În România, pare că asistăm de câțiva ani la falimentul termoficării în marile orașe. Într-un carusel în care încălzirea e subvenționată inegal și autoritățile își pasează răspunderea pentru caloriferele reci, oamenii iau decizii la întâmplare. Dintre cei racordați la centralele publice acum 30 de ani, doar jumătate le mai sunt clienți și azi. Unii și-au găsit soluții alternative, alții se încălzesc doar prin pereții ceva mai calzi ai apartamentelor vecine.

Ca în fiecare an, primarii s-au năpustit la Guvern să ceară bani ca să treacă iarna. Și tot ca în fiecare an, miniștrii reinventează apa caldă: scormonesc prin Fondul de rezervă pentru sute de milioane, dar fără vreun plan coerent de viitor.

Peste tot în Europa și în lume, sistemele centralizate în care s-a investit sunt considerate cele mai bune soluții pentru orașe. Avem o astfel de poveste și în România. Cele mai multe sunt, însă, exemple de incompetență, politizare și pierderi.

Se mai poate vorbi de soluții ale viitorului într-o astfel de criză? Ce poate face cu adevărat Guvernul și ce ne rămâne de făcut fiecăruia dintre noi când administrația ratează explică, din iureșul Summitului climatic de la Glasgow, Răzvan Nicolescu. Expert în energie, Răzvan Nicolescu a plecat de la conducerea unei importante companii multinaționale în care era partener și a înființat recent Asociația pentru Energie Curată. La invitația Comisiei Europene, face parte, pentru un an, din grupul Ambasadorilor Pactului Climatic European.

FOTO: MediafaxFoto/ Alexandru Dobre

On the Record este un podcast săptămânal produs de Recorder și susținut de Banca Transilvania. Partener: Aqua Carpatica. Ne găsești pe toate aplicațiile importante: Apple Podcasts | Google Podcasts | Spotify. Avem și un cont dedicat de YouTube.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să