Democrația, cool again

Bună dimineața!

Bully-ul lumii a fost legat de mâini și de picioare. Donald Trump pierde controlul Senatului și al Camerei Reprezentanților după ce americanii au pus furioși ștampila pe democrați. Problema e că votul va intra în vigoare la începutul anului viitor și președintele mai poate face multe nefăcute până atunci. Acum, să vedem dacă Nicușor al nostru renunță la șapca roșie pe care și-a tras-o pe ochi de la începutul mandatului.

---

1. Steag roșu în SUA, a venit valul albastru

Democrații au mers în campanie pe costul vieții, asigurări de sănătate, stoparea finanțării Israelului și oprirea războiului cu Iran. Trump și ai lui au mers tot pe „vin gay-ii să vă schimbe sexul copiilor”. După aproape un secol, în Kansas a câștigat un democrat. Avem prima femeie de culoare aleasă guvernator, primul musulman, primul gay asumat și prima femeie amerindiană în Senat. Statisticile arată că republicanii au câștigat doar la categoria bărbați albi. Surprinde pe cineva?

• MAGA își caută avocați. Să nu uităm că Trump a promis câte 5.000 de dolari pentru fiecare adult, dar doar dacă republicanii câștigă alegerile. Vedeți ce a făcut inflația cu gălețile electorale? Acum, fără controlul celor două camere, președintele nu-și va mai putea pune în aplicare planurile. Viitorul președinte al comisiei de supraveghere din Camera Reprezentanților i-a avertizat deja pe oamenii lui Trump: „Luați-vă avocați!”. Trump se pregătește pentru procedurile de destituire, dar primul pe listă este Pete Hegseth, secretarul „războiului”.

• Momentul viral al alegerilor a fost discursul lui Abdul El-Sayed, democratul musulman care a învins în Michigan. După o campanie în care republicanii i-au pocit numele și l-au numit terorist, acesta și-a început speech-ul cu „habibi” și l-a încheiat cu „Donald, știu că te chinui cu numele meu. Poți să-mi spui domnule senator”.  

• Cel mai supărat om din lume. Elon Musk a băgat în această campanie aproape o jumătate de miliard de dolari, cea mai mare sumă din istorie cheltuită de o persoană care nu candidează. În ultimii doi ani, Darth Vader pe ketamină a donat mai mult în campanii electorale decât a făcut-o Soros toată viața. Cel mai bogat om din lume este acum și cel mai supărat.

• Ne-am gudurat degeaba. Prima reacție de la noi a fost a lui Fritz, cel care l-a numit pe Trump lame duck – rață șchioapă -, un termen folosit în Statele Unite pentru politicienii la final de carieră. Cătălin Predoiu, gardianul MAGA de la noi, l-a certat imediat. Crema politicii noastre s-a tot frecat de Trump sperând să se lipească de niște bănuți și putere. Nicușor Dan plătește jumătate de milion de euro lunar din banii noștri pentru a intra pe sub pielea mahărului MAGA. Președintele nostru tace îngândurat de când l-a lovit valul albastru. Dar ce se va întâmpla cu parcul Trump din sectorul 4? Redevine PSD partid progresist? Își vopsește Lazurca barba în culorile curcubeului?

• Coliva de AUR. George Simion, trimisul MAGA în România, a fost în State să taie tortul victoriei. Nu l-au lăsat cu coliva în avion. Și-a făcut poze cu diverse no name-uri și cu un steag inscripționat „Trump a avut dreptate în toate privințele”. Răutăcioșii i-au transmis că, de când s-a certat cu Anca Alexandrescu, a devenit el „văduva neagră” care își ucide partenerii politici.

2. PSD îi dă blană cu guvernarea

Imaginile cu blănurile social-democrate de la botezul din Timișoara au revoltat mulți oameni. Până și Gâdea e supărat pe luxul afișat, deși colega lui Oana Zamfir era invitată de seamă la petrecere. Nașul Grindeanu a spus că regretă „percepția în rândul românilor”. Adică baiul mare e că s-a arătat bogăția, nu că ea nu poate fi justificată de salariile purtătorilor.

• Iubirea trece prin bazar. Personajul principal al scandalului este Marcel Ciolacu. După ce imaginile cu blana iubitei lui au circulat pe toate televizoarele, fostul premier a declarat că haina nu a fost zeci de mii de euro, ci doar 500. E fake și e luată din bazarul din Istanbul. La scurt timp după declarații, a anunțat că nunta lui, programată în noiembrie a fost anulată. „Rămânem în probe o perioadă”, a concluzionat Marcel Ciolacu.

• Make Buzău Great Again. În mod normal, nu am fi făcut aici „Trădați în dragoste” și cronică de fashion. Însă logodnica lui Ciolacu este Sorina Docuz. Fostul președinte PSD s-a jurat în mai multe rânduri că nu are nicio relație cu ea. Acum era aproape de nuntă. Cea mai mare problemă este că firmele conduse de fosta viitoare doamnă Ciolacu se scaldă în contracte bănoase cu statul. Cei doi ar avea și un cuib de nebunii, un penthouse cumpărat de o firmă din Buzău cu acționariat secret din State.

