„Cențiu Analytica“. Românul care s-a angajat să schimbe imaginea negativă a Americii

În filmul „The uncivil war“, care aduce în lumină implicarea algoritmilor de data analysis în referendumul pentru Brexit, apare această afirmație șocantă și deschizătoare de meditații: „Facebook știe când încetezi să-ți mai iubești partenerul de viață“.

Facebook știe când apare mulțumirea de sine, invidia, când începi să-ți urăști vecinii, când nu-ți mai iubești țara, când nu mai iubești nicio țară de pe Pământ și soarta omenirii ți se pare o cauză pierdută. Totul e analiză de date (cu cine comunici, pe ce site-uri intri, ce tip de imagini îți atrag atenția, cât timp îți rezervi pentru a te informa, cât călătorești, câtă încredere ai în cei din jurul tău). Toate astea s-au întâmplat deja: 50 de milioane de conturi de Facebook, adunate, analizate, împărțite pe căprării și atacate cu mesaje personalizate.

Chiar dacă nu pui poze cu tine de acum 10 ani și ții GPS-ul inactiv, chiar dacă nu cazi în plasa clickbait-ului și ai lipit un abțibild pe camera video a laptopului, cu toate măsurile de precauție activate, comportamentul tău online poate fi analizat și încadrat într-o categorie. E noul mers al omenirii și, în ciuda GDPR-ului și a tuturor controverselor de anul trecut (cazul Cambridge Analytica e cel mai la îndemână), acest recensământ universal și minuțions pare de neoprit.

Mai nou, analiza datelor face parte din politica externă a statelor mari. SUA își targetează mesajele în funcție de regiune, de vârstă, de categorie socială, chiar și de joie de vivre a fiecărui individ. Guvernul Statelor Unite a lansat un program de îmbunătățire a imaginii sale în lume, iar Transiris, o companie fondată de brașoveanul Silvian Cențiu, a câștigat partea de proiect care presupune crearea unui sistem pilot, aplicabil universal. În acest moment, pilotul lui Cențiu targetează populația din Austria, Cehia și Ungaria. „Se are în vedere identificarea unor categorii de populație – oameni de până în 44 de ani, cu o satisfacție de viață peste medie. Ceea ce facem noi este ca în mediul online să le aducem cât mai aproape informații pozitive despre America. Circulă multe știri negative, multe dintre ele false, despre America. Noi nu vrem să le combatem, ci să arătăm că, de exemplu, în această țară – care în viziunea unora este cel mai mare poluator al lumii – există cele mai stricte norme de verificare a noxelor. Vom crea acest tip de conținut pozitiv despre America și-l vom distribui țintit“.

Ce diferență este între acest motor de data analysis și Cambridge Analytica? „Cinismul“, crede Silvian Cențiu. „Suntem conștienți că ceea ce facem noi duce cu gândul la asta. Totuși, Poliția poate fi privită ca o forță care constrânge oamenii, însă o face pentru o cauză bună. Noi, cetățenii, dacă am începe să acționăm ca polițiștii… n-ar fi etic. N-am avea dreptul să o facem. Cambridge Analytica era o inițiativă extraordinar de eficientă dar foarte cinică. Noi nu vom merge în direcția asta“.

Silvian Cențiu are 54 de ani. Este un om bine conectat și în pas cu timpurile: compania sa are birouri în șase țări din lume (România, Austria, Spania, Scoția, Canada și SUA) și produce marketing digital pentru actori privați și, mai nou, pentru guverne. L-am prins într-o scurtă trecere pe la birourile Transiris din București și am încercat să aflăm de unde vine și cum a ajuns în postura de a dăltui imaginea Americii. Pentru că n-am epuizat toate întrebările în intervalul de timp pe care ni l-a rezervat, a fost de acord să-l însoțim până la Aeroportul Otopeni, ca să ducem discuția la capăt.

Vă prezentăm acest scurt portret al lui Silvian Cențiu nu doar pentru performanțele sale în business-ul internațional, ci mai ales pentru spiritul său interogativ și analitic. La finalul anilor ’80, când a fost cooptat într-un grup care plănuia asasinarea lui Nicoale Ceașescu, tânărul politehnist Silvian Cențiu și-a pus întrebări: „dacă-l lichidăm, avem ce pune în loc?“ Când complotul a eșuat, s-a întrebat în gând: „pot schimba ceva din interiorul acestei țări?“. Așa s-a hotărât să treacă fraudulos în Iugoslavia și drumul început atunci l-a purtat până în Silicon Valley. Acum, când dintr-o apăsare de tastă poate influența percepțiile și credințele a milioane de oameni, se întreabă: „Este etic ce fac?“.