Minunile pandemiei: cum a ajuns o bucătăreasă din Giurgiu să câștige un contract de 12 milioane de euro pentru măști de protecție

În mijlocul celei mai mari crize de sănătate publică din ultimele decenii, cu medicii plângându-se că nu au echipamente de protecție în spitale, statul român își pune toată încrederea în expertiza unei bucătărese.

Mai întâi a apărut știrea, distribuită masiv pe rețelele de socializare: Guvernul României, prin Oficiul Național pentru Achiziții Centralizate, a încheiat un acord cadru în valoare de 56 de milioane de lei (12 milioane de euro) pentru achiziționarea de măști de protecție. Contractul a fost încredințat firmei Romwine&Cofee, înființată în urmă cu un an și având ca obiect principal de activitate „comerț cu produse alimentare, băuturi și produse din tutun, efectuat prin standuri, chioșcuri și piețe”.

Romwine&Cofee este deținută în acte de o anume Maria Cristian și are sediul în satul Uzunu din comuna Călugăreni (Giurgiu). Am mers acolo să vedem cine este femeia care va trebui să livreze 1.750.000 de măști de protecție într-o perioadă în care aceste echipamente sunt atât de greu de găsit. Marin Voinea, primarul din Călugăreni, habar nu avea de existența unei firme atât de puternice în comuna sa: „Nu figurează la primărie. Nu are niciun bun trecut la noi la taxe și impozite” ne-a zis edilul din spatele ușii de termopan de la intrarea în primărie pe care, de frica virusului, o ține doar întredeschisă.

În satul Uzunu, la adresa firmei, se află o curte banală, cu o casă bătrânească și o alta construită recent. Conform datelor de la Registrul Comerțului, sediul Romwine se află într-una dintre aceste case, în camera 1.

Nu am găsit pe nimeni. Iar vecinii s-au arătat surprinși că de acolo, din satul lor, se fac afaceri atât de importante. O cunosc bine pe Mioara Cristian și le vine să râdă când aud că învârte contracte de milioane de euro: „Nu e om de afaceri, ea lucrează ca bucătăreasă la han, la Călugăreni. Acum hanul s-a închis și lucrează cu ziua, împreună cu mai multe fete de aici, de la noi, la o firmă de lângă han”, ne spune vecina care stă gard în gard cu tanti Mioara. Vecinii mai spun că, înainte să ajungă bucătăreasă, Maria Cristian a lucrat la o fermă de pui din Călugăreni, care s-a închis între timp.

Am sunat-o pe Maria Cristian, să aflăm chiar de la ea detaliile contractului de 12 milioane de euro. Discuția a decurs așa:

Reporter: Sunteți doamna Maria Cristian?

Maria Cristian: Da.

Reporter: Am vrea să vorbim despre contractul încheiat cu Guvernul României.

Maria Cristian: Nu sunt Maria Cristian. O să vă sune ea înapoi.

Am fost apoi apelați de o femeie care a refuzat să ne spună cum se numește, precizând că este „colaboratoarea doamnei Maria Cristian”. Ne-a spus că nu înțelege de ce punem atâtea întrebări: „Am impresia că țara aceasta nu are nevoie de măști, ci de circ. Toate firmele au dreptul să facă afaceri, iar să fii bucătăreasă nu e nimic jenant. Vă rog să nu mai denigrați lucrurile bune care se întâmplă pentru țară”.

La final, ne-a sfătuit scurt: „Uitați-vă la emisiunea domnului Mănăstire de aseară, că acolo s-a lămurit”.

Miercuri seară, în emisiunea „Dosar de politician” de la B1 TV, a intrat în direct omul de afaceri Cătălin Hideg, patronul firmei Sanimed International, care a admis că firma sa se află, de fapt, în spatele Romwine&Cofee. „În ianuarie-februarie, compania noastră nu a putut să plătească TVA-ul, pentru prima dată în istoria noastră de 20 de ani. Și atunci, pentru că nu am putut să avem certificat fiscal, am folosit această companie din grupul nostru cu care am participat. Deoarece Sanimed era blocată pentru că nu și-a plătit facturile către stat, am participat cu Romwine&Cofee. Am făcut eforturi foarte mari pentru livrarea acestor măști, am mers special în Turcia”, a declarat patronul Sanimed.

