Sistemul de atenții din școala românească. „M-am trezit cu un voucher cadou și m-am dus în fața elevilor: «Vă place ce-au făcut părinții voștri?»“

George Trifan are 32 de ani și este profesor asociat la Colegiul Național Tudor Vianu, unul dintre cele mai bune licee din România. Într-o societate normală n-ar fi mare lucru de spus de spre el: un profesor bun care își face meseria cu pasiune și se ține departe de compromisuri. Însă noi nu trăim într-o societate normală, așa că Trifan devine un caz special și un om nevoit să înoate mereu împotriva curentului.

A ales să meargă la catedră într-o perioadă în care toți IT-iștii din generația lui fug de această meserie și preferă joburi mai bine plătite în multinaționale. A ales să nu se titularizeze pe post pentru că nu e de acord cu acest mecanism și și-a luat ore în învățământul privat ca să-și sporească veniturile (pe lângă „Vianu”, George Trifan predă și la Școala Metropolitană Arc). A ales să vorbească despre marile probleme din Educație când cei mai mulți dintre colegii lui preferă să tacă pentru a nu supăra pe cineva.

Curajul său de a spune lucrurilor pe nume nu reprezintă vreun act de rebeliune, ci mai degrabă un semnal de alarmă: învățământul e plin de profesori blazați care sunt protejați de reguli absurde. Școala românească e influențată de numiri politice și e viciată de practici nesănătoase, în care cadourile simbolice de la părinți încep să se transforme în șpăgi consistente.

În preajma unui Crăciun, George Trifan s-a trezit cu un voucher de cumpărături strecurat într-o cutie de bomboane. Scandalizat, a returnat voucherul, apoi a mers în clasă și i-a pârât pe oamenii mari în fața copiilor: „Uite, vă place ce-au făcut părinții voștri?”.

E un episod din care răzbate nu doar unul din marile tabu-uri ale sistemului – politica de cadouri din școli, practicată de mulți părinți și acceptată de majoritatea profesorilor – ci și o importantă temă de dezbatere: în ce fel îi pregătește școala românească pe elevi pentru a deveni niște cetățeni responsabili.