Instinct primar de îmbogățire
Bună dimineața!
Tocmai a început oficial campania. Ea a început demult pentru că toți au furat startul. Diferența e că acum are și reguli.
Ne amintim cum, pe vremuri, candidații băteau din poartă în poartă întrebând dacă primim cu promisiunile electorale. Acum nu mai poți să le spui nu. Sunt deja în casele noastre.
Îl auzi pe George Simion din telefoanele copiilor care se uită la Patrula Cățelușilor. Nu e glumă! Apare Burduja cu tunelul lui când vrei să vezi pe YouTube cum se fac clătitele fără lapte.
Canalele Recorder rămân o oază apolitică. Am blocat toate reclamele, ca să fim siguri că nu se strecoară pe undeva publicitatea electorală.
Durează mai puțin de un minut să completezi Formularul 230 și să redirecționezi 3,5% din impozitul tău pe venit către Recorder.
1. Cartelul din Carpați și Pirinei
Mulți politicieni de la vârf spun pe la colțuri că nici prezidențialele, nici parlamentarele nu bat localele. Primarii aduc cele mai multe voturi partidului, iar partidul nu rămâne dator.
Investigația Cartelul din Carpați arată cum primarul din Sinaia și-a folosit orașul întru propășirea lui și a familiei. Și n-a rămas nici el dator partidului.
-
De la castelul din Franța la palatul din Sinaia. Investigația semnată Ionuț Stănescu, Ovidiu Vanghele și David Muntean te poartă de la un castel din sudul Franței, la un palat aflat în buza mănăstirii Sinaia și la alte două vile gemene tot din Sinaia. Toate au un lucru în comun. Sunt deținute prin rude sau interpuși de Vlad Oprea, primarul liberal care conduce Sinaia de 20 de ani. Pardon, există o excepție, una dintre vilele surori e deținută de familia Bode, după ce a cumpărat terenul la oferta de la sora primarului.
-
Vilă mică, minciună mare. Reacțiile personajelor principale din investigație te duc cu gândul la ceva zei, ființe superioare oricum. Primarul care și-a făcut din banii localnicilor drum privat către palatul de 1.000 de metri pătrați a răspuns acuzațiilor așa: „Sunteți bolnavi!”. În schimb, Lucian Bode s-a inspirat din Iohannis: „Nu e vilă, e căbănuță!” A uitat de unde a cumpărat-o, iar firma care o construiește a fost aleasă „după calitatea altor lucrări executate”. Societatea respectivă este deținută de un foarte apropiat al primarului și se ocupă cu serviciile de alimentație. Până la vila lui Bode, pardon – căbănuța lui Bode, nu a mai construit nimic. Cel mult, un tort cu etaj.
-
Răspuns de desene animate. Primarul a refuzat să răspundă concret la orice întrebare adresată de jurnaliștii care au realizat investigația. A răspuns pentru Europa FM și 📺️ Euronews după publicarea materialului și după ce a blocat comentariile pe paginile lui de socializare. Pe scurt, a spus că ancheta a fost plătită de rivalii lui politici, dar nu are nicio dovadă în sensul ăsta. A mai zis că acel castel din Franța nu este al lui, doar a lucrat la schițele pentru el din pasiune, e foarte bun la desen. A, și că mama lui în vârstă de 83 de ani, cea care conduce afacerile familiei, merge în fiecare zi la serviciu și ține contabilitatea firmelor.
2. Repetent la noi, premiant în State
Foto: Facebook / Klaus Iohannis
Doar Iohannis nu a aflat că NATO nu îl vrea șef. Zici că e cazul Cîrstoiu și alianța. Biden l-a chemat la Washington să-i mai îndulcească supărarea cu un premiu de consolare și Roș-galben-albastru Împărat s-a împăunat cum numai el știe să o facă.
-
Unu’ pe loc la NATO. La conferința de după întâlnirea Biden-Iohannis, al nostru a spus că a vorbit cu americanu’ despre candidatura lui la șefia NATO. S-au înțeles să „continue dialogul” și că „trebuie să fie concurență”. Ce concurență să fie? Nu-i citește nimeni și lui presa? Niciun lider nu-l susține. Nici bunelu’ de la Washington. Și s-a mai lăudat Iohannis cu procentul de 2.5% din PIB alocat apărării. Nu l-a întrebat nimeni de ce s-a cheltuit doar 1.6% din PIB, mult sub ce ne cere NATO.
-
De ce a fost premiat. Iohannis a primit în State premiul Atlantic Council pentru „recunoașterea carierei sale și a rolului de lider transatlantic și european”. Pare o jignire pentru români această distincție. Cum se acordă premiile astea? Cine a făcut lobby pentru al nostru? Avea Robin Williams o vorbă: „Politicienii ar trebui să poarte geci cu reclame ca piloții de NASCAR să știm și noi cine-i sponsorizează.”