• Zero sărăcie fără Ilie. Odată cu schimbarea guvernului, parcă a răsărit iar bogăția. Salariile demnitarilor vor fi mărite. Și pentru salariile magistraților se conturează soluții. Noul prefect de Bistrița-Năsăud are contracte de achiziție directă de aproape 3 milioane de lei cu primăriile din județ. Președintele CJ Călărași și-a cumpărat o fostă vamă din Italia și a botezat-o „La Gabellina Iliuță”. Mai are un hotel în Rimini. Își luase și o căsuță lângă Saint Moritz, dar a vândut-o. În timpul ăsta, Petrișor Peiu ar vrea ca impozitul pe câștiguri din bursă să scadă cu cel puțin 10 procente. Pentru români, nu pentru el – acționar la 20 de companii listate pe bursă. Educația tocmai a pierdut peste 120 de milioane de lei la rectificare.

• Primarul pericol public. Robert Negoiță a scăpat de o mare belea. Curtea de Apel București i-a ridicat sechestrul de 102 milioane de euro din dosarul Rosal. Cea mai recentă investigație Recorder arată cum a scăpat Negoiță de brațul lung al legii în cazul celor doi oameni morți în 2021, lângă Biblioteca Națională. Deși chiar primarul a făcut cu mâna lui schița șanțului în care s-a produs tragedia, numele lui a dispărut ca prin minune din dosarul accidentului.

---

Muzica Recorder

În agitația unei zile de muncă din această toamnă, pe canalul intern de comunicare al redacției aterizează acest mesaj neașteptat și implacabil: formația The Mono Jacks se desființează. Ultimul concert, miercuri, 11 noiembrie 2026.

N-a zis nimeni nimic. Dar veteranii redacției (greu de crezut și pentru noi, însă Recorder împlinește în curând 10 ani) și-au amintit că în 2018 The Mono Jacks ne-au oferit, cu multă generozitate, drepturile de a integra o piesă de-a lor în ceea ce a fost primul documentar Recorder, „Nu e nimeni acasă”. „Vinde tot, nu ne trebuie nimic, mergem unde vrei” se așeza perfect peste agitația zilelor în care o familie își făcea bagajele să plece definitiv din România.

Am ascultat și am reascultat piesa asta și altele care veneau în playlist, iar The Mono Jacks a devenit – să spunem așa, ca în oracol – formația noastră preferată. A fost pe fundal în serile de boardgames din redacție, în teambuildinguri, în mașină, atunci când plecam pe teren să investigăm hoții, abuzuri și fapte de corupție: „Vreau o mie de da pentru fiecare nu!”

Nu cred că le-am mulțumit vreodată celor de la The Mono Jacks pentru gestul lor din 2018. O facem acum, la final, și îi asigurăm că muzica lor rămâne cu noi.

Le mulțumim tot acum și celorlalți artiști care ne-au oferit, de-a lungul timpului, ceea ce au cel mai de preț, adică muzica lor:

• Robin and the Backstabbers, pentru Arhanghel’sk (în documentarul „30 de ani de democrație”)

• Vama, pentru În țara în care m-am născut (în reportajul despre protestul Diasporei din 10 august 2018)

• Jurjak, pentru București și Tudor Chirilă, pentru Aria șpăgii, (în podcastul „Alegeri în marile orașe: București”)

• Dinu Olărașu, pentru N-ai nevoie de foarte multe (în reportajul despre încercarea profesorului Doru Căstăian de a câștiga primăria Galațiului)

• Vunk, pentru Vreau o țară ca afară (în documentarul „Deceniul Iohannis”)

Jurnalismul este o ciornă a istoriei care se scrie cu litere, imagini și, uneori, cu muzica timpurilor pe care le traversăm.

---

---

• Nu vă atingeți de politicieni! Cei doi judecători care l-au condamnat la închisoare pe fostul ministru Daniel Chițoiu au fost sancționați de CSM. Unul dintre ei a și demisionat de la conducerea Curții de Apel Pitești. „Am înțeles mesajul, nu vă atingeți de politicieni”, a explicat magistratul. În schimb, Laurențiu Beșu a scăpat de pedeapsa CSM-ului după ce a apărut în documentarul „Justiție capturată”. Asta doar pentru că nu mai este judecător, ci procuror. Adică e vinovat, dar nu e pedepsit.

• Din Africa la Cotroceni. Site-ul captura.ro ne arată trecutul cel puțin dubios al consilierului prezidențial Florin Vlădică. El este omul la care ajung informațiile de la serviciile secrete și tot el le trimite spre CSAT. Cariera lui, pe scurt: colaborator cu controversații Frank Timiș și Ovidiu Tender, afaceri suspecte cu resurse naturale în Africa, combinații cu rudele lui Fidel Castro, coleg cu mercenarul Horațiu Potra. Întrebat de colegul Sebastian Zachmann cum a ajuns Vlădică în această funcție, Bolojan a răspuns: „Trebuie să ai recomandarea sau asigurarea unor instituții de stat. Atât vă pot spune”.

