Pașii lui Nicușor

Bună dimineața!

N-avem premier, dar nici nu mai contează. Ne-am unit. Toți vorbim despre cum conduc serviciile țara. Fotografia în care președintele apare la masă cu veșnicul Pahonțu de la SPP și politicienii europeni din tabăra cu interesul național a scos definitiv subiectul din sfera conspirațiilor.

Dar stați liniștiți! Nicușor Dan e călare pe situație. A început să vorbească în parabole, ca Georgescu. El e câinele care nu latră, dar mușcă. Și are toți pașii planului notați citeț în carnețel. Pare însă că cineva i-a rupt paginile cu raportul pe anularea alegerilor, numirea șefilor de servicii și referendumul în Justiție. Iar raportul despre drona marină trebuia să fie gata acum 10 zile.

---

1. Premier cu forța

Grindeanu e condamnat să fie premier, chiar dacă nu-și dorește să ajungă în funcția asta. Anticipatele i-ar pica însă și mai greu. Acum e blocaj între partide. Bine, a și intrat PSD-ul cu tupeu la negocieri. Nu acceptă nicio interferență în planul de guvernare. Toată lumea știe că doar social-democrații pot redeschide robinetul bogăției închis de Bolojan.

• Avem două variante de guvern. Ambele minoritare. Prima este cu PSD singur, nu mai vrea nimeni să se alieze cu Grindeanu. A doua: PNL-USR-UDMR, cu Siegfried Mureșan premier. Bolojan a propus un pact între cele două tabere, dar USR nu vrea să voteze un executiv social-democrat și propune reluarea rotativei guvernării. PSD n-ar vota un executiv cu PNL. Inițial, președintele a zis că nu se mai bagă, îi lasă să negocieze și să vină la el împăcați și cu nume de premier. Cum nu reușeau să se pună de acord, i-a chemat pe toți la Cotroceni. Degeaba.

• Ascultăm și judecăm. PSD are noi probleme după dezvăluirile făcute de rebelul Constantin Toma în interviul realizat de colegul Sebastian Zachmann. Primarul Buzăului a povestit cum i-au dat social-democrații voturi lui Simion: „Am fost citați la Vila Lac de Paul Stănescu, 33 de organizații. Ne-a luat în ordine alfabetică și ni s-a spus: «Trebuie să aduceți voturi». Stănescu ne-a spus, dar erau toți acolo (…) Eu cred că Pieleanu a venit cu ideea fabuloasă”. Pieleanu neagă, normal. Și a mai spus ceva Toma – că partidul e condus acum de la Craiova, de Olguța Vasilescu și Claudiu Manda. „Grindeanu e doar cureaua de transmisie”, a mai spus Constantin Toma. „Ne ducem în cap”, a fost concluzia lui.

• Un mincinos. În timp ce liderii partidelor „pro-occidentale” negociau joi la Vila Lac, Manda dădea cu Bolojan de toți pereții. „V-ați dovedit un mincinos, l-ați mințit inclusiv pe președinte.” Este tragicomic cum partidul care a dat jos un guvern împreună cu extremiștii merge acum țanțoș printre foștii parteneri și dă lecții de moralitate. O înțelegere între cele două tabere pare imposibilă acum, dar e obligatorie dacă nu vor să scoată iar Nicușor un nume din pălărie.

2. Nicușor are un plan

Președintele încearcă să-și recupereze electoratul pierdut. Vrea să întărească ideea că el are un plan, dar nu-l înțelegem noi, cei care nu știm să privim cu calm și încredere în viitor.

• Lista neagră nu e corectă. Șeful statului a spus în sfârșit ceva despre lista neagră a CSM-ului. Bine, reacția nu vine la inițiativa lui Nicușor Dan. A răspuns cam așa la întrebarea unui jurnalist: „Nu e deloc corect să indici nume și prenume, persoane fizice și persoane juridice, ONG-uri. (…) Nu am mijloacele instituționale pentru a interveni”. Mai știți când președintele spunea că va merge în ședințele CSM?

• Misiunea lui Nicușor. „Nu poți să te lupți cu sistemul când ești șeful sistemului. Întrebarea e cum putem să reformăm sistemul fără să ducem țara în anarhie? Asta e misiunea pe care mi-am asumat-o”, spune președintele. Adică, vezi Doamne, el face sistemul din interior. Îl ține pe Pahonțu la masă cu el la negocieri politice, dar nu-i ia desert? Sau cum?