-
Nu tot ce zboară se contractează. Dacă tot suntem la capitolul plimbările președintelui, aflați că Administrația Prezidențială a încheiat un contract de 8,5 milioane de lei pentru următoarele deplasări externe. Au câștigat licitația patru firme, printre care și Tarom, compania aia care n-are avioane mici, cum îi plac lui Iohannis. Contractul e valabil pentru următorii patru ani, deci și după ce Împăratul va fi o amintire urâtă. O amintire din care lipsesc sumele cheltuite cu plimbările.
3. Atacul asupra „orașului copiilor”
Conflictul din Gaza se apropie de final. Nu s-a ajuns la niciun acord, dar, odată cu bombardamentele din Rafah, nu va mai rămâne nimic de distrus în Palestina. Reprezentanții armatei israeliene spun că atacul este o formă de presiune asupra Hamas pentru a elibera ostaticii. Comunitatea internațională condamnă însă ferm acțiunile Israelului.
-
Ultimul refugiu. UNICEF și ONU descriu Rafah ca „orașul copiilor”. Conform acelorași surse, în Rafah sunt 600.000 de copii și o toaletă la 850 de persoane. „Este ultimul refugiu pentru un milion de palestinieni”, a transmis purtătorul de cuvânt al ONU. Orașul aflat la granița cu Egipt este și principala poartă pentru ajutoarele umanitare. Punctul de trecere este acum controlat de Israel, deci nicio cutie cu alimente nu poate intra fără aprobarea lui Netanyahu.
-
Presiuni fără precedent. Josep Borell, șeful diplomației europene, a anunțat că Spania, Irlanda și alte țări din UE vor să recunoască Palestina pe 21 mai. Nici americanii și poate nici europenii nu mai trimit arme în Israel pentru a nu fi folosite în atacul asupra Rafah. În timpul ăsta, Curtea Penală Internațională ar putea emite mandat de arestare pe numele lui Netanyahu, iar 124 de țări recunoscute de Curtea de la Haga vor fi obligate să-l aresteze dacă va păși pe teritoriile lor. În replică, premierul israelian a spus că măsura ar fi una antisemită. La toate aceste presiuni se adaugă și protestele care au cuprins și Europa.
Spectacol aviatic cu ocazia sosirii torței olimpice în Franța, Vechiul Port din Marsilia. Mediafax Foto
-
Mica și media evaziune, la liber. Iohannis tocmai a promulgat legea prin care cei care fac evaziune sub un milion de euro scapă de închisoare dacă dau banii înapoi. Nicolae Ciucă a reacționat imediat: „România trece la o nouă etapă judiciară”. Corect. Ultima etapă a fost pe vremea lui Dragnea. Un proiect de lege asemănător a fost depus în Parlament în 2017. Doar că pragul era atunci de 100.000 de euro. Na, inflația!
-
Teodosie, trimis în judecată. Arhiepiscopul Tomisului a fost trimis în judecată de DNA Constanța pentru trafic de influență. Dosarul vine după ce Teodosie a acceptat – în timp ce era filmat cu camera ascunsă într-o investigație Recorder – obținerea a 800.000 de lei pentru Arhiepiscopie în schimbul unui comision de 20 de procente. Replica lui Teodosie a devenit virală: „Asta e mană cerească!”. Poate devine și „Sunteți bolnavi!”.
-
Pompieri cu plângere penală. Patronii depozitului GPL care a explodat la Crevedia au depus plângere penală pe numele a trei pompieri. Cei de la ISU sunt acuzați că nu au luat în calcul producerea unei explozii în timp ce încercau să stingă flăcările. În acest timp, primarul din Crevedia care a fugit de orice responsabilitate candidează pentru un nou mandat. Și Ion Doldurea, tatăl unuia dintre patroni, candidează pentru încă un mandat la Caracal.
-
Primul în campania pentru prezidențiale. Nicolae Ciucă a început o campanie care l-ar face gelos pe George Simion. Au apărut zeci de afișe enorme pe autostrăzi, iar online-ul este invadat de clipuri în care Ciucă vorbește despre familie, tradiții, biserică și, bineînțeles, armată. Vă reamintim că liderul PNL a anunțat că partidul lui va avea candidat propriu la prezidențiale. Are el un feeling că îi va cere lui să candideze.
-
Black Friday de alegeri. Odată cu startul oficial al campaniei, a apărut și meniul televiziunilor pentru candidați. Un minut de campanie în prime-time costă 4.000 de euro la Realitatea. Antena 3 strică piața cu 3.000 de euro pe minut, dar are o condiție: doar cu banii înainte. No comment! Probabil că se mai poate negocia. Mai ales după sumele-record virate pe sub mână către principalele posturi TV.
-
Tur de forță chinezesc. Xi Jinping, președintele Chinei, tocmai și-a încheiat în Ungaria turneul european. „China este unul dintre pilonii noii ordini mondiale”, a spus Viktor Orban înainte să bată palma pentru noi investiții. Înainte de Budapesta, Xi Jinping a fost în Serbia, acolo unde a fost primit ca un erou. Președintele Vucic a vorbit despre „un viitor comun cu China în noua eră”, iar Xi a promis că – atenție! – „se vor opune împreună hegemoniei și politicii de putere”. E ca și cum ar lupta Claudiu Manda cu absenteismul.
