Faraoane!

O să cazi, faraoane, cu toate proptelele din lume.

O să cazi, faraoane, România n-o să fie feuda ta, România n-o să fie Coreea ta de Nord.

O să cazi, faraoane, pentru că nu am întâlnit încă niciun cetățean autonom în țara asta care să dea pe tine o ceapă degerată.

O să cazi, faraoane, oricâte pomeni ai împărți pe datorie.

O să cazi, faraoane, pentru că în țara asta nu sunt doar bugetari albi care vor să le meargă vechimea într-un etern weekend prelungit.

O să cazi, faraoane, cum au căzut toți dinaintea ta. Cum cad cei de pe lângă tine, huiduiți pe stadioane mai ceva ca arbitrii Diviziei A.

O să cazi pentru că dincolo de Nădlac nu exiști. O să cazi, faraoane, pentru că atârni pe la mesele puterii mari, ca un vânzător de lanterne.

Îți plac șobolanii, faraoane, am văzut. Te înțeleg. Atâtea slugi hoațe și proaste te-au deturnat de la destinul tău firesc: lucrător la deratizare în subsolurile de la Turnu Măgurele.

O să cazi, faraoane, pentru că nu suntem toți analfabeții tăi, he-he. O să cazi pentru că nimeni nu te iubește, o să cazi pentru că pe frică nu s-a întemeiat niciodată nimic durabil.

O să cazi, faraoane, pentru că n-ai luat Palatul Victoria în locație de gestiune ca pe un birt comunal din Teleorman.

O să cazi, faraoane, pentru că nu poți exista în afara Partidului Unic.

O să cazi, faraoane, o să ajungi la vorbitor și o să-ți vină tânăra de impecabile moravuri cu sufertaș.

O să cazi, faraoane, pentru că România e mai mult decât o tarla și nu suntem toți grăjdarii de la porcăria ta, o să cazi, faraoane, pentru că îți e frică să nu ți se vadă țăranul interior la fiecare pas, și tot ți se vede. Îți e frică să nu pierzi toată puterea asta pe care nu o meriți, și tocmai de aceea o vei pierde.

O să cazi faraoane, pentru că nu ai fost niciodată nimic mai mult decât un ingineraș repetent, un șmecheraș de provincie ridicat pe ruinele unor suflete moarte.

Și o să cazi, faraoane, o să cazi.

Cele mai recente