Cum se vede pandemia din unitățile de primiri urgențe

Pe lângă medicii aflați în secțiile de terapie intensivă, greul pandemiei cade și pe cei care lucrează în Unitățile de Primiri Urgențe (UPU). Ei trebuie să gestioneze valul tot mai mare de infectați care vine spre spitale, tot ei trebuie să rezolve și urgențele non-Covid și să caute locuri în secțiile ATI pentru pacienții aflați în stare gravă.

Iar în ultimele săptămâni, medicii de la Urgențe văd cum spitalele unde lucrează sunt la un pas de a se bloca sub avalanșa de cazuri noi de Covid.

Am vorbit cu șase medici „urgentiști” din spitale aflate în diferite zone ale țării pentru a înțelege cum se vede această perioadă prin ochii lor.

Cristiana Adi Oprita – medic UPU, Spitalul Orășenesc Mioveni

Spitalul unde sunt eu, la Mioveni, nu poate primi, ca internare, decât pacienți Covid cu simptomatologie ușoară și medie, pe care îi internează, în limita locurilor, într-un spațiu din vechea clădire a spitalului. Cei gravi trebuie transferați. Nu avem ATI, nu e niciun medic ATI care să lucreze aici.

Neavând secție de ATI, pacientul rămâne în UPU. Și așteaptă să i se găsească vreun loc la un spital pregătit pentru internări Covid. Așteaptă pacientul în UPU uneori chiar mai bine de 24 de ore.

E o nebunie. Dacă are un caz, medicul de urgență de la spitalele mici, non-Covid, este obligat să sune pe la spitale Covid, la spitale suport, care sunt pline deja. Am avut eu săptămâna trecută un caz Covid care trebuia transferat. Nimeni nu voia să mi-l primească, deși încă nu se umpluse peste tot – acuma chiar este plin. Am dat telefon la toate spitalele pe care le știam din zonă. Am vorbit cu ATI-iștii de acolo. N-a vrut nimeni să mi-l primească. Medicii de la ATI din spitalele Covid sunt deja disperați că sunt depășiți și mai vii și tu: „Nu mi-l iei și pe-al meu?”. Și unul dintre cei cu care am vorbit a început să se decompenseze pe mine, să strige că de ce-i aduc pacient, deși eu n-am nicio vină, nu am ce să fac aici cu pacientul. Îl înțeleg și pe medicul de acolo că nu mai poate, dar nu am posibilitate aici să-l internez dacă e grav.

Am sunat apoi la CNCCI (n.r. – Centrul Național de Conducere și Coordonare a Intervenției), am zis: „Ajutați-mă, pacientul are saturație 80% și e tânăr, se va desatura. Eu îl țin pe oxigen, dar mai mult de 10-15 litri în izolator nu pot să-i bag”. Și între zeci de telefoane pe care le-am dat între timp și pentru patologia non-Covid care venea la noi, între alte consultații, m-au sunat de la CNCCI că au găsit loc la Pașcani. În momentul doi am sunat la 112 să-l transporte cu ambulanța. Coordonatorul de acolo, când a auzit că trebuie să-și trimită ambulanța la Pașcani a făcut el cumva și a mai aflat că ar mai fi niște locuri „pe sub mânecă”, pe aici pe lângă Pitești, în ceva spital mobil, în curtea spitalului județean unde se băgaseră niște paturi ATI. Și l-au dus acolo, dar deja se făcuseră patru ore, timp în care pacientul se poate desatura rău. Iar acum nici măcar locuri din astea nu mai sunt.

Este atât de epuizant să stai între atâtea telefoane, că nu știi dacă te epuizează toate discuțiile astea mai mult decât boala. Urlete, toată lumea țipă la toată lumea…

În prezent îmi vin foarte mulți cu simptome Covid. Dar spitalele mici nu pot să țină aceste cazuri dacă se agravează.

La județean nu mai ai cum să duci, că deja sunt colmatați. Am început să fim și noi colmatați. Ieri (n.r. – joi) aveam toate paturile pline la urgențe. 13 paturi pline.

