Dileme noi. Un dialog cu Andrei Pleșu


Ieșim azi din vârtejul actualității de pandemie, într-un dialog cu scriitorul Andrei Pleșu, retras de mai bine de un an din viața publică.

E o cale de a limpezi ce ar urma să se întâmple cu „Dilema (veche)”, revista de cultură al cărei director fondator este din 1993, amenințată azi cu dispariția. Dar și o cale de a înțelege rolul publicului și forța lui atunci când „cultura scrisă e într-o criză de statut”.

Urmează așadar un episod despre cultură când lumea se mută pe internet, despre pierderi și despre anticorpii pe care ni-i creăm în vecinătatea catastrofelor. Un episod „On the record” în care Andrei Pleșu apare în multiple ipostaze – de scriitor și eseist, de „protejat de după 65 de ani”, de utilizator de WhatsApp, de spectator și telespectator, de prieten.

Iată câteva fragmente din podcastul pe care-l puteți asculta accesând playerul de la începutul articolului:

„Sunt absolut uimit, înduioșat și impresionat să constat ce ecou a putut să aibă articolul meu – și pe Facebook, unde a fost o adevărată explozie de adeziune, și de la oameni care s-ar putea implica direct. Această avalanșă de simpatie și de interes pragmatic pentru supraviețuirea revistei mi-a dat mult curaj.”

„Ceea ce intră în criză într-o perioadă cum e cea de acum este comunicarea. Prin internet suntem într-o singurătate volubilă.”

„Umorul, discernământul și speranța te pot proteja, dacă reușești să te miști în spațiul lor.”

„Cultura scrisă deja este într-o anumită criză de statut. Sunt câteva instituții ale tradiției noastre aflate într-un moment de nebuloasă de statut. Prima este cartea, a doua este instituția profesorului, autoritatea pedagogică. Mi se poate spune că sunt învechit, că am rămas într-o epocă revolută, dar eu cred că fără obiectul carte, fără presă tipărită și fără chioșcul de ziare și de reviste, viața publică e sărăcită.”

„Unul din efectele esențiale ale culturii e că te scoate din tine. Te obligă să te deschizi către celălalt, către altceva. Or, în clipa în care totul se mută pe internet, nu te mai întâlnești cu această lume, ci te întâlnești cu tine însuți. Ești lăsat într-o falsă libertate. Prin ecran nu poți fi sedus de un obiect de artă. Cu poze nu se poate face cultură vizuală și nici cu dialoguri șmechere, cu like-uri pe internet.”

„Cultura a supraviețuit înainte de 1989 chiar într-o perioadă care era, de fapt, ideologic vorbind, tot o formă de pandemie. Ar fi păcat ca această dimensiune a culturii – de enclavă a supraviețuirii, de enclavă a autenticității intelectuale și morale – să dispară.”

„Sunt și câteva probleme mari care ar trebui regândite și reformulate pe un fundal de calm redobândit. Una este chiar funcțiunea Uniunii Europene – rostul și rolul ei, instrumentarul ei, coerența ei – și, de asemenea, toată problema legată de globalizare, în general. Sunt teme pe care le tratăm ca fiind subînțelese, dar acest episod ne atrage atenția că ne-am grăbit să credem că sunt rezolvate.”

„Iubirea e un subiect care acum este într-o formă de paloare. Nu de iubire vorbim noi acum, ci de protecție și de supraviețuire cu orice preț. Când vom putea reveni la tema iubirii vom fi vindecați.”


On the Record este un podcast săptămânal produs de Recorder și susținut de Banca Transilvania. Ne găsești pe toate aplicațiile importante: Apple Podcasts | Google Podcasts | Spotify

Cele mai recente

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.

Violența împotriva femeilor din politică a devenit doctrină națională: „Ești redusă la funcția ta de a face copii și de a produce plăcere”

Interviuri realizate de Recorder cu 16 politiciene, dar și hotărâri de instanță sau ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), arată că sexualitatea reprezintă tema cel mai des folosită în atacurile la adresa femeilor din politica românească: referințe la viol, la promiscuitate, la folosirea sexului pentru a obține o funcție, la infidelitate. Scopul e să le umilească și să le distrugă reputația.