într-unul. Nici nu terminase facultatea, că a primit bursă la masterat.

La un moment dat, a primit un telefon cu o ofertă de muncă. Era de la Microsoft. A zis că e o glumă. După 6 testări şi interviuri, s-a angajat la gigantul IT. A fost al 11 angajat la Expedia, marea platformă de travel care atunci abia era înfiinţată. A renunţat atunci la şcoală și a construit de la zero această afacere de multe milioane de dolari. Devenise cunoscut, avea bani, trăia bine. Reuşise. Târgu Mureş era atât de departe.

Într-o zi, şeful lui i-a întins un cec în alb: „Începe ceva al tău“. Şi-a numit firma Life After Expedia (n.r. – Viaţa după Expedia). A mai jonglat apoi cu câteva proiecte, dar nu era mulţumit. Când să se lege ceva, a fost ţepuit de parteneri. S-a întors în casa părintească din Târgu Mureş şi a creat Lateral. O companie care va pune preţ pe oameni şi nu pe profit.

Compania lui Ciprian Morar nu are parteneri de afaceri în România

N-a fost nimic roz la început. Primul proiect a fost o reţea socială de fotbal. Megea bine până când a primit un mail: nu are licenţă pentru a folosi emblemele echipelor din Premier League. Plăteşte sau renunţă. A făcut alte logo-uri, care semănau. Alt mail: şi pentru clasament are nevoie de licenţă. A oprit toată afacerea. A început alt proiect. Şi-apoi altul. Şi altul. Până a început să se lege. A învăţat câte ceva din toate experienţele astea. Dar, cel mai important, n-a renunţat nicio clipă. A mers mai departe. Acum, compania lui are o cifră de afaceri de câteva milioane de dolari. În urmă cu puţin timp, a absolvit şi masteratul pe care-l abandonase. Aşa, pentru sufletul lui.

Diferenţa dintre două lumi
Ciprian Morar putea foarte bine să-şi construiască un viitor confortabil oriunde în lume. Nu-i lipsea nimic, de la spiritul antreprenorial până la conexiuni şi parteneri de afaceri. A venit în România pentru că a vrut să schimbe ceva aici: „Noi încă avem o cultură îmbibată de o mulţime de stereotipuri, care pornesc de la lucruri mărunte: de exemplu, cum tratezi personalul care face curăţenie! Da, e o mentalitate învechită, dar aici nu e vina oamenilor. Pur şi simplu, ei n-au fost expuşi la altceva“.

N-a reuşit să aibă nicio colaborare mulţumitoare până acum cu români: „Fiecare încercare a fost dezamagitoare. Piaţa nu e educată aici! Noi lucrăm la un alt nivel, orice contract în România e ca o întoarcere în timp. Nu putem face asta, pentru că n-am supravieţui!“. Prezenţa digitală a SMURD-ului e unul dintre proiectele pe care le-au făcut aici. Ba chiar s-au dus până într-acolo încât munca întreagă se poate considera voluntariat în comparaţie cu valoarea contractului iniţial. „După ce am livrat, totul s-a mişcat foarte, foarte încet. A fost nevoie de aprobări peste aprobări! Nu vreau să fiu negativist, dar noi vrem să fim parteneri reali pentru oameni care vor să facă treabă. Nu e în interesul nimănul să aştepţi“, spune Ciprian. Mai avuseseră o propunere: un sistem informatic de semnalare a cazurilor de urgenţă! Se oferiseră să-l facă ei. Se întâmpla acum aproape cinci ani. Sistemul de urgenţe încă nu există.

Întreaga experinţa cu antreprenorii români a fost motivaţia pentru a crea o şcoală alternativă UpSchool. Doar educaţia poate schimba lucrurile, şi-au spus. Dar cel mai mare şoc a fost însă atunci când a adunat o mână de copii la el în sediu. „Am fost şocat că lumea nu ştie nici măcar cum să se prezinte! Nu ştiau ce să zică despre ei! Cred că sistemul îi apasă. «Sunt Ciprian, am zburat 1.000.000 de mile şi încă-mi e frică de zbor», am spart gheaţa. True story. Aşa am aflat de la una dintre fete că are frică de pepene roşu. Ei bine, pe ea mi-o amintesc prima! Avea personalitate! Mi se pare incredibil că nici măcar copiii nu au încredere în ei. Le e teamă să pună întrebări! Atât de simplu este. Trebuie doar să întrebi“, spune Ciprian.

Echipa Lateral i-a implicat şi pe tinerii din proiectul UpSchool în construirea unui studio al companiei

În ciuda tuturor piedicilor, Ciprian vrea să rămână aici şi să schimbe mentalitatea în antreprenoriatul românesc. De fapt, am trunchiat vorbele sale de la începutul acestui text. Aceasta e concluzia: „Pentru mine, un milion de dolari în plus sau în minus nu înseamnă mare lucru. Pare ciudat, dar abia azi dimineaţă am pus din nou ceva pe bucket list-ul personal: să ating pământul cu mâinile stând în picioare și fără să îndoi genunchii, asta-mi doresc acum. Ştiu că sună ciudat, dar nu profitul mă interesează. Profitul e numai o măsură că ceea ce facem noi aici e bine. Da, e foarte fain când ai luxul de a avea o maşină scumpă, când poţi să călătoreşti peste tot în lume, dar, la un moment dat, începi să ai şi alte ambiţii. Altfel, înseamnă că n-ai învăţat nimic, n-ai evoluat deloc.“

SFATURI PRACTICE:
1. Numerele. Tot ce se întâmplă din punct de vedere financiar trebuie să fie scris. De la costul timpului meu (cât timp durează să ajungă furnizorul, cât timp fac până la muncă), până la lucruri contabile mai complicate. Şi e foarte simplu la început: câţi bani intră, câţi bani ies, cât mă costă să produc. Un exerciţiu minim de aritmentică.

2. Valorile şi modul de a face lucruri trebuie scrise mereu. La început poate să pară redundant. Să mă apuc să scriu cum să răspund la telefon? Da! Cum ne prezentăm: Sunt Ciprian de la Lateral şi Lateral ce face? Astea sunt valorile, aşa funcţionăm. Scopul e să creezi claritate şi pentru angajaţi, şi pentru clienţi.

3. Transparenţa. Nu-ţi ia nimeni ideea! Cu cât o faci mai clară şi mai transparentă, cu atât de mai bine. Pentru că, de la idee la execuţie, e distanţă mare.

4. Oameni. Totul depinde de oameni: clienţi, colaboratori, angajaţi, persoane din exterior. Contează enorm să ai o astfel reţea de suport. Să poţi să ceri părerea. „Hei, dar tu cum faci? Nu ştii pe cineva?“ Dar, mai ales, trebuie să dai valoare acestui schimb!

4. Nu uita de birocraţie! Am primit amendă pentru că n-aveam 220V scris lângă priză. Era să iau altă amendă pentru că avem nişte scaune foarte scumpe, 800 de dolari/bucata. I-am rugat pe colegii de la Cluj să-mi trimită poză care să dovedească faptul că scaunele alea chiar sunt folosite de angajaţi.

Acest articol face parte din proiectul editorial „Romanian stories”, realizat cu sprijinul UniCredit Bank.


Comentarii