Lecția de la Hoceni: țăranii vasluieni care au învățat să-și recicleze gunoiul

530
Nu i-a fost ușor lui Toader Gugui, dar a învățat că gunoiul are rostul său. FOTO: Recorder

În comuna Hoceni din județul Vaslui primarul a introdus colectarea selectivă, iar dacă găsește gunoi aruncat aiurea face investigație până află al cui e. Apoi îl pune într-un colet și-l trimite prin poștă vinovatului.

Suntem pe ultimul loc în Europa la reciclarea deșeurilor, iar Comisia Europeană a declarat procedură de infringement împotriva țării noastre deoarece nu reușim să ținem pasul cu normele europene privind gestionarea gunoiului pe care îl producem. Oameni și instituții din alte țări ne somează să ne îngrijim de mediul în care trăim și de aerul pe care îl respirăm, dar noi continuăm să ne purtăm ca și cum nu ne interesează. Avem proiecte finanțate cu fonduri europene pe care le-am implementat greșit sau pe care le-am abandonat pe parcurs. Avem rampe de gunoi provizorii care se prăbușesc peste cursuri de apă. Avem râuri și păduri pline de PET-uri, pungi de plastic și ambalaje. Avem sute de localități din mediul rural în care nu există serviciu de colectare a gunoiului, iar oamenii sunt lăsați să arunce deșeurile la voia întâmplării.

În acest context, Recorder demarează, cu sprijinul AQUA Carpatica, campania „România pe curat”, o serie de articole în care vom spune poveștile unor oameni și ale unor comunități care s-au așezat împotriva curentului și au dovedit că se poate și altfel. O campanie în care vom arăta cât de simplu e să faci curat în jurul tău atunci când există o fărâmă de organizare și un pic de voință. De multe ori diferența o face încăpățânarea unui singur om, un set de reguli bine trasate sau chiar o idee strălucită.

„România pe curat” este despre rolul și implicarea fiecăruia dintre noi, chiar dacă uneori suntem nevoiți să o luăm înaintea statului și a instituțiilor sale.

După zece ani de la integrarea în Uniunea Europeană, România încă se mai chinuie să pună la punct în sistem de management integrat al gunoaielor FOTO: Mediafax

Județul în care nu mai există nicio groapă de gunoi

Problemele de mediu nu lipsesc în nicio regiune din România, dar sunt zone în care situația tinde să devină dramatică. În județul Vaslui, gestionarea deșeurilor se află într-un moment critic după ce toate gropile de gunoi au fost închise, iar rampa ecologică construită cu fonduri europene pentru a deservi tot județul este blocată de contestarea licitațiilor și nu poate fi dată în funcțiune. Ce se întâmplă într-o asemenea situație? Orașele au firme de salubrizare înființate pe lângă primării și au găsit o soluție de compromis: transportă gunoiul la câteva sute de kilometri distanță, până în județul Brăila. Satele și comunele rămân să se descurce fiecare după cum se pricepe și au de ales între a găsi soluții și a se înconjura de munți de gunoaie.

Într-un astfel de județ în care Garda de Mediu nu mai știe cui să împartă amenzile, există totuși o comună care este dată ca exemplu pentru curățenie și pentru felul în care reușește să-și gestioneze deșeurile. La Hoceni, lângă granița cu Republica Moldova, se face colectare selectivă și există paznici care patrulează noaptea pentru a-i depista pe cei care arunca gunoaie în locuri nepermise. Sătenii care primesc ajutoare sociale contribuie la sortarea deșeurilor care apoi sunt vândute către o firmă de reciclare. Primarul face razii prin comună și atunci când găsește gunoaie aruncate aiurea răscolește prin ele ca să găsească indicii despre cei care le-au aruncat: facturi, chitanțe, cupoane de pensii. Apoi le pune în colete și le expediază prin poștă ca să le dea o lecție și să-i facă de râs în fața comunității. Am mers la Hoceni să aflăm întreaga poveste și să vedem cum a evoluat, în ultimii 28 de ani, mentalitatea unei comunități rurale în privința gestionării gunoaielor.

”Vorba bună trebuie spusă tare”

La începutul anilor ’90, comuna Hoceni nu se deosebea cu nimic de majoritatea așezărilor rurale de pe cuprinsul României. Când venea vorba despre gestionarea gunoaielor, oamenii făceau ceea ce făcuseră dintotdeauna: le urcau în căruțe și le cărău la marginea satului, aruncându-le la întâmplare. „La marginea localităților și în zona cursurilor de apă erau grămezi de gunoaie. Nu prea existau deșeuri din plastic la vremea aceea, oamenii aruncau în special gunoi de grajd și resturi din construcții. Peste tot erau maldăre întregi de gunoi de grajd”, își amintește Vasile Țabără, care lucrează în primăria Hoceni din 1992.

