• După ce a pierdut funcţia de ministru de Externe, a fost exclus din ALDE şi apoi obligat să se retragă şi de la şefia Senatului, Teodor Meleşcanu (78 de ani) a mai găsit o metodă de a-şi reinventa cariera politică şi de a rămâne conectat la banul public.
• Acesta a născocit un partid-fantomă care va încasa, anul acesta, peste 1,2 milioane de lei din bugetul României, potrivit estimărilor Autorităţii Electorale Permanente. Formaţiunea politică se numeşte Forţa Naţională şi există doar pe hârtie: nimeni nu ştie exact câţi membri are şi nici unde este sediul partidului.
• Lui Meleşcanu nu i se pare însă nimic în neregulă să paraziteze bugetul folosindu-se de un partid care nu există în realitate. „Mă întrebaţi pe mine dacă mi se pare corect? Da, vă răspund, este foarte corect pentru că asta e legea şi trebuie să o respectăm“.

Legea pe care o invocă Meleşcanu este, de fapt, un cadou făcut de guvernul Ludovic Orban lui Victor Ponta: la finalul anului trecut, Executivul a acceptat un amendament depus de Pro România la Legea bugetului, care stabileşte că subvenţia pe care o primesc partidele politice se calculează în funcţie de numărul de parlamentari, nu în funcţie de rezultatul de la alegeri.

Asta înseamnă că orice partid cu membri în Parlament are dreptul să primească bani de la stat chiar dacă n-a văzut ştampila de vot a vreunui alegător. Este cazul Pro România, care n-a participat la parlamentarele din 2016, înființându-se ulterior, dar a atras senatori și deputați de la alte partide. Grație modificării acceptate de Guvernul Orban, Pro România ar urma să încaseze, anul acesta, 8 milioane de lei de la bugetul de stat.

Venită ca o răsplată pentru traseiştii din partidul lui Victor Ponta, modificarea i-a servit perfect şi lui Teodor Meleşcanu. Acesta s-a revendicat drept preşedinte interimar al misteriosului Partid Forţa Naţională și a cooptat încă trei parlamentari de la ALDE: Graţiela Leocadia Gabrilescu, Ştefan-Alexandru Băişanu şi Marian-Gheorghe Cucşa. În felul acesta, partidul a devenit eligibil pentru a încasa subvenții de la buget.

„Forţa“ misterioasă

Partidul Forța Națională este o entitate politică atât de obscură încât nici măcar cei care îl reprezintă în Parlament nu știu să spună prea multe lucruri despre el: unde este sediul, câţi membri are, care este programul politic sau câţi români sunt de partea Forţei.

Deşi datele de la Tribunal arată că partidul funcţionează undeva, la etajul 2 al unui bloc din cartierul Pantelimon, Graţiela Gavrilescu susţine că s-ar fi instalat deja într-un sediu din centrul Capitalei, dar nu mai ţine minte adresa. O contrazice chiar preşedintele Meleşcanu, care are plăcerea să ne spună că tocmai în perioada asta va închiria un spaţiu pentru a oferi partidului vizibilitate mai mare. Unde? „Păi, să vedem, nu ştiu. Într-un spaţiu decent în care să se poată aduna cei care doresc să se înscrie, cei care doresc să schimbe opinii, idei, pentru şedinţe. Un spaţiu normal.“

Meleșcanu e la fel de sincer și când vine vorba de numărul membrilor pe care îl are partidul său: „N-am cum să vorbesc despre aşa ceva. Dacă nu ştiu, n-are rost să vorbesc prostii.“

Ce ideologie are Forța Națională? Ne-a lămurit deputatul Băişanu: „E un partid naţionalist, în care cuvântul de ordine e «patriot». E un naţionalism constructiv, în care încercăm să ne păstrăm propria identitate şi să o afirmăm la nivelul popoarelor din lumea asta“.

