Oficial, în România sunt 1.877 de biblioteci comunale, dar nimeni nu știe câte mai sunt cu adevărat funcționale. Singurele instituții de cultură din mediul rural sunt privite de autorități ca un moft sau ca o povară cu care n-au niciun chef să-și mai bată capul.

Teoretic, statul român se îngrijește de soarta bibliotecilor comunale, iar în 2002 a adoptat o lege specială care le protejează. Aceasta spune că bibliotecile nu pot fi închise decât dacă se desființează localitatea însăși și obligă primarii să angajeze bibliotecari și să investească în achiziția de cărți și calculatoare.

În realitate, primarii sunt liberi să facă ce vor și cei mai mulți dintre ei încalcă legea fără ca cineva să-i sancționeze. În ultimii zece ani, s-au închis peste 700 de biblioteci comunale. Altele au fost lăsate în paragină și angajații obligați să îndeplinească alte sarcini din primărie. Asta în timp ce alte țări au transformat bibliotecile rurale în adevărate „hub”-uri unde tinerii de la sate au acces la cărți, la presă, la internet, dar și la programe de dezvoltare extra-școlare.

Am mers în zeci de comune din mai multe județe ca să vedem cum arată rețeaua de biblioteci publice și cât de mult le pasă autorităților de soarta singurelor instituții culturale din satul românesc.

Acest material a fost realizat cu sprijinul Reprezentanței Comisiei Europene în România. Conținutul lui nu reprezintă poziția oficială a Reprezentanței Comisiei Europene în România. Recorder își asumă integral veridicitatea informațiilor prezentate, precum și responsabilitatea pentru documentarea și publicarea lor.