Libertatea, luată la țintă

Bună dimineața,

Imaginile de la funeraliile lui Alexei Navalnîi ne-au reamintit cât de important și fragil este dezideratul ăsta după care încă alergăm: libertatea. Omul care a arătat corupția puterii de la Moscova a fost înmormântat cu lunetiști pe blocuri și arestări printre îndoliați. Totuși, zeci de mii de oameni au participat la ceremonie. Toți au strigat „Rusia, liberă de Putin”.

---

1. Garda Împăratului

Ancheta Recorder despre renovarea vilei din Aviatorilor cu 7 milioane de euro a declanșat în alianță un joc de-a v-ați ascunselea după perdea. Nimeni nu știe, toți verifică. RA-APPS sigur știe, dar în răspunsul oficial a evitat să spună suma totală alocată. Și mai zice că banii nu sunt publici, sunt din fondurile regiei. Are vreo fabrică de pantofi, vreo florărie cu profit de cel puțin 7 milioane de euro și nu știm noi?

• Amnezie de partid. Întrebat dacă vila cu sere din buricul Capitalei este pentru președinte, Ciucă a ridicat din umeri. Apoi a lansat un scenariu SF: s-ar putea ca Iohannis să nu-și dorească o casă în București. Uite-așa ne dăm seama cât de greu e să fii reporter pe politic. Trebuie să îți muști buzele să nu râzi la astfel de reacție. Dar nici Ciolacu nu a dat din casă, iar reacția Administrației Prezidențiale a fost în același ton: președintele nu a făcut solicitare pentru locuință. Nu avea cum înainte de finalul mandatului. Acum, nici nu știi ce e mai grav: că dăm din banii noștri 7 milioane de euro pentru Palatul Împăratului sau că liderii statului chiar nu știu în ce bagă taxele și impozitele noastre.

• Pe ce se duc milioanele de euro. După renovare, vila de 1.200 de metri pătrați va avea două săli de sport și un dressing în care poți întoarce autobuzul. Garajul, cabina de pază, fotovoltaicele și biblioteca intră la capitolul dotări standard. Cele două sere vor fi însă punctul de atracție pentru viitorii musafiri. Aici se pot odihni după ce vin pe jos tocmai din livingul pentru oaspeți.

• Dator la stat. Poate ați uitat, dar în 2016 Iohannis spunea că va înapoia „de îndată” cei 320.000 de euro încasați prin închirierea casei obținute ilegal în Sibiu. Suntem în data de azi și niciun sfanț. Dosarul care oprește ANAF să-i ceară banii lui Iohannis așteaptă de o jumătate de an într-un sertar. Ghinion, nu?

2. Dojenit pentru răzvrătire

Postul și rugăciunile dobrogenilor au ajuns la destinație. ÎPS Teodosie a fost iertat de Sfântul Sinod care l-a judecat joi pentru răzvrătire. Arhiepiscopul care vrea să fie mitropolit a fost doar dojenit în scris. În schimb, lui Vasile Bănescu, nejudecat pentru răzvrătire, i se va restructura biroul.

• Răzvrătirea lui Teodosie. Oficial, ÎPS Teodosie a fost judecat pentru „încălcarea ordinii statutare a Bisericii și tulburarea păcii din viața Bisericii și a societății prin acte de răzvrătire, indisciplină și presiune publică”. Asta după ce a încercat prin orice mijloace să devină mitropolit. De ce? G4Media scrie că vrea mai multă putere pentru a avea șanse să devină patriarh.

• Declarații de dragoste pentru Patriarh. Înaintea judecății Sfântului Sinod pentru răzvrătire, Înaltpreasfințitul Teodosie a chemat credincioșii să țină trei zile de post. „Vă îndemn să vă rugați cu toții, să faceți acatistul, să ne însoțească și pe noi ierarhii, la ședința Sfântului Sinod”, a spus arhiepiscopul la Radio Dobrogea, postul Arhiepiscopiei Tomisului. Asta după ce, inițial, îi chemase pe enoriași la protest. În aceeași emisiune radio a mai spus că îl iubește și îl respectă pe Patriarhul Daniel, dar și că: „bărbații fără barbă sunt ciuntiți”.

• Alte răzvrătiri. Sub numele de cod Mache, Teodosie a colaborat cu securitatea începând din 1987. Are colecție de dosare penale: pentru șmecherii cu fonduri europene, pentru falsificarea examenului de admitere la Teologie, pentru mizeriile din pandemie și pentru cumpărare de influență după o anchetă Recorder. De unele dosare a scăpat, de altele nu. Reprezentantul divinității în Dobrogea încasează în total 84.000 de euro pe an și are 17 conturi bancare. Mai are terenuri, case și un hotel.