Primarul din Hoceni nu se sfiește să bage mâna în containerele cu gunoi FOTO: Recorder

Țabără a fost opt ani viceprimar, iar din 2000 a devenit primarul localității. Susține că în primii ani după Revoluție a fost cel mai greu, pentru că odată cu schimbarea regimului comunist oamenii au înțeles că nu trebuie să mai respecte nicio regulă: „Noi, ca administrație locală, eram în ceață. Nu știam cum să lucrăm cu oamenii, cum să vorbim cu ei, cum să le impunem anumite reguli. Era o atitudine de libertate prost înțeleasă în care nu mai acceptau niciun fel de constrângere. Iar eu, fiind un om mai aprig, mai implicat, mă luam la ceartă cu ei dacă îi prindeam că aruncau gunoaie unde nu trebuie”. Primarul e fiu de țărani, dar nu e fiul Hocenilor – e venetic în comună. I se reproșa că a venit el să facă educație. Țabără nu abdicat de la stilul său impulsiv: „Vorba bună trebuie spusă tare!”.

Din aceste certuri, primarul a înțeles că, înainte de a-i constrânge pe oameni, trebuie să le ofere soluții. Așa s-a ajuns ca primăria să amenajeze platforme pentru depozitarea gunoiului la marginea fiecăruia din cele șase sate care alcătuiesc comuna Hoceni. Aceste gropi provizorii au funcționat până în 2007, când România, proaspăt integrată în Uniunea Europeană, a fost forțată să pună în aplicarea norme de mediu mai severe. În județul Vaslui existau 244 de gropi de gunoi sătești și toate aveau să fie închise deoarece erau neconforme. Gunoaiele depozitate prost nu sunt doar un focar de infecție, ci afectează pânză freatică și implicit calitatea apei. În zonele rurale, unde oamenii folosesc apă din fântâni, consecințele sunt devastatoare.

Gropile primăriei din Hoceni au fost închise și ele, iar primarului Țabără nu i-a rămas decât să se ia la ceartă cu comisarii de la Garda de Mediu. „Ei ne-au dat directivă să le închidem, dar fără să ne ofere soluții sau fonduri pentru a pune ceva în loc. Le-am zis că sunt de acord, dar ce fac mai departe? Când oamenii mă întrebau «ai închis platforma, unde ducem gunoiul?», eu trebuia să răspund. Atunci am înțeles că gunoiul va fi o problemă tot mai mare și am căutat să mă pregătesc în așa fel încât să-mi gestionez singur deșeurile din comună”.

Țabără a încercat mai întâi cu fonduri europene și în 2008 a accesat un proiect care a prevăzut amenajarea mai multor puncte de colectare a gunoiului în fiecare dintre cele șase localități componente. După ce a instalat europubelele, a constatat că nu găsește nicio firmă de salubrizare dispusă să-i ridice gunoiul. „În județ nu existau decât firmele municipalității de la Vaslui, Bârlad și Huși, care nu puteau să-mi trimită mașină. N-am avut cu cine să încheiem un contract de preluare așa că am fost nevoit să închid acele puncte de colectare și să caut alte soluții”.

Anul 2008: așa arătau punctele de colectare pe care primarul Țabără le-a făcut cu fonduri europene dar nu le-a putut folosi.

Dintr-o dorință prea mare de a rezolva problema gunoaielor, Hoceniul o luase puțin înainte. Pe când Țabără construia puncte de colectare cu fonduri europene, Ministerul Mediului încă se chinuia să elaboreze un sistem de management integrat al deșeurilor (SMID) care să funcționeze în fiecare județ și să includă inclusiv ridicarea gunoiului din comunitățile rurale.

Acum, după aproape 10 ani, SMID a fost implementat în 32 de județe, dar în multe dintre ele nu a devenit operațional nici până astăzi. La Vaslui sistemul s-a blocat la contestarea licitației care ar trebui să stabilească un operator pentru groapa ecologică de la Roșiești. Așa că Hoceniul și celelalte comunități rurale se află, din nou, în situația de a se descurca singure.

Oamenii care primesc ajutor social muncesc la sortarea gunoiului

În 2008, când a realizat că proiectul implementat cu fonduri europene nu rezolvă gestionarea gunoiului din comună, Vasile Țabără a luat-o din nou de la zero. Și-a făcut calculele: „Într-o comunitate rurală gunoiul menajer nu reprezintă o problemă pentru că omul are câine, are purcel și de obicei nu aruncă resturile alimentare. Cel mai delicat este cu gunoiul rezultat de la animale și cu gunoiaele din plastic, sticlă sau hârtie, care sunt în cantități din ce în ce mai mari chiar și într-o comună mică. Pentru astea aveam nevoie de soluții”.

Pentru gunoiul de grajd, Primăria Hoceni a făcut o înțelegere cu o societate agricolă dispusă să preia deșeurile oamenilor și să le folosească pe post de îngrășământ. Pentru gunoaiele reciclabile (plastic, sticlă, hârtie) s-au montat containere de colectare în toate satele din comună. „Pentru gestionarea acestor containere ne folosim de oamenii care încasează ajutorul social. Nu știu cum e prin alte părți, dar la Hoceni cine nu muncește nu primește ajutorul. Folosindu-ne de această mână de lucru, golim containerele de câte ori este cazul, le punem pe categorii – sticlă, plastic, aparatură de uz casnic – și le vindem la o firmă de reciclare din Bârlad. Banii intră în bugetul primăriei și banii ăia îi urmăresc în mod special pentru că am o satisfacție mare când văd că vin bani din gunoi”, spune Vasile Țabără.

