NEWSLETTER

Țara care se zgâlțâie, dar nu se mișcă

SĂPTĂMÂNA 13-17 FEBRUARIE 2023. Se zgâlțâie, dar nu se mișcă – încă un paradox de pus în dreptul României pe care săptămâna asta ni l-a scos în față. Pe cât de surescitată a fost Oltenia, după trei cutremure măricele cu sute de replici, pe atât de încurcată e guvernarea în fața ipotezei că 3 miliarde de euro, bani din PNRR de care avem mare nevoie, se blochează la Bruxelles.

Foto: Mediafax

La guvern se trage de masă să încapă mai mulți demnitari, se trage de timp ca miniștrii să se schimbe abia pe la toamnă, dar de reformele promise în PNRR nu trage nimeni. Pentru pensiile speciale au venit experții Băncii Mondiale să ne bată obrazul, iar pentru legea avertizorului de integritate, care descurajează raportările anonime, ni s-a amânat deja a doua plată din PNRR – 3 miliarde de euro.

În prim-plan, pensiile militare: Comisia Europeană și Banca Mondială cer ca toate pensiile – și cele de serviciu pe care le iau parlamentarii, diplomații, aviatorii, ca și cele militare încasate de rezerviștii din armată, poliție și serviciile de informații – să se calculeze doar în funcție de contribuțiile la fondul de pensii, nu după formule speciale.

Unde e conflictul: Banii din PNRR sunt esențiali pentru investiții, dar condiționați de reforma pensiilor. O lege pentru asta ar trebui să iasă rapid din Parlament. Una ar fi, dar e moale și ținută pe loc. Între timp, amânarea celei de-a doua plăți din PNRR o întârzie pe a treia.

O veste bună, totuși: Bruxelles-ul e de acord cu o schemă de ajutor de stat de 259 de milioane de euro din același PNRR. Banii vor fi împărțiți în granturi directe pentru antreprenori care produc, reciclează și asamblează baterii și panouri fotovoltaice.

Și cum stăteam noi așa, pe loc, în mai toate privințele, a început să se zgâlțâie Oltenia. De luni încoace, două cutremure de peste 5 grade și un al treilea care a sărit de 4 grade au dus la evacuări de instituții, conferințe de presă cu temperaturi ridicate în sală și o vacanță bonus pentru elevii din Gorj.

Ce înseamnă asta: Oltenia va fi clasificată drept zonă seismică de risc. Nu de nivelul celei din Vrancea, dar se estimează că, pe viitor, cutremure de până la 6 grade nu vor mai fi o surpriză. Cu amendamentul că „Pământul nu poate fi pus într-o formulă”, INFP a montat totuși, în zonă, câteva stații seismice noi care să monitorizeze seismele mici.

Ce e îngrijorător: Stăm prost cu expertiza clădirilor. Dar avem, și pentru asta, o explicație: în tot județul Gorj, de pildă, nu se găsește decât un expert, și acela ieșit la pensie. În București, 1 spital din 3 ar fi serios avariat la un mare cutremur, iar numărătoarea națională a Guvernului a ajuns la 118 școli cu bulină roșie, fără mari promisiuni de consolidare.

Fără risc seismic, dar cu risc de manipulare. Spaima de cutremur face ravagii și în Dobrogea, unde câteva sute de locuitori din cartierul constănțean Henri Coandă s-au autoevacuat și au petrecut mai multe ore în stradă. Panica s-a declanșat după ce un locatar a văzut la televizor o știre din care a dedus că se apropie un mare cutremur.

Foto: EPA

Cu rușii mai amenințători că niciodată, Republica Moldova nu-și poate permite să stea în amorțire. Are un nou premier, pe Dorin Recean, un guvern nu tocmai nou, dar cu 40% femei-ministru, și un tehnocrat la Energie. Nu înseamnă, însă, că problemele s-au rezolvat.

Podcast Recorder: Că să înțelegem cum s-ar traduce mai concret ceea ce Maia Sandu a numit „planul pentru perioada următoare” al lui Vladimir Putin și în ce context social aprinde Rusia noi fitile la Chișinău l-am invitat pe la noi, în acest episod On the Record, pe Vitalie Cojocari, jurnalist Euronews România.