3. Nu e de glumă în Transnistria

Liderii din Transnistria au cerut oficial ajutorul Rusiei pentru a proteja regiunea separatistă de așa-zisele presiuni ale Republicii Moldova. Ne amintim cu groază că Rusia a folosit pretexte asemănătoare atunci când a intervenit armat în Georgia, Crimeea și Ucraina.

• Rep. Moldova, acuzată de genocid. Vadim Krasnoselski, președintele Transnistriei, a declarat la congresul în care s-a cerut ajutorul Moscovei că în regiunea lui „se aplică o politică de genocid”. Principalele motive: „strangularea economică, distrugerea unei părți din populație, refuzul protecției juridice și schimbarea limbii oficiale cu forța”. Nici n-are rost să le analizăm, Putin nu s-a împiedicat niciodată în chestiuni mărunte precum adevărul.

• Reacția rușilor. Publicațiile din Rusia scriu că autoritățile din Transnistria au cerut protejarea celor 220 de mii de cetățeni ruși. Și știu și cum se poate face asta: „doar prin zdrobirea Odesei și aruncarea Moldovei, care este deja absorbită de România, membră NATO”. Ministerul de Externe al Rusiei a transmis că apărarea intereselor cetățenilor transnistreni este o prioritate, iar cererea de ajutor va fi analizată cu atenție.

• Penultima armată a lumii. Acuzațiile Transnistriei de „genocid” vin după ce Republica Moldova a cerut firmelor din Transnistria să plătească taxe pe import. Prima reacție oficială a președintelui Maia Sandu a venit în timpul unei întâlniri cu Zelenski. „Am reconfirmat sprijinul Moldovei pentru victoria Ucrainei și o pace durabilă. Chiar în aceste zile un lot de ajutor umanitar a fost trimis la Mikolaiiv”. Altceva nici n-are să le dea. Republica Moldova nu are niciun avion de luptă, iar armata este clasată pe penultimul loc din lume, între Surinam și Bhutan.

---

Jurnalista Anca Simina răspunde la trei întrebări despre cel mai recent material publicat de Recorder, Palatul Împăratului.

Tu și cameramanul David Muntean ați documentat mai multe luni acest subiect. Ce vi s-a părut cel mai dificil în toată povestea?

Cred că zilele în care am avut cele mai mari emoții au fost cele în care am stat la pândă în fața casei din Aviatorilor, 86. Mai întâi, pentru că ne-am înghesuit pe bancheta din spate a unei mașini nu prea spațioase, apoi pentru că ne-am străduit să respirăm cât mai puțin, ca să nu aburim geamurile în diminețile foarte friguroase, dar, mai ales, pentru că am făcut tot ce ține de noi să nu fim descoperiți chiar și când ne era evident că începusem să trezim suspiciuni.

Într-o zi, au fost mai multe mașini, inclusiv una a Poliției, care încetineau trecând pe lângă noi. Altă dată, unul dintre cei veniți la șantier a îndreptat în mod evident telefonul spre noi să ne fotografieze, deși dădea impresia că face doar niște exerciții de dezmorțire, la coborârea din mașină.

Am făcut asta mai multe săptămâni la rând și nu avem îndoieli că cei din interior au știut de noi, dar, în același timp, ne-am repetat mereu că nu are ce să ni se întâmple: eram într-un spațiu public și nu făceam spionaj, ci urmăream o lucrare publică, făcută pe bani publici.

Ce s-a întâmplat după publicarea anchetei?

Au fost reacțiile publice ale politicienilor, pe care le-ați văzut, probabil: Premierul și președintele PNL, care susțineau că nu știu nimic, opoziția care a încercat previzibil să capitalizeze politic și pe alocuri să facă spectacol și, cu o întârziere de patru zile, a venit un răspuns încă incomplet din partea RA-APPS.

Așa am aflat că s-au plătit până acum facturi de 2,1 milioane de lei, dar Regia a omis în mod evident să facă vreo referire la valoarea totală a lucrărilor care se fac acolo. Noi, în schimb, am prezentat documente care indică o valoare de peste 35 de milioane de lei, neinfirmată nicio clipă de RA-APPS.

Dar, cele mai importante pentru noi au fost reacțiile celor neimplicați politic, care au văzut investigația. Sunt oameni care ne-au trimis clipuri arătând că au mers să vadă cu ochii lor șantierul, sunt jurnaliști care fac acum filmări zilnice la fața locului și sunt foarte mulți cei care ne întreabă ce pot face ei concret în relația cu instituțiile, pentru a nu le lăsa să le iasă acest joc al lipsei de transparență.

Din fața Palatului Împăratului, au dispărut brusc toate mașinile pe care noi le-am observat în aceste luni și au apărut altele, ba de poliție, ba de jandarmerie. Din curte, au fost strânse toate materialele care puteau da indicii despre lucrările de acolo, iar muncitorii au fost retrași în interior. Din afară, pare că nu se mai întâmplă mare lucru, dar de la cei care lucrează în Aviatorilor știm că nu s-a abandonat nimic.

