NEWSLETTER

Războiul cerealelor și asediul minciunilor

Bună dimineața! Problema cerealor ucrainene ieftine a dospit de Paști în sud-estul Europei și a dovedit că sprijinul pentru Kiev e cât se poate de condiționat. „Totul până la bunăstarea națională” par să-și fi spus vecinii Ucrainei. România a fost singura care a acționat mai rezervat, ca să nu piardă bani de la Bruxelles. Nu de alta, dar încă n-a ieșit din impasul propriilor probleme bugetare.

Furia fermierilor europeni a oprit temporar importul de cereale ucrainene în Polonia, Ungaria, Bulgaria și Slovacia. România, pe unde au trecut peste jumătate din cerealele ucrainene de la debutul războiului, a adoptat restricții mai puțin severe și așteaptă până săptămâna viitoare coordonarea Comisiei Europene.

Care e problema. Pentru a sprijini Kievul, Uniunea Europeană a renunțat anul trecut la taxele vamale pentru cerealele ucrainene. Asta ar fi ajutat și țările africane, care depind de aceste produse. Doar că mare parte din marfa care a ieșit din Ucraina, în loc să meargă mai departe, a rămas în țările de tranzit, printre care și România, iar asta a afectat afacerile fermierilor locali.

Ce face România. Sigilează transporturile ucrainene de cereale, anunță controale în vamă și dă bani pentru fermieri. În rest, așteaptă măsuri de la Bruxelles. Comisia Europeană a criticat statele care au introdus restricții de capul lor și a promis noi ajutoare pentru fermieri, doar dacă țările renunță la interdicția importurilor.

Petre Daea rezistă. Confruntat cu o moțiune a opoziției, între altele pentru că a obținut puțini bani europeni pentru fermieri, ministrul Agriculturii rămâne în funcție. El s-a apărat în plen cu un jurnal în care și-ar fi trecut zilnic activitatea. S-a plâns ulterior că ar fi „multe puști” pe el.

Forțat să scadă cheltuielile, Guvernul a amânat pentru săptămâna viitoare deciziile privind echilibrarea bugetului. Premierul insistă că nu vor fi dați bugetari afară. Dă vina pe marii contribuabili pentru golul de la buget, dar e contrazis de aceștia. Mediul de afaceri se teme că va deveni victimă colaterală și propune economii prin comasarea unor județe.

Ciucă cere cumpătare. Planul e ca guvernul să înghețe salariile bugetarilor, să oprească angajările la stat și să interzică teambuildingurile. Asta după ce în martie au fost scoase pe piață joburi la stat cât în ianuarie și februarie cumulat. Între timp, cresc cheltuielile statului cu pensiile speciale.

Angajări dubioase la stat. La Medicină Legală Vâlcea sunt suspiciuni de fraudare a unui concurs pentru un post de asistent de laborator. În Bihor, două persoane au fost trimise în judecată după un concurs de director de școală în care candidatul câștigător ar fi folosit cerneală simpatică, iar greșelile i-ar fi fost ulterior corectate. În Suceava, un primar a dat afară un paznic sub pretextul economiilor și a angajat doi oameni în locul lui.

Cheltuielile lui Iohannis. După vizitele în Japonia și Singapore, care au scos la iveală luxul din avionul folosit de președinte pentru deplasare, Klaus Iohannis a plecat săptămâna aceasta, cu aceeași aeronavă, în America de Sud. A cheltuit deja aproape jumătate din banii alocați deplasărilor externe în acest an.

Televiziunea americană Fox News plătește bani buni pentru a evita un proces lung după ce a mințit telespectatorii cu bună știință. La noi între timp, după moartea jurnalistei Iulia Marin, care a vorbit public deseori despre lupta sa cu depresia, postul de televiziune România TV incită la ură la adresa persoanelor cu afecțiuni psihice.

Apel la decență. Mai multe redacții, între care și Recorder, dar și asociații medicale, ONG-uri și personalități civice protestează față de discursul denigrator de la România TV. CNA și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării fac verificări.

Proces de defăimare. Aproape 800 de milioane de dolari e costul minciunii difuzate de Fox News în alegerile prezidențiale din 2020. Postul TV a susținut că ar fi fost nereguli la vot în favoarea lui Joe Biden. Înțelegerea la care a ajuns televiziunea pentru a opri procesul nu a obligat-o și să-și ceară scuze, iar analiștii nu se așteaptă la abordări diferite pe post în alegerile viitoare.

🎧Podcast Recorder. Pericole și mai mari de răspândire a unor discursuri toxice sau populiste sunt pe rețele sociale precum TikTok, de unde mulți tineri își iau informația. Despre asta, plus relația tinerilor cu politica, în noul episod On the Record.

Ultimele zile nu au fost ușoare pentru redacția noastră. Am pierdut un fost coleg, iar asta ne-a cutremurat și ne-a redus la tăcere pentru o vreme. Am fost apoi martorii imensei nedreptăți pe care niște așa-ziși jurnaliști au comis-o în urma dispariției colegei noastre. Numai că în viața unei redacții speranța vine uneori de unde nu te-ai gândit.

Printre zecile de mesaje despre nedreptățile zilnice pe care le primim pe adresa de email, s-a strecurat și acesta: „Bună seara! Suntem elevi de la Școala Gimnazială Nr. 59. Am primit tema de a vorbi cu un om care nu se lasă împiedicat în a-și urma visul și în a face pentru țara noastră ceva. Am putea vorbi mai mult printr-un interviu?”.

I-am invitat la noi în redacție, unde ne-au explicat că la școala lor din cartierul bucureștean Drumul Taberei au în orar un opțional de jurnalism. Alex Nedea a fost cel desemnat să le ofere interviul și a trebuit să admită că a fost mai greu decât s-a așteptat. Elevii au venit cu o listă de 18 întrebări, au înregistrat video și au fost atât de profesioniști încât Alex s-a ridicat de pe scaun simțind nevoia să întrebe și el ceva: „Ce clasă ziceați că sunteți voi?”.

