NEWSLETTER

Țara în care legile nu contează

Bună dimineața. A mai trecut o săptămână în „România specialilor”, de care vă povesteam și sâmbăta trecută. În fața unor decizii cu impact pe termen lung, politicienii continuă să guverneze și să legifereze fără asumare, prin directive pe email sau întorcându-se la 180° după invocarea unor urgențe în birou. Nu le mai rămâne apoi decât să comunice public după principiul „cine are gura mai mare”. Dar să le luăm pe rând.

FOTO: Sabin Cârstoveanu / Inquam

Parlamentul a adoptat schimbări la Codurile Penale în urma unui simulacru de dezbatere. După scandalul de săptămâna trecută cu pragul de 50.000 de euro pentru abuz în serviciu, introdus peste noapte și în continuare neasumat, Camera Deputaților nu doar că a renunțat la prag, ci a șters brusc toate modificările Senatului. Practic, tot ce s-a lucrat a fost degeaba.

Cum s-a ajuns aici. În Comisia Juridică a Camerei Deputaților s-a întâmplat totul, în miezul unei ședințe în care amendamentele USR erau respinse pe bandă rulantă. La un moment dat, șefa comisiei, deputata PSD Laura Vicol (foto) a mers în birou invocând o urgență, iar când s-a întors a comunicat decizia de a rade toate amendamentele aduse la coduri, inclusiv pe cele votate de coaliție la Senat. Zis și făcut, o zi mai târziu plenul a aprobat varianta inițială elaborată de Guvern.

Ce ar urma să se schimbe. Nu va fi prag pentru abuz în serviciu, deși acest lucru contravine unor decizii ale Curții Constituționale și ar putea pune în pericol viitoare dosare de corupție. Liderul PSD Marcel Ciolacu se plânge că, la atâtea discuții despre prag, lăsăm impresia unei țări „numai de infractori”

Mai e ceva. Interceptările serviciilor de informații vor putea fi folosite din nou ca probe în dosarele de corupție. De fapt aici s-au scurtcircuitat discuțiile în Comisia Juridică în momentul în care totul a fost dat peste cap. SRI își va extinde practic puterea, iar întrebarea e cine se asigură că serviciile sunt ținute în frâu. În noul episod al podcastului On The Record, jurnalistul Ovidiu Vanghele spune că Parlamentul este primul vinovat pentru problemele din justiția română.

Cadrul mai larg în care se întâmplă toate acestea e că nu trece săptămână fără ca vreun politician să nu scape de dosare ca urmare a prescrierii faptelor. Iar zi de zi apar noi dovezi că aleșii nu se obosesc să mai dea socoteală.

Funcții la stat. Politicienii continuă să fie răsplătiți cu funcții pentru care n-au calificare. A recunoscut-o candid o fostă șefă de bibliotecă, numită director de șantier naval. În stenograme din dosarul privind închirierea spațiilor comerciale de la Aeroportul Otopeni, inculpații discută despre influența pe care ar avea-o la demnitari.

Legea nu e pentru toți. Un polițist din Teleorman povestește că șefii i-au cerut să nu-l sancționeze pe omul de afaceri Ioan Niculae după ce a condus cu viteză. Practici similare la Poliția Cluj, unde un fost șef care ar fi presat trei polițiști să nu sancționeze un șofer e trimis în judecată. În filmări de acum doi ani, președintele Consiliului Județean Constanța îl face prost și îl amenință pe un polițist local care aplica legea. La Știrile Zilei de la Recorder spune că el aștepta de fapt scuze de la polițist.

Deznădejde. 8 din 10 români au ajuns la concluzia că politicienilor nu le pasă de ei. N-avem ceva mai bun, recunoaște voalat președintele Klaus Iohannis, care nu vede alternativă viabilă la actuala coaliție de guvernare.

Primului fost președinte american pus sub acuzare i s-au luat amprentele săptămâna aceasta, dar nu a făcut și celebra poză de identificare la poliție. Asta nu i-a împiedicat echipa de campanie să pună o astfel de imagine falsă pe un tricou cu mesajul (cum altfel?) „nevinovat”. E printre puținele cuvinte rostite de Donald Trump în sala de judecată unde i s-au adus la cunoștință acuzațiile. A dezlănțuit tiradele mai târziu în fața susținătorilor.

