NEWSLETTER

Statul s-a predat, cetățenii încă mai luptă

Bună dimineața! Ne regăsim în țara unde corupția și nepăsarea ne explodează în față, dar în care mulți ne ambiționăm să rămânem, fără să lăsăm lucrurile „să meargă și așa”. Ba chiar în ciuda guvernanților care ne spun că am pierdut lupta.

Play the week

1. Ce învățăm din explozia de la Crevedia

Foto: AFP/Ionuț Iordăchescu

La o săptămână după exploziile de la un depozit GPL din Crevedia, în care trei persoane au murit și peste 50 au fost rănite, am putut constata cu toții, din nou, că nu suntem în siguranță. Deși oficial activitatea fostei stații GPL era oprită de trei ani, acolo se făceau în continuare transferuri de gaz între cisterne.

Mărturia localnicilor. „Nu putem să trăim în siguranță. Ne e frică să trăim în țara noastră natală”, este concluzia unui bărbat din Crevedia. Alții spun că în zona depozitului Poliția obișnuia să stea cu radarul, fără să ia vreo măsură privind activitatea ilegală de dincolo de gard. Primarul PSD susține că n-a văzut nimic când a trecut pe acolo și nu avea de unde să știe. Ulterior, după critici pentru lipsa de empatie, s-a scuzat într-o declarație video pe Facebook: „Sunt emotiv”. A lăsat tot impresia că nu-i pasă.
Reclamații pierdute. Primii doi morți, soț și soție, locuiau vizavi de depozit. Fiul lor povestește că au făcut sesizări în zadar. Primăria, Poliția, Consiliul Județean și Garda de Mediu neagă că ar le-ar fi primit. Fiica reclamă că soțul i-a fost amendat când a filmat cu telefonul în gospodărie după incendiu.
Corupție și legături politice. Prospera firmă care deține depozitul din Crevedia e a fiului primarului din Caracal, unul dintre cei șapte mari donatori PSD la alegerile din 2020. DNA cercetează angajați ISU și funcționari privind autorizarea și controalele la stația GPL. Președintele Iohannis constată „tragedie după tragedie” în România, dar vine cu întrebări, nu răspunsuri.
Încremeniți în timp. La opt ani de la incendiul din clubul Colectiv, România nu are un centru pentru mari arși și sunt doar șase paturi pentru pacienții cu arsuri grave. Ce s-a schimbat de data asta e că i-am trimis mai repede în străinătate. Altfel, am putut vedea și că o ploaie e suficientă pentru a inunda Unitatea de Urgențe a unuia dintre spitalele unde au fost duși răniții, Bagdasar-Arseni, inaugurată acum doi ani.

2. Bătălii pierdute

Și tocmai când aveam mai multă nevoie de guvernanți care să ne redea încrederea în instituții, ministrul de Interne, Cătălin Predoiu, ne anunță că statul a pierdut bătălia. De fapt, două bătălii.

Bătălia cu drogurile. „Bătălia cu drogurile, la categoria adulți, este pierdută”, a spus Predoiu într-un interviu, după accidentul din localitatea 2 mai provocat de un șofer drogat. El propune testare antidrog pentru elevi și la examenul pentru permisul de conducere. Dar dacă România nu luptă eficient cu drogurile, ca fost ministru al Justiției, Predoiu e direct responsabil.
Bătălia cu criminalitatea. „În Constanţa, bătălia cu criminalitatea a fost pierdută în ultimii cinci-zece ani”, a spus tot Predoiu, care s-a hotărât să „desființeze” Poliția din Constanța. Practic, deocamdată doar i-a impus un nou șef. Dar politicienii și persoanele influente din sistem s-au opus în trecut unor eforturi de reorganizare.
Alte instituții desființate. La scurt timp după declarația lui Predoiu, șeful Protecției Consumatorilor a anunțat că desființează OPC Olt, după ce soțul șefei din teritoriu i-a agresat pe reprezentanții de la centru veniți în control. OPC Olt ar urma să fie absorbit de un Comisariat din judeţele învecinate.