Și adevărul e că toți ceilalți din redacție am avut același gând în minte. Pentru că e surprinzător să vezi niște copii de clasa a șaptea întrebând despre valorile jurnalismului, despre nevoia de implicare civică, despre nedreptăți și despre cum poate fiecare cetățean să lupte împotriva lor.

„Copiii ăștia sunt de zece ori mai deștepți decât eram noi la vârsta lor”, a zis cineva din redacție după ce elevii au ieșit pe ușă. Și, oricât ar suna de patetic, în ziua aia am muncit cu mai mult elan și ceva mai multă speranță.

P.S. Dacă în ultima vreme ați avut parte de astfel de momente care v-au dat speranță, ne-am bucura să ne scrieți pe adresa [email protected]. Ne gândim chiar să publicăm o parte din poveștile voastre în ediția de săptămâna viitoare.

O imagine din Mariupol, cu o femeie însărcinată evacuată dintr-o maternitate bombardată de ruși, a câștigat marele premiu World Press Photo 2023. AP Photo/Evgeniy Maloletka

Reforma educației bate pasul pe loc. Primul blocaj al dezbaterilor din Parlament a apărut privind independența școlii de religie. Se mai discută, între altele, eliminarea controversatului examen de admitere la liceu și sancțiuni mai multe pentru elevii-problemă, inclusiv exmatricularea.

Tratamente întârziate. Ministerul Sănătății face anchetă după ce un bărbat din Bucureşti, bolnav de cancer, a fost plimbat între spitale. Între timp constatăm că în pandemie a scăzut încrederea românilor în vaccinurile pentru copii.

Șefi noi în instituții. Parlamentul l-a votat președinte ANRE pe George Niculescu, un apropiat al ministrului Energiei. PNL și PSD și-au împărțit conducerea instituției și au lăsat UDMR pe dinafară. La Consiliul pentru Combaterea Discriminării, romii se plâng că nu sunt reprezentați. Plus: cine a fost ales să țină sub control civil serviciile secrete.

Lipsă de reacție. O femeie din Arad bătută pe stradă povestește că nimeni nu i-a sărit în ajutor. A sunat singură la 112.

Atenție, cade tencuiala. Un angajat al Ambasadei Franței la București a ajuns la spital după ce o bucată de tencuială i-a căzut în cap în centrul orașului. S-a desprins dintr-un bloc încadrat în clasa I de risc seismic. Anul trecut, ceva similar i s-a întâmplat unui copil.

🎧„Anul viitor, la Moscova”. Un podcast despre cum (și unde) trăiesc rușii care-au fugit după invadarea Ucrainei și de ce speră să poată reveni cândva. (o recomandare de la Filip Standavid)

Afaceri în Elveția. De la politica de neutralitate până la referendumurile frecvente, Elveția pare o democrație exemplară. Însă ceea ce face Țara Cantoanelor să funcționeze este mercantilismul corporațiilor care o conduc din umbră (o recomandare de la Alex Enășescu)

Viața lângă râu. Un fotoreportaj care documentează viața austeră de-a lungul ultimului râu „sălbatic” din Europa (o recomandare de la Alex Enășescu)

Decriptarea jocului de ruletă. Povestea unui croat care a plecat cu zeci de mii de euro din cazinourile europene. A trecut și prin România. O investigație despre cum au început să fie exploatate vulnerabilitățile jocului de noroc. (o recomandare de la Ani Sandu)

Jurnalistul și scriitorul Andrei Crăciun, unul dintre oamenii care au pus umărul la lansarea proiectului Recorder, vine, săptămânal, cu o recomandare de carte.

Diminețile pariziene ale domnului Kadare

Comit o indiscreție: din partea noastră de lume, având deci de ales dintre români, greci, bulgari, sârbi, croați, bosniaci și tot așa, scriitorul meu contemporan preferat este albanezul Ismail Kadare (care a împlinit în ianuarie optzeci și șapte de ani). Este o scandaloasă nedreptate că nu a fost (până acum!) răsplătit cu Premiul Nobel pentru Literatură.

Kadare nu este doar albanez, este totodată francez, european și un cetățean al lumii. Iar lumea, cel puțin cea a literelor și a ideilor, a avut în ultimele secole o capitală: Parisul.

Și Kadare a ajuns acum zeci de ani, cât încă nu fusese dărâmată Cortina de Fier, la Paris.

Și, ajuns la Paris, era inevitabil să se îndrăgostească de o cafenea: Rostand. Aici și-a scris o mare parte dintre cărțile sale minunate, aici a cunoscut artiști excepționali din secolul trecut.

Cartea „Dimineți la Café Rostand” pare una de memorii. Dar ar fi puțin să o socotim așa, fiindcă este totodată una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste care i s-au făcut vreodată orașului Paris.

Kadare a visat la Paris ca orice tânăr scriitor. A învățat literatură în Albania și la Moscova, dar cu adevărat mare a ajuns la Paris. Și, la drept vorbind, doar Parisul poate oferi unui scriitor măreție.

Cartea aceasta a lui Kadare este plină de oameni extraordinari și de reflecții sclipitoare despre artă și viață. Și, desigur, nu-i lipsește umorul.

Căci Ismail Kadare are și umorul sănătos al celor îndeajuns de inteligenți încât să nu se ia în serios.

Scena intrării lui Kadare în Academia Franceză este atât de bună încât e greu de înțeles de ce nu s-a făcut deja un film de răsunător succes după ea. Dar asta puteți afla și singuri – citind cartea.