Partidul cuantic

Fără să îndeplinească vreun criteriu esenţial pentru a fi luat în considerare drept un partid politic aflat în interesul cetăţenilor, PFN pare mai degrabă un PFA prin intermediul căruia o mână de parlamentari reuşesc să-şi asigure supravieţuirea politică, rămânând conectaţi la banul public. Și, totuși, cum vor fi cheltuiți banii primiți din subvenții? Teodor Meleşcanu spune că se bazează pe ei pentru a consolida acest partid care există şi nu există în acelaşi timp.

„În primul rând va fi publicarea de documente: programul de guvernare, respectiv manifestul politic, promovarea unor materiale pentru campania electorală, bannere, afişe, tot ce se permite în perioada preelectorală. Dacă vrei să faci un partid mai mic şi dacă vrei să participi şi tu la competiţie, nu ai nicio şansă dacă nu primeşti, pentru numărul de parlamentari respectivi, o sumă de bani ca să poţi să-ţi faci pregătirea electorală“, spune Meleşcanu.

Fostul președinte al Senatului vorbește despre egalitatea de șanse în lupta politică, deși se află în postura în care și-a creat un avantaj uriaș față de orice altă formațiune politică nou înființată. Niciun partid nou nu primește bani de la stat pentru a-și face campanie electorală. Partidul Forța Națională primește bani folosind o portiță legislativă.

Arta supraviețuirii în politica românească

În ciuda acestui tip de atitudine sfidătoare prin care s-a făcut remarcat în funcţii publice, Teodor Meleşcanu reușește să rămână în vârful politicii din România de peste 30 de ani. Nu l-a clintit nici măcar valul de indignare creat în 2014, după ce, din postura de ministru de Externe în Guvernul Ponta, le-a recomandat românilor descurajaţi de cozile de la secţiile de votare din Paris să voteze în oraşul Nancy, aflat la 385 de kilometri distanţă. „Este un oraş superb, leagănul art nouveau care s-a creat în Franţa şi care este bine cunoscut şi în România“. Meleşcanu şi-a dat demisia de la Externe doar pentru a reveni, doi ani mai târziu, în aceeaşi funcţie.

Acelaşi Meleşcanu a avut puterea de a deschide, din poziţia de şef al Senatului, şedinţa solemnă din Parlament dedicată împlinirii a 30 de ani de la Revoluţia Română. „Aducem un omagiu tuturor celor care au luptat pentru libertate“, a spus. Numai că, în urmă cu trei decenii, poziţia sa faţă de revolta populară de la Timişoara era la polul opus. Un document făcut public de jurnaliştii Libertatea arată că, pe 20 decembrie 1989, la Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa, Meleşcanu nega ferm incidentele de la Timişoara şi chiar se opunea păstrării unui moment de reculegere în memoria victimelor represiunii.

Teodor Meleşcanu a avut mereu ambiţia de a-şi rescrie biografia şi curajul de a rămâne în viaţa politică indiferent de circumstanţe. După o carieră de 23 de ani în diplomaţia comunistă, în România postdecembristă a acceptat să fie, pe rând, ministru de Externe, ministru al Apărării, director al Serviciului de Informaţii Externe şi, din nou, ministru de Externe. A avut carnet de membru în Partidul Comunist Român, Partidul Social-Democrat Român (precursorul PSD), Alianţa pentru România, Partidul Naţional Liberal, Alianţa Dreptate şi Adevăr, Alianţa Liberalilor şi Democraţilor (ALDE) şi, acum, în Partidul Forţa Naţională.

Ajuns la 78 de ani, după ce a bifat mai multe funcţii decât poate număra, Meleşcanu exclude categoric să renunţe la cariera politică. „Atât timp cât mai am ceva de spus, vreau să folosesc experienţa pe care o am şi să o pun la dispoziţia colegilor mei mai tineri, pentru a continua acest proiect, Forţa Naţională“.