Cătălin Hideg este un personaj controversat, despre care presa a scris în trecut că ar avea legături cu masoneria și cu mediul academic al SRI. Anul trecut, Libertatea scria că firma lui Hideg vinde către statul român roboți medicali cu sume duble față de prețul de intrare.

„Să verifice presa dacă prețurile sunt prea mari”

Dincolo de folosirea unui paravan pentru câștigarea contractului de către o firmă care nu ar fi avut dreptul să participe la procedura de achiziție pentru că avea datorii la stat, o altă discuție este prețul de livrare al măștilor de protecție.

Statul român și Romwine&Cofee au bătut palma pentru livrarea unui număr de 1.750.000 de măști FFP2 sau FFP3, la prețul de 26 de lei, respectiv 38 de lei pe bucată. În aceeași emisiune de la B1 TV, Cătălin Hideg susține că statul român a făcut o afacere foarte bună cumpărând de la el la aceste prețuri, dar alți oameni care activează în domeniu îl contrazic.

Preţul la care compania UNIFARM cumpără măştile de tip FFP2 coboară chiar și la 1,8 dolari/bucata (8 lei), potrivit lui Bogdan Micu, voluntar în procesul de achiziţii internaţionale ale UNIFARM. „Criteriul principal este, însă, timpul de livrare, dar evident că, luând direct de la producători, obţinem preţuri mai bune. De exemplu, am cumpărat câteva milioane de măşti N95 (n.r. – termenul folosit în SUA pentru FFP2) cu 1,8 dolari bucata“, susţine Bogdan Micu.

UNIFARM este o companie de stat gestionată de Ministerul Sănătății, care face achiziţii de echipamente direct de la producători și le livrează către instituții sanitare. Oficiul Național pentru Achiziții Centralizate (ONAC), adică instituția care a cumpărat măștile de la Romwine, face achiziții pentru stocurile de rezervă necesare situațiilor de urgență precum cea în care ne aflăm în prezent. Conform unei ordonanțe de urgență emisă de Guvernul Orban în ianuarie, achizițiile ONAC sunt monitorizate Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă din cadrul Ministerului de Interne.

Prin aceeași ordonanță, ONAC a primit dreptul de a face achiziții prin negociere fără publicare prealabilă, considerându-se că „achiziția centralizată creează premisele obținerii unor produse de calitate la prețuri inferioare comparativ cu cele implicate de achiziția neunitară a produselor”.

Contractul încheiat cu Romwine&Cofee pare să infirme această premisă, prețurile fiind, de fapt, superioare chiar și celor făcute prin achiziții unitare. Un cititor Recorder ne-a arătat cum a cumpărat, pentru uz personal, 100 de măşti din China la prețuri mai mici decât cele pe care statul român le plătește către Romwine&Cofee. „Am căutat echipamente pe piaţa din China, pe care o cunosc. Am găsit mai multe oferte de măşti FFP2/N95, fiecare dintre ele având şi certificat de conformitate europeană, iar cea mai bună ofertă a fost de 1,8 dolari pe bucată, adică aproximativ 8 lei, preț fără taxe. Cu totul se ajunge cam la 14 lei/mască, preţ care include şi TVA-ul de 19% din totalul de plată, 7% taxa de import şi taxa DHL (curierul) pentru devamarea produsului“, ne-a scris Raul-Călin Miresan.

Am contactat-o pe Cornelia Nagy, președintele Oficiului Național pentru Achiziții Centralizate, dar aceasta nu a vrut să discute problema prețurilor cu care ONAC cumpără cele 1.750.000 de măști. „Nu ştiu, domnu’ ziarist, dacă sunt prea scumpe. Să verifice presa, să verifice cine doreşte dacă sunt la suprapreţ. Astea sunt preţurile care sunt acum pe piaţă, nu avem altă posibilitate”, ne-a spus Cornelia Nagy.

Între timp, pe Sistemul Electronic de Achiziții Publice există spitale care au avut altă posibilitate și au găsit măștile FFP2, cumpărate de ONAC cu 26 de lei, la prețuri considerabil mai mici (click pe imagine pentru a mări).