Dacă nu ne vor ajuta să dea drumul să fie și alte spitale Covid, va fi foarte greu. Sunt spitale în țara asta de care nu se atinge nimeni să le bage în lupta Covid. Unde sunt spitalele militare în treaba asta? Le țin în conservare? E plină țara de spitale militare și au secție de ATI, cu paturi și cu ATI-iști. De ce nu le bagă și pe ele pe Covid? Să dea drumul la spitale! Prin unele județe, au transformat toate „grajdurile” în spitale Covid, dar nu se ating de spitalele care au de toate, cum sunt spitalele militare. Hai să scoatem la luptă, dacă i-am ținut în conservare până acum, că de aia cei de acolo au avantajele pe care le au. Nu-i mai protejați pe ăștia și dați Covid în spitalul de la Hârlău, care n-are de niciunele.

Mihai Grecu – medic șef UPU, Spitalul Județean Timișoara

Pe partea de Urgențe Covid sunt incomparabil mai mulți pacienți care vin zi de zi la noi. Dacă acum trei-patru luni aveai câte șapte-opt prezentări pe tură în zona Covid, acum sunt câte 17-18 pe tură, deci undeva la 30-35 de pacienți pe 24 de ore.

Nu mai sunt locuri în spital pentru suspecți de Covid și îndată nu vor mai fi nici pentru cei care sunt deja confirmați pozitiv. Dacă numărul de infectări nu scade și rămânem la aceleași valori, mă aștept să avem probleme. Noi suntem doar interfața spitalului, care dacă e plin, nu ai ce să faci… Iar noi suntem același număr de medici. Nu putem să ne înmulțim prin „butășire”.

Am avut și situații când pacienții ajunși la noi au fost nevoiți să aștepte să li se găsească loc la ATI în alt oraș. Am avut și situații în care pacientul cu Covid venit la Urgențe a trebuit intubat direct. Avem un ventilator alocat pentru zona „murdară”. Dar ideea e că acești pacienți trebuie să ajungă până la urmă pe un pat ATI, care e tot mai greu de găsit. Din păcate, rata de mortalitate este mare. Eliberarea unui loc pe terapie înseamnă de cele mai multe ori decesul unui pacient…

În perioada următoare, dacă se păstrează trendul de creștere, trebuie să lucrăm la partea de prevenție. Pentru că la noi, la urgențe, de exemplu, vin pacienți cu Covid în stare gravă și ne zic că ei nu cred în virus, că se simt bine și ei vor acasă. E noaptea minții! Zic că n-au nimic, dar ei trebuie ventilați. Ce faci în astfel de situații? Spitalul nu e pușcărie, dacă nu reușim să-i convingem, se cer acasă pe propria răspundere. Am avut un pacient – asta înainte de Covid – care a cerut să plece acasă că nu avea cine să dea de mâncare la pisici. Și-i explici că moare, dar degeaba. E demoralizant.

Diana Cimpoeșu – medic șef UPU, Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Spiridon”, Iași

Iașiul este un județ cu o populație mare și este centru regional. Numărul de cazuri de la UPU de la noi este tot mai mare.

La 1 aprilie constatam că numărul de urgențe non-Covid a scăzut – scăzuseră accidentele rutiere și agresiunile – însă acest tip de urgențe au revenit la valorile lor din anii trecuți. Iar noi ne ocupăm și de astfel de urgențe, plus urgențele Covid.

Numărul de cazuri grave pe care îl avem este mai mare decât în urmă cu o lună sau două luni. Din cei cu suspiciune cam 50% se pozitivează, 10% dintre ei sunt forme medii și severe. Sunt pacienți care trebuie ventilați non-invaziv sau trebuie intubați încă din UPU. După care dacă vine rezultatul testului și sunt pozitivi, începem telefoanele în căutarea unui loc în ATI sau într-o secție Covid. Există un program pe care l-a implementat DSP, informatic, și acolo se afișează paturile. Dar oricum, în paralel, sunăm la spitalele care sunt Covid sau suport Covid să le căutăm loc.