• Tăcere de AUR. „Tot mai mulți migranți din România ne jefuiesc sistemul social”, a declarat Alice Weidel, liderul partidului AfD și aliata lui Simion în lupta cu globaliștii. La AUR e o liniște de zici că au pierdut niște alegeri importante sau ceva. Doar Petrișor Peiu a comentat timid: „Este o nedreptate pentru că este atacată o întreagă comunitate”.

• Violatorul de la BBC. Comediantul și actorul britanic Russell Brand a fost găsit vinovat de viol și agresiuni sexuale. El riscă să stea ani buni după gratii. Faptele comise s-au petrecut în urmă cu zeci de ani. La noi, un regizor acuzat de mai multe agresiuni sexuale a fost angajat la cel mai important teatru din țară. Conducerea Teatrului Național București încearcă să bage sub preș scandalul.

---

• The New York Times publică un fotoreportaj despre o drumeție de trei zile pe Via Transilvanica.

• Daria Silișteanu a cucerit trei medalii la Jocurile Olimpice pentru Tineret. Înotătoarea noastră a luat de două ori aurul și o dată argintul.

• În România, emisiile industriale de gaze cu efect de seră au scăzut cu aproape 40 de procente în 2024, față de 2008. Datele Institutului Național de Statistică arată însă că emisiile generate de gospodării au crescut.

---

• DE VĂZUT. Un reportaj Deutsche Welle România despre campionul mondial la freestyle skateboarding. E din Balș, oraș fără skate park. Campionului nostru nici nu-i trece prin cap să se mute din oraș sau țară.

• DE CITIT. Două portrete exotice din NYT: pompierul care îmblânzește șerpii otrăvitori din Bangkok și femeia care s-a stabilit pe cea mai izolată insulă locuită din lume, unde trăiesc puțin peste 200 de oameni.

• DE VĂZUT. Episodul 66 din „Ce ne enervează”, în care Mihai Radu e supărat pe românii care se comportă ca niște babalâci când văd la televizor protestele tinerilor din Franța sau Italia. Să-l vedeți cum face când vede blănurile social-democrate! Spre final, se uită cu atenție la Donald Trump, să găsească gărgăunii și veverițele din capul lui.

• DE VĂZUT. Cea mai nouă ediție de „Outsider Politic”, în care Sebastian Zachmann îl are invitat pe Sorin Costreie, noul ministru al Educației. Acesta spune că a fost șocat de violența verbală din Parlament, la votul pentru învestirea Guvernului Niculescu. „Când politicienii spun: «Pune mâna pe par și fă dreptate!», copilul ce să înțeleagă?”, se întreabă, retoric, ministrul Educației.

---

Jurnalistul și scriitorul Andrei Crăciun, unul dintre oamenii care au pus umărul la lansarea proiectului Recorder, vine, săptămânal, cu o recomandare de carte.

Philip Roth (1933 – 2018) a fost unul dintre cei mai buni scriitori americani din a doua jumătate a secolului XX și din primul sfert al secolului XXI.

Nu sunt puțini aceia care-l consideră chiar cel mai bun, iar ei au argumente, în special extraordinarul roman Complotul împotriva Americii.

Mă număr și eu printre cei întristați de amănuntul că Academia Suedeză l-a ocolit consecvent și nu l-a nobelizat.

Volumul De ce scriem reunește eseuri, interviuri și confesiuni, care încep în 1960 și se încheie în 2013, căci la optzeci de ani Roth a luat decizia uluitoare de a-și încheia cariera de scriitor, lăsându-și fanii, care încă așteptau de la el mari cărți, neconsolați.

Roth este și în această ultimă carte minunat. Interviurile sale (în special cel cu Kundera) și eseurile sale (în special cel despre Kafka) sunt remarcabile.

Textul lui Roth despre Kafka este, unul hibrid, nici până la capăt eseu, nici până la capăt povestire, și mai este și unul dintre cele mai bune scrise vreodată despre Kafka – iar despre Kafka s-a scris enorm și nu o singură dată bine.

Pentru cei ca mine, cărora le e îngrozitor de dor de Roth și care cred că de când el nu mai scrie și, mai rău, de când nu mai trăiește, toate merg rău în lume, cartea aceasta este ca o mângâiere, ca o îmbrățișare, ca o întâlnire cu un vechi prieten.

De ce scriem este, în ultimă instanță, o carte despre de ce citim.

---

• Piesele LEGO au aceeași structură ca atunci când au fost inventate, la începutul anilor 1960

• Cinci principii uitate care stau la baza orașelor frumoase

• Ce poți face zilnic pentru întărirea sistemului imunitar

• Cele mai bune destinații de iarnă pentru cei care nu schiază

• Odată cu schimbarea regimului politic, Budapesta își recapătă aerul cosmopolit

• Cinci orașe în ascensiune, de la Toulouse la Varșovia

• 10 piețe de Crăciun europene mai puțin aglomerate

---