Pentru ce e cercetat. 34 de infracțiuni legate de plăți prin intermediari pentru ca potențiale informații compromițătoare despre el să nu iasă la iveală în campania din 2016. În centrul atenției e relația pe care ar fi avut-o cu actrița porno Stormy Daniels. Problema mai mare e că Trump ar fi falsificat registre de afaceri pentru a ascunde plățile, afectând campania electorală.

Ce urmează. Un proces de durată, care probabil se va întinde până în viitoarea campanie, din 2024. Trump e decis să candideze și rămâne preferatul republicanilor. E de așteptat să încerce să obțină cât mai multe amânări și să continue să se victimizeze. Strategia l-a ajutat să strângă milioane de dolari de la susținători doar în ultimele zile.

De ce contează. Mulți credeau că Trump va dispărea de pe scena politică mare odată cu victoria lui Joe Biden, dar perspectiva ca Trump să mai câștige un mandat la Casa Albă e cât se poate de reală. Pe de altă parte problemele lui legale abia încep. Mai e vizat de investigații privind rolul în asaltul asupra Capitoliului și încercarea eșuată de a răsturna rezultatul alegerilor din statul Georgia, care i-ar putea aduce acuzații și mai grave. Iată ce s-a întâmplat în alte țări cu foști lideri ajunși în instanță.

Mesajele de susținere primite de la oamenii din toată țara (și din toată lumea) au fost mereu una din marile surse de energie cu care s-au alimentat motoarele Recorder. Iată un exemplu din ultima săptămână:

Ce să zicem? Am prefera să cedăm procentul nostru din PIB pentru educație și ne-am mulțumi cu un procent din bugetul anual al RadioTeleviziunii Române. Dar, lăsând gluma la o parte, adevărul este că una din principalele noastre surse de venit e reprezentată de formularele 230, prin care oamenii redirecționează o parte din impozitul lor pe venit către asociația noastră. Așadar, o mică parte din taxele plătite de câteva mii de cetățeni ajung în conturile Recorder și ne ajută să supraviețuim financiar.

Virarea acestor bani se face direct de către ANAF, iar în contul nostru nu vedem decât suma și sursa: Trezorerie Suceava, Trezorerie Oradea, Trezorerie Sector 1, Trezorerie Sovata, Bacău, Galați, Mizil, Petroșani… E un sentiment extraordinar să simți această susținere venită din toate colțurile României.

Nu de puține ori, mesajele de susținere vin de peste mări și țări. După publicarea investigației „Puterea din umbră”, am primit acest mesaj: „Sunt într-un tramvai din Dublin și se aude o voce în limba română. Vorbește la telefon cu cineva din țară și îi zice că trebuie să vadă neapărat ultima investigație Recorder.”.

La fel de mult ne bucură și faptul că primim multe mesaje de la tineri. În ultima lună, am găzduit în redacția noastră două grupuri de liceeni din București și Sibiu, tineri care au vrut să ne cunoască și să afle cum e să fii jurnalist la Recorder. E încurajator să descoperi copii atât de inteligenți interesați de această meserie atât de hulită în România ultimilor ani.

Supărați de prețurile mici ale cerealelor din Ucraina, fermieri români au scos tractoare pe mai multe șosele din țară. Aici blochează circulația în Târgu Mureș. Foto: Valentin Spingos

Violență la școală. Cazul unui elev de 16 ani, din București, care a rănit cu un cuțit o profesoară, aduce noi îngrijorări privind siguranța în școli. Cuțitele nu sunt interzise explicit prin regulamente. În toamnă Ministerul Educației căuta o metodă de verificare a ghiozdanelor elevilor, după perchezițiile abuzive ale polițiștilor la o școală din Jilava.

Bugetul în derivă. De câteva zile, guvernanții avansează reduceri de cheltuieli pe care recunosc că sunt nevoiți să le facă din cauza deficitului de încasări la bugetul de stat. Deocamdată doar caută soluții care să nu implice scăderi de salarii sau oprirea investițiilor. Comisia Europeană îi întreabă între timp cât economisesc cu așa-zisa reformă a pensiilor speciale.