-
Un savant român recunoscut în SUA. Fizicianul Albert-László Barabási a fost ales membru în Academia Națională de Științe din Statele Unite pentru munca sa în domeniul teoriei rețelelor.
-
„Statul nu e capabil, am decis să facem noi”. Valeriu Nicolae începe, într-o zonă-ghetou de lângă București, construcția unei grădinițe pentru copii defavorizați.
-
Model de altruism. Urmând o tradiție veche de sute de ani, familii obișnuite dintr-un orășel belgian primesc în casele lor pacienți cu boli psihice.
-
DE CITIT. Jurnaliștii de la Teleleu au petrecut Paștele la Bruxelles, cu o familie din Țara Oașului și Maramureș. Șapte frați, bunica, 12 nepoți, unchi, mătuși și verișori trăiesc în străinătate în timp ce acasă îi așteaptă casele goale pe care le-au ridicat în 10 sau 20 de ani de muncă.
-
DE CITIT. O analiză a sistemului politic disfuncțional din Portugalia, care „lovește aproape de casă”. Jumătate din populație depinde de bani primiți de la stat, iar unu din trei tineri trăiește în afara țării, ceea ce face imposibilă votarea unor reforme structurale.
-
DE VĂZUT. Cel mai recent episod al emisiunii „Ce ne enervează”, despre olimpica politicii românești – prima la poezie, la televizor, la partid, în familie și la făcut cruci viteză. Bonus: campania electorală și-a scos toți clovnii în stradă.
Jurnalistul și scriitorul Andrei Crăciun, unul dintre oamenii care au pus umărul la lansarea proiectului Recorder, vine, săptămânal, cu o recomandare de carte.
A început sezonul pe zgură și s-a întors Rafa Nadal. Și-a etalat jocul său magic la Madrid și chiar dacă nu va mai câștiga niciodată un turneu mare (nici măcar unul mic sau mijlociu), Nadal s-a întors și amănuntul ar trebui să nu ne scape.
N-am fost mereu înțelept. În prima tinerețe, simpatizam cu Federer și nu țineam pumnii strânși pentru Nadal. Apoi am învățat că o mare iubire nu exclude o altă iubire și am început să mă bucur de jocul lui Rafa Nadal.
Apoi am căutat să aflu de unde vine. Așa am ajuns la memoriile sale. Am căutat aici rădăcina ambiției sale și cred că am reușit să aflu secretul lui Rafa Nadal.
Dincolo de muncă și de talent, că muncitori și talentați sunt și jucătorii de pe locurile cincizeci-șaizeci din clasamentul ATP, mai e un amănunt.
La Nadal e ceva ce ține în același timp de minte și inimă. De fiecare dată în timpul jocului încearcă să devină o mașinărie de jucat perfect tenis. Se transformă. Poate să își învingă suferința. De aceea revine când totul pare pierdut. La Nadal, nimic nu e niciodată pierdut.
Rafael Nadal trăiește tenisul cum trăiesc budiștii, călugării, nirvana. Forța aceasta uluitoare de a deveni, pe timpul întrecerii, altceva e marca sportivilor de geniu.
Un poet american nota că scriitorii nu sunt cei mai grozavi oameni din lume pentru că păstrează ce e mai bun în ei pentru paginile în care așază cuvinte. Poetul nu greșea.
De aceea, la Nadal, care este un poet al jocului de tenis, e și mai uimitor cum reușește să devină acea mașinărie de jucat perfect tenis și să rămână, totodată, omul decent și echilibrat care este.
Iar prietenia și rivalitatea sa cu Federer au dat cea mai frumoasă poveste din sport în secolul XXI. A început sezonul pe zgură și visez că Nadal încă mai poate cuceri Roma și, mai târziu, Parisul.
-
Alimentele bogate în zahăr ar trebui marcate la fel ca țigările. Însă puțini știu că există o multitudine de tipuri de zahăr, cu gusturi și texturi diferite
-
Secundele pe care le putem economisi în fiecare zi eliberează ore întregi de-a lungul unui an
-
Pentru unii, numărul ideal de copii este de la patru în sus
-
Statul pe scaun opt ore pe zi afectează conexiunile neuronale
-
Lucruri de văzut și de făcut pentru cei care ajung o zi – două în Baia Mare
-
Cele mai accesibile destinații europene sunt în partea de sud a continentului
Durează mai puțin de un minut să completezi Formularul 230 și să redirecționezi 3,5% din impozitul tău pe venit către Recorder.
👋 Dacă îți place newsletterul Recorder, spune-le și altora despre el.
Poți da mai departe acest link: recorder.ro/newsletter
📬 Nu mai ai răbdare până la următoarea ediție?
Urmărește podcastul Știrile Zilei pe Youtube sau abonează-te la canalul de WhatsApp.
💬 Ai o întrebare pentru noi sau vrei să ne lași feedback?
Dă reply la acest email.