Mesajul generaţiei Z: „Raise your fucking voice şi nu mai credeţi totul de-a gata!“

Tinerii născuţi după anul 2000 (numiţi, în limbajul sociologilor, Generaţia Z) s-au făcut mari şi ne vorbesc despre principii şi libertate. La mijlocul săptămânii trecute, mai mulţi elevi de la Liceul „Inochenţie Micu“ din Cluj-Napoca au fost scoşi de la ore şi trimişi acasă pe motiv că aveau părul lung şi erau nebărbieriţi. Unul dintre ei a ieşit în faţă şi a cerut explicaţii.

Tudor Helgiu (16 ani) i-a solicitat directorului să justifice necesitatea unei astfel de reguli şi i-a reproşat că a modificat regulamentul liceului peste noapte, fără să consulte elevii şi părinţii. Iar când un elev îndrăzneşte să întrebe „de ce?“, în învăţământul românesc din anul 2017 se produce un scurtcircuit.

Ministrul Educaţiei a spus că e dreptul liceelor să decidă conduita propriilor elevi, directorul a rămas cu regulamentul în vigoare şi a refuzat să mai comenteze, iar unii dintre cetăţenii intraţi în dezbatere i-au închis gura tânărului rebel: “Dacă erai al meu, te tundeam chel”. Şi gata, cazul despre lungimea părului în şcoli a fost rezolvat. Nu e voie, elevii să facă bine să respecte regulile şi să dea pletele jos.

Dar nu pentru pletele sale s-a revoltat Tudor Helgiu! De fapt, tânărul a făcut un singur lucru: a pus la îndoială o regulă care i s-a părut absurdă şi a refuzat să se supună fără o explicaţie. Nimeni nu l-a ascultat până la capăt pe elevul de 16 ani. A fost celebru pentru câteva zile, iar ţara a dezbătut febril care ar trebui să fie lungimea potrivită a părului său. Şi, aşa, cu şublerul în mână, România a ratat încă o ocazie de a asculta şi vocea tinerei generaţii atunci când decide principiile după care o educă.

Iar generaţia asta dă tot mai mult semne că nu mai vrea să stea în pluton şi să tacă. „Raise your fucking voice şi nu mai credeţi totul de-a gata!“, ne spune tuturor Tudor Helgiu, iar înflăcărarea cu care rosteşte aceste cuvinte ne arată cât de tare îşi doresc tinerii de vârsta lui să fie ascultaţi. Aşa că priviţi imaginile de mai jos şi faceţi un exerciţiu de înţelegere. Da, e multă exuberanţă, sunt multe englezisme (aşa vorbesc tinerii de astăzi, în caz că nu ştiaţi) şi poate o uşoară naivitate. Dar, dincolo de toate, e vocea unei generaţii care s-a născut în libertate şi nu va renunţa la ea pentru că aşa i se comandă.

SUSȚINE PROIECTUL RECORDER
DONEAZĂ PENTRU JURNALISM
Conținutul nostru este gratuit, însă n-ar fi posibil fără oameni care plătesc pentru el. Salariile jurnaliștilor, deplasările în țară și toate celelalte cheltuieli necesare pentru funcționarea unei redacții sunt susținute din donațiile cititorilor. Contribuie și tu!
Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să