Bani pentru asigurări. La a treia încercare, a trecut de Guvern plafonarea prețurilor RCA. După insolvența Euroins, statul caută bani pentru Fondul de Garantare a Asiguraților, cel care va gestiona plata despăgubirilor Euroins, dar și City Insurance, intrată în faliment anul trecut. 160 de milioane de euro ne costă până acum falimentul City, iar sute de mii de cereri de despăgubire sunt în așteptare.

Războiul lui Putin în Ucraina extinde NATO. Alianța și-a dublat granița cu Rusia prin aderarea Finlandei. Confruntată cu opoziția Turciei și Ungariei, Suedia mai așteaptă. Cu Putin nu i-a mers, dar președintele Franței încearcă să convingă Moscova să dea înapoi cu ajutorul Beijingului. Kievul, între timp, se pregătește de contraofensivă, dar nu va fi ușor.

Iubirea nu e o portocală. Un film documentar despre părinți și copii din Republica Moldova, la final de ani ’90. Migrația în Occident a despărțit familii și a împuținat o țară, iar acest fenomen a rămas imprimat pe casete video, pe care și le trimiteau unii altora ca să nu-și uite chipurile. Un film emoționant, pe care-l puteți vedea online, contra cost, între 10 și 30 aprilie, în cadrul festivalului One World Romania (o recomandare de la Cristian Delcea)

Organe de vânzare. Suntem în 2023, dar uite un subiect care pare desprins din anii ’90: cum își vând românii organele prin anunțuri la „Mica publicitate”. Legea interzice mediatizarea unor anunțuri privind donarea de organe, dar Poliția zice că nu există niciun caz în cercetare. (o recomandare de la Andrei Udișteanu)

Perspectivă. Într-un interviu pentru El Pais, actorul Anthony Hopkins vorbește despre carieră, speranță, frică și bucuria de a juca în continuare, la 85 de ani. (o recomandare de la Alex Enășescu)

Privire în trecut. The Guardian a pornit o serie audio despre legăturile între fondatorul cotidianului și sclavia din industria textilă. E curajos că se uită la propriul istoric și se întreabă ce responsabilități moștenește ca urmare a acestui trecut. (o recomandare de la Ani Sandu)

Jurnalistul și scriitorul Andrei Crăciun, unul dintre oamenii care au pus umărul la lansarea proiectului Recorder, vine, săptămânal, cu o recomandare de carte.

Gabriel García Márquez a fost unul dintre cei mai iubiți scriitori din secolul XX, dacă nu chiar cel mai iubit. I se spunea Gabo și avea milioane de adoratori.

Dar Gabo nu a fost doar scriitor. A avut toată viața și o altă meserie: a fost ziarist. A fost un gazetar excepțional, un reporter cel puțin la fel de bun ca romancierul.

Gabo a luat Premiul Nobel pentru Literatură (în 1982), nu a luat și Premiul Nobel pentru Jurnalism, dar asta doar pentru că, din păcate, acesta nu se acordă. Dacă nu ne credeți, citiți Călătorind prin Europa de Est, cartea sa de reportaje dincoace de Cortina de Fier, scrisă în anii 1950 (din păcate n-a ajuns și în România). Dar și mai bine citiți Scandalul secolului, care cuprinde texte risipite de Gabo prin gazete vreme de zeci de ani.

Jurnalismul a fost cea mai mare pasiune a vieții fiului telegrafistului din Aracataca. Gabo a explicat, fără rest, și diferența dintre literatură și jurnalism: În jurnalism, dacă un singur lucru e fals, atunci totul e fals, în literatură dacă un singurul e adevărat, atunci totul e adevărat.

Gabo a ținut atât de mult la cea mai frumoasă meserie din lume (jurnalismul, desigur) încât o mare parte din averea dobândită ca romancier a cheltuit-o ca să facă ziare și reviste la el acasă, în Columbia. Așadar, citiți Scandalul secolului și ne mulțumiți dumneavoastră mai târziu, pe adresa redacției.