Hoceniul, o comună săracă, dar care este dată ca exemplu pentru curățenie FOTO: Recorder

Însă banii din gunoi nu se obțin atât de ușor. Partea cea mai grea nu este să pui pe picioare un sistem, ci să-i convingi pe oameni să îl respecte. Văzându-i pe localnici cum aruncă gunoaiele aiurea, pe Țabără îl mânca palma să le scrie niște amenzi, dar îl durea inima când se gândea la viitoarele alegeri: „Primarul se ferește de sancțiuni prin care-i scoate omului banii din buzunar, pentru că dup-aia se duce la el să-l voteze. Mai bine mă iau la ceartă cu ei și să știți că așa am avut rezultate: cu o atitudine din asta mai țepoasă, mai impulsivă. La început nu prea le-a convenit, pentru că așa e omul. Vrea să se întâmple lucruri bune, dar el să nu facă nimic”.

Ca să nu le scrie amenzi și să-și piardă capitalul electoral, primarul din Hoceni (ales în 2016 cu peste 80% din voturi) s-a orientat către alte metode. Dacă a văzut un om aruncând gunoi de la animale în containerul cu deșeuri reciclabile, l-a luat și i l-a pus în fața curții: „Stai cu el la poartă dacă îți place să-l miroși!”.

Pe cei care nu i-a prins în fapt, a făcut totul să-i afle. Și-a pus mănuși în mâini și a răscolit prin gunoaie, până a dat de facturi sau cupoane de pensie. Alteori a găsit haine rupte și le-a arătat angajaților din primărie până a găsit pe unul care zicea: „Asta e haină lu’ Costică din satul cutare”.

Și pentru că nu mai prididea să se ia la ceartă cu toți, lui Țabără i-a mai venit o idee: „Am zis ia, stai, dom’le să le trimitem noi un pachet. Le-am pus gunoaiele într-o cutie și le-a trimis acasă prin poștă. Unii au crezut că sunt ajutoare de la Uniunea Europeană și s-au dus cu bucurie să le ridice. Când au desfăcut cutia, și-au găsit hainele rupte, papucii sau ce mai aruncaseră pe acolo. Și deasupra o scrisoare de la mine: «Vă înaintăm gunoiul pe care l-ați depus în locul cutare cu condiția ca în 24 de ore să ridicați tot ce ați aruncat și altădată să nu mai depuneți». Li s-a dus vestea în tot satul, i-am făcut de rușine și să știți că a funcționat”.

Doamna Mimi: ”Omul e ca oaia”

Doamna Mimi Radu a fost prima care a primit colet cu gunoiul aruncat necorespunzător. S-a bucurat mult, crezând că e ceva de la Uniunea Europeană, nici n-a mai avut răbdare să ajungă acasă, că l-a și deschis. Când a văzut, să i se facă rău! „Când am desfăcut, bucuria! Văleu, gunoaiele!“. Și nici n-a fost dumneai de vină, soțul a aruncat gunoiul cu căruța la deal, la pădure, ca pe vremuri. Doamna Mimi a avut o discuție cu dânsul, și nu va mai face niciodată așa ceva: „Ne-am învățat minte!“. Mimi Radu are o filosofie cu privire la om: „Omul e ca oaia. Dacă turma face greșeală, oaia face și ea. Dar la fel e și când cineva dă un exemplu bun. Mai greu, dar omul urmează exemplul“.

Doamna Mimi s-a trezit cu gunoiul în brațe

Toader Gugui e beneficiar al ajutorului social și muncește la sortarea gunoaielor. E mulțumit de ce lasă în urmă. Se uită la comună și declamă: „E curățenie la noi!“ Curățenia asta e un fel de mândrie printre oamenii din Hoceni.

Hoceniul se schimbă

Și la Hoceni există în centrul comunei un monument al eroilor care au murit în Primul Război Mondial pentru Marea Unire. Peste drum de primărie. Pe vremuri, aici își se strângeau vacile duse la cârd și era plin de mizerie.

Monumentul era un punct de întâlnire, așa fusese de decenii și nimeni nu se gândise să schimbe ordinea lucrurilor. A fost prima măsură pe care a luat-o Vasile Țabără când a ajuns primar: să schimbe locul de adunare a vacilor la marginea comunei. Oamenii i-au strigat din nou: „Veneticule, ai venit tu să schimbi regulile aici!”. Apoi au început să se obișnuiască. Astăzi, Monumentul Eroilor e înconjurat de flori. Tinerii din Hoceni așa l-au pomenit. La 100 de ani de la Marea Unire aici vor fi oameni și nu vaci.


Acest articol face parte din proiectul editorial „România pe curat”, realizat cu sprijinul AQUA Carpatica.