3. Trădare în sala trădării

Nu vom uita prea curând ziua de luni, când AUR a servit drept regină în jocul de șah între echipele Nicușor-Grindeanu și Bolojan-Fritz-Kelemen. Veștea a mers la sediul formațiunii lui Simion să ceară ajutor la vot. Se pare că l-ar fi și obținut la nivel declarativ. În Parlament, liderul extremiștilor s-a răzgândit.

• La AUR, în poartă, oare cine bate? „Îl așteptăm pe domnul Veștea la sediul AUR până la ora 20”, spunea luni George Simion. Și Veștea a bătut în scurt timp la poarta AUR. La ieșire, a dat de înțeles că treaba e ca și rezolvată. Dar Simion a plusat: „Avem niște restricții din partea lui Nicușor Dan care ne fac să nu luăm în calcul un vot pentru Guvernul Veștea. Considerăm nefondate acele catalogări că noi nu am fi pro-occidentali. Așteptăm de la Nicușor Dan clarificări până la ora votului”. Clarificările n-au venit. Președintele spune că nu a știut că Veștea va negocia cu AUR, partid pe care îl consideră în continuare anti-occidental.

• Șah și mat de la Simion. În seara votului din Parlament, Veștea era zâmbitor. Se formase coadă ca la moaște în fața scaunului pe care-l ocupa. Unii îl pupau, alții îi șopteau cuvinte frumoase. Toți zâmbeau. Și a urcat Simion la pupitru. A anunțat că nu forțează pe nimeni cum să voteze. Zâmbetele s-au lărgit. Simion a continuat: „Eu și toți oamenii din această sală care nu sunt trădători ne ridicăm în picioare, părăsim această sală sinonimă cu trădarea”. Și a plecat cu alai. Zâmbetele au dispărut. Guvernul a picat. „Felicitări, George Simion, ai dat șah și mat”, a închis Kelemen Hunor.

• AUR, lovit de Realitatea. Decizia de a nu vota guvernul a dat la temelia frumoasei povești de dragoste între AUR și Anca Alexandrescu. În direct la postul suveraniștilor, Mohammad Murad declara că șeful partidului anunțase că lasă votul liber. „Luni dimineață, mi-a zis Simion că mă pune la economie”, spunea cu regret în voce același Murad. Ideea e susținută și de Neacșu sau Stănescu, care s-au întrecut în declarații prin care dezlipeau eticheta de extremiști de pe AUR. Bode pregătise și niște funcții pentru Simion și ai lui.

• Reforma în PNL a început prin înlocuirea puciștilor cu oameni noi. Oamenii noi: alți baroni locali liberali și un fost membru SOS care a votat pentru demiterea guvernului Bolojan. Puciștii nu își vor găsi greu partid. S-au fotografiat cu Sorin Grindeanu la Ambasada SUA. Nici la pozele pentru afișele electorale nu s-au văzut atâtea zâmbete.

---

---

• Genocidul copiilor. Un raport ONU arată că Israelul a ucis intenționat copii în Gaza. În document a fost folosit din nou cuvântul „genocid”. Sunt prezentate fapte de care speram că umanitatea nu mai este capabilă. Gândiți-vă că un puști de 14 ani a fost lăsat să sângereze timp de 45 de minute, până a murit. Mama care a vrut să-l ajute a fost și ea împușcată, iar o ambulanță care încerca să intervină a fost luată la țintă. Un astfel de caz a devenit film și a obținut mai multe premii internaționale. În Gaza și Liban sunt uciși în continuare copii și, din când în când, câte un jurnalist.

• Război cu algele. Războiul din Iran este acum pe hold. S-a semnat ceva, dar nu știm exact ce. S-a deschis și strâmtoarea, dar nu prea. Trump are acum alte războaie de dus. Cel mai greu e cu algele din bazinul modernizat de președintele SUA cu 14 milioane de dolari. Bulgaria amenință că nu mai lasă avioanele americane la sud de Dunăre dacă Washingtonul nu ridică vizele. În Albania, cei care protestează față de proiectul imobiliar al familiei Trump devin din ce în ce mai hotărâți.

