Cum au înțeles românii libertatea: în zilele Revoluției s-a furat pe rupte, de la căciuli și cojoace, la covoare, cârnați și conserve
Zilele acestea s-au împlinit 27 de ani de la Revoluție, perioadă în care în România s-a furat cam tot ce era de furat. Dacă v-ați întrebat vreodată cum și când s-a dat startul jafului post-comunist, vă răspundem noi: s-a dat chiar atunci, în primele clipe de libertate. După ce au studiat, ca proștii, ani de zile, mărturiile revoluționarilor de pe tot cuprinsul țării, reporterii Harfa.ro dau verdictul: la Revoluția din 1989 s-a furat până nu s-a mai putut! Fiindcă suntem un neam de pungași și de hoți, nu ne-ar mai muri mulți înainte! Și ca să nu ziceți că băgăm noi în ele, vă expunem faptele. Iată ce s-a furat în zilele fierbinți ale eliberării de sub jugul comunist. Atenție!, totul documentat, sută la sută realitate.
La Brăila s-au furat covoarele din Județeana de Partid, ocupată de așa-zișii revoluționari abia după ce Ceaușescu fugise din Comitetul Central și nu prea mai era niciun pericol să ieși în stradă. În timp ce unii țineau discursuri de la balcon despre libertate și alte baliverne, alții, mai pragmatici, au deschis ferestrele de la parter și au sustras, în mod organizat, covoarele de pe podele și hainele agățate în cuiere. De asemenea, o brăileancă pe care o bătuse bărbatul în casă (avea ochii vineți) a profitat și ea de conjunctura Revoluției: nu s-a mai dus la serviciu și a pretins, ulterior, că întreaga familie i-a fost sechestrată de niște teroriști arabi. Ea a furat, astfel, mai multe zile de muncă.
S-a furat și la Buzău cam tot ce s-a putut, dar cea mai răsunătoare ispravă a eroilor revoluționari a fost prădarea prim-secretarului Cotoi, care s-a trezit, pe 22 decembrie, cu buzoienii năvălind peste el. În învălmășeala care s-a creat, lui Cotoi i s-au furat căciula și cojocul.
La Bacău, relata, chiar în decembrie ’89, ziarul “Deșteptarea”, răsărit și el din spuma libertății proaspăt dobândite, s-a băgat marfă în magazine, inclusiv 1.300 kilograme de piept de curcă. Văzând acestea, băcăuanii au zis că gata, e libertate și va curge lapte și miere. În atmosfera de euforie și naivitate a acelor zile, escrocul Vasile Anghelin a început să opereze cu mare succes, dându-se drept deținut politic. Un băcăuan care i-a căzut în plasă l-a introdus la el în locuință și l-a omenit. La plecare, Anghelin a luat cu el 800 de lei și căciula soției prostului omenos. De atunci, băcăuanii s-au tot lăsat prostiți de fel și fel de escroci, pe care i-au votat fără milă.
La Focșani s-a furat cam tot ce se putea fura din Comitetul Județean. Bineînțeles că românii au dat, și atunci, vina pe țigani. Mai exact pe haita lui Costică Argint (ăla de îl saluta cu respectul cuvenit alde istoricul Cioroianu). S-au furat, integral, țigările și mâncarea (ținute la subsol) din Județeană. Marfa a fost scoasă pe geam.
S-a furat și la Târgoviște, oraș-martir, bineînțeles că s-a furat. Tot de la bufetul Județenei de Partid. S-au sustras mocheta de pe hol, lăzi de crenvurști, cârnați, afumătură, conserve. Vina s-a dat tot pe țigani.
Și la Ploiești s-a furat foarte bine. Din Casa Albă, sediul Comitetului Județean de Partid, astăzi al Consiliului Județean, s-a dorit furarea stelei socialiste de pe un perete din biroul prim-secretarului, dar era înfiptă bine. Totuși s-au putut fura: câteva role de cașcaval și câteva butoaie cu măsline, dimpreună cu tablouri și telefoane cu disc. De asemenea, zeiței libertății, Minerva, care stătea într-o statuie în fața Județenei, i s-a furat lancea. S-au mai sustras: costumul, pantofii de ocazie, dar și pasta și periuța de dinți ale lui Ion Frățilă, ultimul prim-secretar la județului Prahova, cunoscut, în tranziție, pentru apetitlul de nestăvilit al prăduitorilor săi.
Asta este țara noastră, dragi cititori. După aia s-a furat și Revoluția cu totul și s-a umplut România de impostori cu certificate de revoluționar care sug în continuare, nestingheriți, de la bugetul de stat. Așa stă treaba cu țara noastră.