Este timpul de așteptare mare pentru pacienți. Acum e între 12 și 24 de ore. Și sunt familii sau persoane care nu înțeleg că nu poate fi internat pacientul cu suspiciune de Covid, că e în așteptare. Asta e modalitatea de lucru și la noi și în alte țări europene. Ne pare rău că nu suntem mai mulți și să avem timp să și comunicăm totul, să le explicăm de ce așteaptă.

Deocamdată pentru toți pacienții noștri s-au găsit locuri, dar timpul de la momentul cofirmării până la găsirea unui loc a fost lung, de câteva ore. Noi am găsit numai locuri la nivelul județului Iași până acum.

Pacienții care vin la noi sunt, în general, panicați. Oameni care ajung la noi în stare mai gravă pentru că au stat prea mult acasă. Și sunt tratați acolo, în urgență, dar starea lor e foarte gravă, astfel încât, oriunde s-ar fi aflat cu tratament maximal, șansa lor de supraviețuire era foarte, foarte mică.

O altă problemă e legată de dificultățile de comunicare cu pacienții, în sensul că suntem îmbrăcați cu echipamente de protecție, iar modul în care tratezi și vorbești cu un om, atunci când ești cu un echipament suplimentar este mai dificil. Rezolvam unele cazuri mai repede cu o bună comunicare, contează cum îl atingi, cum îl ții de mână, cum te uiți în ochii lui. Acuma lipsește partea asta de comunicare care ne ajuta înainte.

Cotizo Draia – medic UPU, Spitalul Județean Sibiu

Cam de trei săptămâni e foarte aglomerat la noi la Urgențe. Pe măsură ce a crescut numărul de pozitivi depistați, treaba a devenit tot mai greu de manageriat. Spitalul din Sibiu e un spital mic, e total subdimensionat pentru necesitățile județului.

E un spital pavilionar, de pe vremea lui Franz Josef, la care s-au mai adăugat corpuri. Dar, practic, ceva nou nu s-a mai făcut din anii ’70-’80. Acum avem mulți pacienți și se aglomerează. Iar în spital, uneori, nu mai știe nimeni ce să facă. Au fost cazuri în care au venit mulți testați pozitiv deodată și au blocat unitatea de urgențe. Că veneau buluc. Era un focar, să zicem, la o fabrică și erau 40 pozitivi, asimptomatici, veneau toți în curte aici, blocau tot. Că îi trimitea DSP-ul. Acum nu mai e așa. Nu-i mai trimite DSP-ul pe asimptomatici, dar îi trimit medicii de familie, ca să poată să-și facă concediile medicale. Și iar se blochează.

Unde ținem toți pacienții care se adună? Avem o baracă în spate, construită cu hei-rup, în care când plouă… plouă și înăuntru. Avem trei corturi, unul fiind la Infecțioase și mai e un container unde sunt văzuți rapid. Și mai e fostul chioșc, în care se vindea „bonibon” sau mai știu eu ce și acolo stau pozitivii care vin la UPU.

Problema nu e doar numărul mare de pacienți cu Covid. Pe lângă cazuri de Covid, sunt pacienți non-Covid care vin cu probleme de genul s-au tăiat, și-au rupt piciorul, cardiaci, problemele uzuale de urgență. Și cu ei este o problemă zilele astea că dacă sunt de internat, nu pot fi internați până când nu au test Covid. Până sunt testați, ne blochează nouă un loc la urgențe pentru un timp destul de îndelungat. Trebuie să-i ții acolo ca să nu infectezi spitalul. Am devenit un fel de pre-secție, o secție unde așteaptă pacienți pentru toate secțiile, iar pacienții stau, până ne lămurim dacă au sau nu acest virus.

