Avionul marilor speranțe

Atunci când sistemul medical din România nu poate salva viețile nou-născuților cu malformații grave, ei pot primi o altă șansă la viață într-un spital din străinătate. De la începutul pandemiei, Asociația Blondie, un ONG înființat de Adelina Toncean, închiriază avioane de linie special pentru copiii care au nevoie să ajungă în siguranță la tratament în străinătate.

„Dacă motivul pentru care m-ați sunat este pentru că vreți să zburați, să știți că răspunsul este da”. Așa le răspunde Adelina Toncean părinților care nu au curajul să îi spună din prima că au nevoie de ea și de avionul închiriat de Asociația Blondie. În ultimul an, ONG-ul Adelinei Toncean a transportat 86 de copii și 6 adulți la spitale din Occident.

„Acum trăiesc, primesc o șansă la viață… Până acum îi vedeam murind”, spune Adelina Toncean atunci când încearcă să ne explice că numărul mare al oamenilor care au nevoie de ea nu îi aduce decât speranță. Iar speranța îi e dată, în primul rând, de cei pe care îi convinge să doneze pentru ca zborurile private atât de costisitoare să poată fi plătite. Pentru că închirierea unui avion de linie, cu 120 de locuri, costă cât o garsonieră de la marginea Bucureștiului. Un singur zbor poate ajunge la costuri de 25 de mii de euro.

Statul român nu are o ambulanță aeriană care să ducă la spitale din afară pacienții care nu pot fi tratați în România. Tocmai de aceea, Asociația Blondie și-a propus să cumpere un avion pe care să-l transforme în ambulanța aeriană a României.

Dacă vrei să îi susții pe cei de la Asociația Blondie, o poți face aici.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.