Un an de război: Pe 24 februarie, la un an de la invazia armatei ruse, Ucraina se pregătește pentru trei valuri de lansări de rachete. Vestul face socoteala costurilor războiului în bani (36 mld de dolari deja), iar Vladimir Zelenski în vieți omenești. Universitatea Yale are și o altă perspectivă: peste 6.000 de copii ucraineni au ajuns în centre de reeducare în Rusia.

N-am ars gazul: Cu toate presiunile de la Moscova, Europa iese cu bine din iarnă și câștigă, pe moment, războiul gazului.

Ultima investigație Recorder a pornit de la un email primit pe adresa redacției și a fost posibilă pentru că omul care a trimis acel email a avut curaj să vorbească în fața camerei despre abuzurile din interiorul Ministerului de Interne. Este vorba de Ionuț Mihalache, fost ofițer în Direcția de Operațiuni Speciale din Poliția Română, în prezent detașat la Poliția Școlară.

Ce s-a întâmplat după apariția materialului „Puterea din umbră”, în care Mihalache atacă în mod direct ministerul din care face parte, cu tot cu serviciul său secret? Am stat de vorbă cu el pentru a afla dacă a avut de suferit și am aflat că se află în continuare în Poliție.

„Recunosc că m-am temut de ce se va întâmpla după apariția materialului, însă am fost surprins să constat că majoritatea colegilor mă privesc cu respect și chiar m-au felicitat pentru curajul meu. Unii dintre ei chiar mă întrebau cum mai merge documentarul, dacă a depășit un milion de vizualizări… ”

Investigația „Puterea din umbră” a ajuns, până în prezent, la 1,8 milioane de vizualizări pe YouTube, iar Mihalache a simțit la modul cel mai direct acest nivel de audiență. „Am mers cu trenul și au început să vină oameni la mine, să mă felicite și să-și facă selfie-uri, să le arate la prieteni. În special tineri. Văzând această agitație, ceilalți oameni din vagon au venit să mă întrebe cine sunt, de ce-și fac tinerii poze cu mine…”.

Între timp, DIICOT a clasat dosarul în care Mihalache fusese audiat pentru împiedicarea punerii în aplicare a unui mandat. Dosarul fusese deschis la solicitarea DGPI, care îl acuza pe Mihalache că i-a stricat mandatul descoperind tehnica din înregistrare din biroul adjunctului Poliției Române.

Fanii echipei de fotbal Trabzonspor mulțumesc Europei pentru ajutorul post-cutremur.

Viață bună. A fost, totuși, o săptămână plină de vești bune pentru actualii, dar și pentru viitorii bugetari. Parlamentul a votat o lege care acordă încă două zile libere legale (6-7 ianuarie), deputații și senatorii au găsit o cale să-și aducă mai mulți bani lunar în cabinete, iar Guvernul a creat sute de posturi noi, în special la ministerul Gabrielei Firea.

Dan contra ANI. Și Nicușor Dan a scos capul din Primăria Capitalei, dar scurt. Doar cât să pareze abuzul în serviciu de care îl acuză ANI. Cât primarul se războiește cu PSD-știi care l-au reclamat, PNL se pregătește să-i tragă preșul de sub picioare.

Fraudă în spitale. La Iași, 170 de oameni au aflat că au stimulatoare cardiace luate de la morți. După operații, rețeaua de medici deconta dispozitive noi prin Casa de Asigurări. Dar nu trăim noi în țara în care corupția e piedică în carieră. Deloc deranjat de trimiterea în judecată, într-un alt caz, a doctorului Irinel Popescu, ministrul Sebastian Burduja tocmai i-a dat un loc într-un consiliu de cercetare științifică.