3. Ce putem face

Donare de sânge la Inspectoratul General al Jandarmeriei Române. Foto: Agerpres/Cristian Nistor

Dacă statul nu ne protejează, cum putem fi în siguranță totuși? Iată câteva lecții după Crevedia.

Ajutăm când putem. La fel ca la Colectiv, oamenii s-au mobilizat să doneze sânge pentru victime. Pe un grup de Facebook, cineva s-a oferit să ajute un copil care s-a plâns că a rămas fără pian în urma exploziei. Nu doar cu instrumentul, ci și cu lecții gratuite.
Implicare. „Nimeni nu mai trebuie lăsat să lupte singur, vreau să înființez o asociație civică”, spune Adina Lisovschi, o bucureșteancă mutată de trei ani la Crevedia. A participat la prima ședință de Consiliu Local de după explozie, ședință în care grija Primăriei a fost să aloce un teren fratelui unui consilier al primarului.
Învățăm să ne ferim singuri. Și să stabilim reguli clare. Fotoreporterul Octav Ganea și-a dat seama că s-a apropiat prea mult de locul exploziei pentru a lua imagini bune. A decis să nu mai accepte la agenția Inquam, pe care o coordonează, fotografii care presupun că jurnalistul s-a pus în pericol.

CAPTURE

Una dintre fotografiile lui Octav Ganea, cu câteva minute înainte de cea de-a doua explozie de la Crevedia

FWD. Pe repede-nainte

România străinilor. Patru muncitori din Nepal, angajați ai firmei care opera depozitul din Crevedia, sunt printre răniți. Libertatea a publicat povestea unuia dintre ei. Statistica arată că, pentru prima dată, populația țării crește în principal datorită imigranților. În ultimul an numărul lor l-a depășit cu 85.000 pe cel al românilor care au emigrat.
Deșurubare și numărătoare. Proaspăt inaugurat, podul de la Brăila are noi probleme. Un bărbat s-a filmat în timp ce scoate cu ușurință șuruburi care n-au fost prinse cum trebuie în parapet. Drumarii s-au apucat de numărat și au descoperit aproape 200 de șuruburi slăbite. Ministrul Transporturilor i-a îndemnat pe cei care n-au încredere că sunt în siguranță „să treacă Dunărea cu bacul”.
Defibrilator furat. Montat anul trecut în centrul istoric al Brașovului, cu ajutorul unor donații, aparatul putea fi folosit gratuit de oricine în caz de urgență. Cu asistență vocală, nu necesita prezența unui medic. Cei care s-au ocupat de amplasarea defibrilatorului cer ajutor pentru a-l recupera.
Învățăm empatia după tragedie. Personalul Maternității din Botoșani va face cursuri de empatie după decesul tinerei gravide care a implorat degeaba medicii toată noaptea să o salveze. Noi detalii despre suferința Alexandrei au venit de la colega sa de salon.
Încă o amânare pentru Halep. Simona spera că decizia în procesul de dopaj vine săptămâna asta. Ea vorbește într-un interviu pentru Eurosport despre cum a trecut peste amânările de până acum. La un an de la ultimul meci oficial, spune că e motivată să joace în continuare.

Doza de optimism

Celule stem împotriva Parkinson. Compania farmaceutică germană Bayer anunță rezultate promițătoare ale unei terapii experimentale cu celule stem implantate în creier. Atenuează simptomele bolii, arată un studiu preliminar.
Lupta cu căldura. Sevilla, unul dintre cele mai călduroase orașe din Europa, experimentează răcirea aerului cu o rețea de apeducte și energie solară. Tot mai multe țări încearcă să profite și de beneficiile unor mini-păduri care cresc repede.