• Iran și Rusia se iau de noi. Teheranul ne acuză de „complicitate la războiul ilegal al SUA”. Și Rusia se rățoiește la noi, după ce Boc a interzis steagul și imnul Rusiei la Cupa Mondială de gimnastică ritmică care se desfășoară în Cluj-Napoca. Nici discuțiile despre unirea României cu Republica Moldova nu le pică bine rușilor. Bine, cel mai greu le pică dezastrul din Crimeea.

• Dosar DNA cu amantlâcuri. Mai știți când Nicușor se bucura că nu au apărut stenograme din dosarul lui Ciucu? N-am aflat exact care a fost implicarea domnișoarei Denise Rifai în povestea asta, dar au apărut detalii din dosar despre relația ei cu Dan Bittman.

• UK fără premier. Keir Starmer a demisionat din funcția de lider al Partidului Laburist și Marea Britanie a rămas fără premier. BBC România a făcut o listă cu scandalurile care au grăbit debarcarea lui. 

---

• IBM a anunțat un progres semnificativ în producția de microprocesoare, prin care acestea vor fi cu 50% mai performante și cu 70% mai eficiente energetic.

• În Paris, apa râului Sena este folosită pentru răcirea mai multor clădiri publice, printre care și muzeul Luvru, reducând dependența de aer condiționat.

---

• DE CITIT. O vizită în atelierul pictorului Ștefan Câția, ascuns în inima Bucureștiului, cu puțin timp înainte de cea mai mare expoziție a sa de până acum.

• DE VĂZUT. Seria „The Root of the Game” de pe Netflix, despre frumusețea fotbalului pur, adică fără sponsori, fără VAR, fără vedete. Povestea se desfășoară în favelele braziliene. Fiecare cartier are o echipă de fotbal și mii de fani înfocați. Atmosfera la unele meciuri este mult peste orice partidă din campionatul nostru intern. 

• DE VĂZUT. Cel mai recent episod din „Ce ne enervează”, în care Mihai Radu realizează cât de fraieri suntem. Ne-a prostit și Nicușor Dan! Bine, nu singur. L-au ținut serviciile în cantonament tot anul ăsta să scoată din el președintele pierzător pe care îl vedem azi.

---

Jurnalistul și scriitorul Andrei Crăciun, unul dintre oamenii care au pus umărul la lansarea proiectului Recorder, vine, săptămânal, cu o recomandare de carte.

Unul dintre eroii studenției mele a fost Czesław Miłosz. Când am intrat eu la facultate la științe politice, la Universitatea din București, Czesław Miłosz încă trăia (a murit în 2004).

I-am citit atunci „Gândirea captivă”, carte scrisă prin 1951-1952, în plin stalinism, cu un soi de fascinație niciodată egalată.

Și cred până în ziua de azi că a fost una dintre acele lecturi decisive care m-au ferit pentru totdeauna de fanatism.

Mi-am căutat notițele de la începutul secolului și am dat peste acest citat cu care începe „Gândirea captivă”: „Cel care spune că are dreptate 100% este un impulsiv oribil, un tâlhar îngrozitor, cel mai mare derbedeu.” Sunt cuvintele unui bătrân evreu din Galiția, pe care autorul polonez le-a ales ca motto pentru cartea sa.

Czesław Miłosz și-a scris eseurile cu puterea stilistică a minunatului poet care a fost (a luat Nobelul pentru literatură în 1980).

Nimeni nu a mai tratat ca el totalitarismul. Punct de întâlnire între teroare și doctrină, comunismul, așa cum l-a înțeles și l-a povestit Czesław Miłosz este, pur și simplu, cea mai mare tragedie intelectuală a secolului XX.

Mărturisesc: mi-a fost frică să mă întorc la cartea lui Czesław Miłosz. M-am temut ca eroul tinereții mele să nu mi se dovedească din aur fals. M-am temut zadarnic.

Volumul lui Czesław Miłosz rămâne. E fundamental pentru a înțelege cum și de ce oamenii își pierd, periodic, mințile în teoria și în practica politică.

---

• Un reportaj BBC despre situația urșilor bruni în România și un exemplu de comunitate care a învățat să conviețuiască cu urșii

• De ce obsesia pentru optimizarea sănătății este în sine nesănătoasă

• O jurnalistă Euronews a luat la pas Via Transilvanica 

• Cele mai memorabile drumeții din Europa, recomandate de cititorii The Guardian

• Ce trebuie să știi despre zahăr și ce alimente (nu) trebuie păstrate la frigider

---