Reinventare. Cine mai predă la Academia de Poliție? Florin Mitulețu-Buică, „studentul de la Herculane”. Demisionar de la conducerea instituției care ar trebui să le controleze banii partidelor, protejatul Olguței Vasilescu cade în picioare: va fi secretar general al Autorității Electorale, cu privilegii de înalt funcționar parlamentar. Noul șef al AEP se anunță Toni Greblă, a cărui istorie se confundă cu a PSD.

Boicot. Surprinzător, mai luăm și decizii guvernamentale corecte. România s-a alăturat oficial țărilor care resping participarea sportivilor ruși la Jocurile Olimpice din 2024, sub steag neutru, dacă războiul din Ucraina continuă.

Deschidere. La 16 ani după Sibiu, Timișoara a intrat oficial în rândul Capitalelor Europene ale Culturii. Urmează un an de concerte, spectacole de teatru, expoziții, tururi ghidate, filme și ateliere culturale.

Presa la extreme. OCCRP, rețeaua creată de jurnalistul Paul Radu, e nominalizată la Nobelul pentru Pace. Lista pentru premiul care se va decerna la toamnă e tot mai interesantă. Între timp, în România, Cristian Pantazi e cu ochii la presa care se face țăndări cu largul concurs al partidelor.

Film. Stranger at the Gate, documentar nominalizat la premiile Oscar de luna viitoare. Spune povestea unui veteran american care, pătruns de ura față de musulmani, plănuiește un atac cu bombă la moscheea din orașul său. Ceva ce putea fi un breaking news pe Al Jazeera s-a transformat într-un film despre iubirea omenească (recomandare de la Cristian Delcea).

Podcast. Care e legătura dintre creativitate și prezență, de ce liniștea poate fi extremă și cum disciplina e o formă de libertate. O conversație între Ezra Klein și Rick Rubin, o legendă a producției muzicale (recomandare de la Cristian Lupșa).

Opinie. Teama de Rusia bântuie lumea. Totuși, răspunsul adecvat la agresiunea Rusiei nu este împăciuirea, crede scriitorul francez Bernard-Henri Lévy, în editorialul Who’s Afraid of Vladimir Putin? (recomandare de la Alex Enășescu).

Jurnalistul și scriitorul Andrei Crăciun, unul dintre oamenii care au pus umărul la lansarea proiectului Recorder, vine, săptămânal, cu o recomandare de carte. Astăzi ne propune volumul Orașul găsit în cutie. O cronică afectivă a Bucureștiului, de Gabriela Tabacu.

Dintre toate câte sunt pe lume, arhitecta Gabriela Tabacu a găsit că e înțelept să se dedice Bucureștiului, să scrie despre acest oraș complicat, insuportabil și fascinant.

Bucureștiul a luat multe forme în trecerea timpului, e ca o nesfârșită matrioșkă, un oraș care ascunde un alt oraș care ascunde un alt oraș, e un un târg care crescut până a ajuns o metropolă și a strâns, iată, o istorie bi-milenară.

Pasiunea Gabrielei Tabacu pentru capitala țării a mai născut lucruri frumoase, cum ar fi antologia „Bucureștiul meu”, publicată la Editura Humanitas în 2016. De curând a revenit cu „Orașul găsit în cutie. O cronică afectivă a Bucureștiului” (carte publicată tot la Humanitas).

Volumul acesta cu totul remarcabil scoate din uitare Bucureștiul din anii 1960, plecând de la o cutie de scrisori.

E o carte de dragoste față de acest oraș pe care ne-am învățat atât de ușor să nu-l mai iubim, să-l ținem murdar și aglomerat și să-l vorbim de rău.

Citiți această carte și poate vă veți re-îndrăgosti de București. Căci fiecare are un București personal, iar cronica afectivă a Gabrielei Tabacu are și puterea de a-ți aduce aminte de Bucureștiul tău.

Pe măsură ce speranța de viață crește, durata unei cariere va crește și ea de la 40 la 60 de ani. WSJ are 7 sfaturi pentru cei care-și plănuiesc cariera pe termen lung.

Teoria tipurilor de atașament a devenit tot mai populară în ultimii ani. Vestea bună este că, la fel ca personalitatea, atașamentul nu este bătut în cuie.