SHUFFLE. Recomandări

🎦 Arsenie Boca. Viața de apoi. Un documentar intrat de săptămâna aceasta în cinematografe. Un film care nu este atât despre călugărul care a murit acum 34 de ani, cât despre oamenii de lângă noi care au nevoie de certitudini spirituale. Un film capabil să te facă un om un pic mai bun, fără să îți zdruncine credințele. Dacă ești religios, vei rămâne la fel de credincios, poate un pic mai iubitor față de oameni. Dacă ești ateu, vei pleca tot ateu, dar cu mai multă înțelegere față de credincioși. (o recomandare de Alex Nedea)
Punte pentru dialog. Un interviu cu regizorul documentarului, Alexandru Solomon, despre cum a vrut să creeze o platformă pentru dialog. La cât de polarizată este societatea, spune că doar dialogul ne poate salva. (o recomandare de la Ani Sandu)
Muzică, fapte bune și un pic de jurnalism. Asociația Casa Bună organizează în acest weekend, la Nucșoara, în județul Argeș, festivalul „Livada cu stele“. Detalii despre acces, line-up și cazare, aici. Toate încasările din festival merg către construcția unei grădinițe pentru copiii din cartierul bucureștean Ferentari. Pe lângă muzică și ateliere, la festival vă puteți întâlni și cu doi dintre reporterii Recorder, care participă, sâmbătă după-amiază, la o dezbatere despre rolul jurnalismului de investigație. (o recomandare de la Cristian Delcea)
📷 În construcție. O galerie foto cu noua capitală administrativă a Egiptului, care ar urma să despovăreze infrastructura deficitară din Cairo. Mega-proiectul este în construcție din 2015 și ar putea costa peste 50 miliarde de dolari. (o recomandare de la Alex Enășescu)

PAUSE. Pauza de carte

Jurnalistul și scriitorul Andrei Crăciun, unul dintre oamenii care au pus umărul la lansarea proiectului Recorder, vine, săptămânal, cu o recomandare de carte.

Nimic obscen la Bukowski

Bukowski a fost un poet și un prozator și un bețiv american, născut în Germania, în 1920. Copil fiind a venit cu familia în Los Angeles. Aici a trăit și a băut cea mai mare parte din viața sa.

Bukowski ar fi, judecat după standardele corecților politici de astăzi, misogin, sexist, chiar și rasist (deși se străduia zadarnic să explice faptul că nu urăște nicio rasă în mod special, ci omul ca specie). Și alcoolic, desigur. Și-a scris toată opera în stare de ebrietate (sau măcar încercând să se îmbete).

Cum spunea Bukowski însuși: „Dacă se întâmplă ceva rău, bei ca să uiți; dacă se întâmplă ceva bun, bei ca să sărbătorești; dacă nu se întâmplă nimic, bei ca să se întâmple ceva”.

Cartea „Despre băutură” e o colecție de texte, fragmente de proză, note de jurnal, poeme, în care Bukowski scrie – ați ghicit, bravo – despre băutură. E aceasta o carte în care se face elogiul alcoolului? Da și nu.

În primul rând, Bukowski era genial. Era sensibil și direct, la el nu ținea cu vrăjeala, iar Bukowski a dus o viață dură, grea, fiind salvat de băutură (o sinucidere parțială, din care, deși mahmur, te trezeai viu a doua zi), dar și aproape îngropat de aceasta.

Iar Bukowski nu impune nimănui nimic. Nici să bea, nici să umble prin baruri și să se bată, nici să fie mârlan cu femeile. Nimic din toate acestea. Nu e nimic obscen la Bukowski, deși textele sale abundă de cuvinte nerecomandate minorilor.

Da, Bukowski a băut enorm, grandios, iar lui i-a prins bine – și nouă, de asemenea. Fără toată această băutură, nu l-am fi avut probabil pe cel mai bun poet american din secolul XX (asta e ierarhia mea și n-am de gând să o revizuiesc).

Și nu, nu e nimic obscen la Bukowski. Doar viață transformată în literatură, după nopți de beție, singurătate, durere și căutare a marii frumuseți. Charles Bukowski a ajuns acolo. Cumva, de fapt, doar el a ajuns acolo.