Există varianta pentru cei care vin la noi în stare foarte gravă, Covid sau non-Covid, – cum sunt cei care trebuie operați urgent – să se facă un test rapid de Covid, de exemplu. Dar regula aici e că acest test se face doar cu telefon în prealabil la directorul medical, ca să ne aprobe treaba asta. Probabil costă foarte mult, sau dracu’ știe de ce se face treaba asta. Și stai și-l suni pe om mereu, el răspunde oricând, nu se supără. Dar durează totul.

Cum arată o gardă la UPU pe pandemie? În primul rând avem o mare problemă cu hârțogăria. Ai o grămadă de hârtii de completat, la fiecare caz suspect Covid de la urgențe. Și dacă îți vin 200 de oameni în 24 de ore, îți dai seama cam câte hârtii trebuie să faci pentru ei? Pornind de la foaia de observație, până la acte pe care trebuie să le faci cu DSP-ul, cu sunat pe nu-știu-unde.

Vin din ce în ce mai des urgențe cu Covid în stare gravă. Au fost astfel de cazuri, cu tuse, cu dispnee, saturație mică de oxigen în sânge.

În ultima noapte în care am fost de serviciu, de duminică spre luni, a venit un pacient cu Covid internat inițial într-un spital de suport Covid, la spitalul de boli pulmonare de la Sibiu. A sunat medicul de gardă de acolo: „Mie mi se pare că pacientul s-a agravat, se desaturează, are 80% și vi-l trimit vouă să fie băgat pe terapie intensivă”. I-am zis: „Unde? Terapia Intensivă este full, eu am toate ventilatoarele ocupate în urgență. Mai am unul singur, dar pe care trebuie să-l țin pentru urgențe, pe sectorul non-Covid. Că vine un edem pulmonar, măcar un ventilator să am. Nu pot să-ți autorizez transferul”. Medicul de acolo trebuia să sune la CNCCI (Centrul Național de Conducere și Coordonare a Intervenției), iar ei să-i găsească alt loc. Dar nu știu ce a făcut – n-a vrut să sune sau a sunat și nu i-a răspuns -, dar ideea e că a pus pacientul pe Salvare și mi l-a trimis pachet încoace. Norocul lui este că i-a crescut saturația în sânge când a ajuns la noi. Așa că am considerat că nu mai e de ATI și a fost trimis înapoi, că pe oxigen poate să stea și acolo. Și după aia mă sună iar doctorița de acolo și-mi zice: „Eu vi l-am trimis, pentru că voi puteți să-l resuscitați, dacă e ceva”. I-am zis: „Și voi ar trebui să știți să-l resuscitați, unu la mînă, și doi, chiar dacă îl resuscitez, unde-l internez? Că nu sunt locuri“.

Ideea e că și medicii aceștia… dacă sunt în spitale cu resurse mici și pacientul se agravează și tu ești singur cu asistenta pe acolo… Ce faci? Adică eu pot să-i înțeleg că iau hotărârea: „Hai să-l trimitem la un spital mai mare”. Dar spitalul mai mare e full și el!

E nevoie de mai multă organizare. Eu îs ăla cel mai bătrân de aici, nu sunt așa de panicos. „Always look on the bright side of life”, ca ăia din film care cântau pe cruce. Dar e nasoală treaba… Și cred că o să fie și mai rău”.

Bogdan Oprița – medic șef UPU, Spitalul Floreasca

La UPU Floreasca, în prezent, pe tură vin în jur de 20 de persoane suspecte de Covid, din care, de obicei, se confirmă undeva spre jumătate. Pe unii îi internăm noi, dacă e loc, alții sunt trimiși spre spitalele Covid.

Situația în București este la limită, durează uneori și două-trei zile până li se găsește loc. Acum vorbim de o transmitere comunitară accelerată în rândul locuitorilor din București. Aceeași situație e și la alte UPU din Capitală. Luați în calcul că transportăm numai cu SMURD către spitalele din București undeva în jurul a 250 de pacienți în 24 de ore. Și vorbim doar de cazurile pozitive, că mai sunt încă 200 non-Covid care sunt transportate la Urgențe. Și mai transportă și Ambulanța, mai merg și singuri pacienții la spital.

La noi încă mai putem să examinăm toți bolnavii. Dar se întâmplă alt fenomen: ca spitalele de infecțioase să fie depășite de situație. Mai ales noaptea se întâmplă fenomenul ăsta și ei trimit pacienți către noi, că nu mai au unde să-i trateze.

Cadrele medicale de la Urgențe de la noi sunt obosite. Iar noi, pentru luna noiembrie, am interzis luarea concediilor de odihnă, pentru că trebuie să avem oameni. Din câte vedem noi la Urgențe, situația nu se îmbunătățește. Ca și număr de pacienți, mă refer. Dacă ăsta e „platoul”, cum se zice, e un „platou” foarte ridicat.

Bogdan Bondaru – medic UPU, Spitalul Județean Suceava

La noi, la Suceava, spitalul județean deservește aproape 700.000 de locuitori. E uriaș. E bine dotat logistic de ceva timp, asigură cam toată patologia. Cei care nu au patologie Covid sunt mulți, dar sunt într-un dezavantaj. Că spitalul este, în mare parte, ocupat de patologie Covid. Și personalul medical nu este suficient. Mă refer la medici.

Suntem aceiași care am fost de la începutul pandemiei. Au plecat o parte dintre noi, nu mulți, iar cei care am rămas tragem tare…

Nu pot să zic că e chiar ca la război la Urgențe. Ne-am obișnuit cu acest Covid, au trecut opt luni de zile și a mai dispărut acea teamă care era la început.

Dar acum, într-adevăr, vin mult mai mulți cu Covid la Urgențe. Presiunea e mult mai mare pe spital. Sunt foarte multe cazuri grave acuma, nu au loc în terapiile intensive din județ – dar așa e în toată țara – și aceste cazuri ajung la UPU și sunt nevoite să aștepte. Cred că toate cazurile ușoare trebuie tratate în afara spitalului, poate prin medicii de familie, ca să nu ne blocheze pe noi.

Sunt foarte mulți care vin la UPU cu simptome ușoare, oameni care nu au înțeles ce trebuie să facă. Vin la spital, la Urgențe. Vin pentru concedii medicale, chestii care nu au de-a face cu Urgența. Și pierdem timp cu ei, când ne vine și patologia severă. Vin pacienți în stare gravă din Vatra Dornei, Câmpulung, unde nu au avut terapie intensivă sau au un singur medic care asigură câteva gărzi, apoi își ia liber și nu fac față. Trimit la noi, unde deja e plin. Le acordăm prioritate când vin, îi mai ținem și în UPU dacă nu e loc pe ATI. Încercăm să-i transferăm la alte spitale. Dar e un haos, se găsește foarte greu loc de transfer la ATI.

Din punctul meu de vedere va fi un val mai mare. Nu cred să se întâmple vreo minune. Va fi suprasolicitare de personal medical, vor ceda și unii dintre noi. Decese mai multe… Aici însă văd că vorbim inclusiv de populație tânără care începe să fie afectată. Vom avea mulți și din rândul lor, că sunt tot mai mulți tineri care vin în stare gravă. De la 27 până la 47-50 de ani sunt tot mai mulți care vin la Urgențe.

Acum sunt câteva zile liber. Mă simt OK. Am fost și mai obosit decât sunt acum. Am reușit cât de cât să mă reglez. Iau lucrurile așa cum sunt și încerc să fac față. Asta e meseria…

Cele mai recente

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.

Violența împotriva femeilor din politică a devenit doctrină națională: „Ești redusă la funcția ta de a face copii și de a produce plăcere”

Interviuri realizate de Recorder cu 16 politiciene, dar și hotărâri de instanță sau ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), arată că sexualitatea reprezintă tema cel mai des folosită în atacurile la adresa femeilor din politica românească: referințe la viol, la promiscuitate, la folosirea sexului pentru a obține o funcție, la infidelitate. Scopul e să le umilească și să le distrugă reputația.