Mai știm și că joi noaptea, sistemul de supraveghere video din curte a fost înlocuit cu camere multidirecționale cu senzori de mișcare, dar puterea politică susține în continuare că acolo nu se întâmplă nimic neobișnuit, doar ni s-a părut.

Totuși, ce pot face cei care nu sunt jurnaliști pentru ca banii publici să nu mai fie risipiți în felul acesta?

Un lucru simplu ar fi acela de a întreba ei înșiși, la RA-APPS, prin solicitări de informații de interes public, care este valoarea estimată a lucrărilor de renovare din Aviatorilor, 86, dar și valoarea plăților făcute concret până la data acelor cereri. Un altul este acela de a observa, ori de câte ori cineva trece prin preajma acestei adrese, ce s-a schimbat și de a face publice imaginile.

În felul acesta, puterea politică va ști că cetățenii sunt cu ochii pe ea, oricât de mare ar fi tentația Împărăției de a controla, la un moment dat, în mare secret, instituțiile și destinația banilor publici.

---

---

• Funcție călduță pentru ruda lui Docuz. Continuă serialul cu Sorina Docuz în rol principal. În acest episod, Ionuț Bolintineanu, finul apropiatei lui Ciolacu, a fost numit director interimar la Biroul de Turism pentru Tineret. El încasează 17.000 de lei pe lună brut. Din CV-ul lui iese în față un master la Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul”, activitatea de comerț online cu haine și încălțăminte, dar și activitatea tatălui său, un apropiat al clanului Sportivilor.

• Cioroianu vs. Șercan . Mai multe ONG-uri îi cer demisia lui Adrian Cioroianu, directorul Bibliotecii Naționale. Asta după ce a dezvăluit că Emilia Șercan a solicitat lucrarea de doctorat a lui Mircea Geoană. Scandalul între Șercan și Cioroianu a început din cauza frigului din bibliotecă. Fostul ministru de Externe s-a aprins atât de tare încât a ajuns să facă „o mârșăvie incalificabilă”.

• Autopropunere pentru Capitală. Gabriela Firea a anunțat că organizația ei (PSD București) a ales-o candidat pentru Primăria Capitalei. Marcel Ciolacu, șeful ei, nici nu știe dacă vor avea candidat din partid la București. Se discută despre un candidat comun cu liberalii. Ciucă a intrat deja în alertă. Caută printre sticle scumpe de vin „oameni de afaceri care au performat în diverse domenii de activitate”.

• Primăria familiei Piedone. Dar și Piedone vrea la Primăria Capitalei. Momentan are probleme, după ce și-a angajat ginerele la comisia pentru vânzarea spațiilor comerciale. Agenția Națională de Integritate l-a acuzat pe Piedone de conflict de interese și a fost mitraliată imediat de edil. Cu ocazia asta am aflat că junele are ceasuri, bijuterii și tablouri de 90.000 de euro. A, și că soția lui, adică fiica lui Piedone, lucrează la Direcția de Evidență a Persoanelor Sector 4.

• Agricultorii au rupt barierele. Fermierii au provocat iar haos pe străzile din Bruxelles. Forțele speciale și barierele lor nu au putut opri tractoarele. Au fost incendiate cauciucuri și baloți de paie, s-a aruncat cu bălegar în instituții și polițiști. Protestul a fost față de reglementările Uniunii Europene şi regulile pentru importurile de produse și a avut loc chiar în timpul reuniunii miniștrilor Agriculturii.

• Nicio veste bună din Orientul Mijlociu. 100 de palestinieni care se îmbulzeau pentru ajutoare au fost uciși. Israelul a anunțat că nu are de gând să oprească colonizarea Cisiordaniei, în ciuda presiunilor internaționale. Colonizarea este și subiectul documentarului care a câștigat Berlinala la categoria lui. Regizorul Yuval Abraham a cerut pace în Gaza la discursul de premiere. A fost acuzat imediat de antisemitism. Bunica lui s-a născut într-un lagăr de concentrare, iar familia din partea tatălui a fost ucisă în Holocaust.

---

• Familia care își educă copiii prin călătorii. Cei trei copii ai familiei Cazacu s-au obișnuit cu viața nomadă, despre care părinții spun că le dezvoltă celor mici abilități prețioase.

• Secretul longevității. Doar un sfert din speranța de viață a unei persoane este determinată genetic, restul ține de factori pe care îi putem controla.

---

• DE CITIT. O serie de fotoreportaje care arată cum sunt resimțite modificările climei în viața de zi cu zi a cinci comunități diferite din România, de la Jurilovca la Vatra Dornei. (o recomandare de la David Muntean)

• DE CITIT. Un fost ofițer de contraspionaj din Ungaria povestește ce se întâmplă cu diplomații ruși care se dovedesc a fi spioni sub acoperire în țările NATO. (o recomandare de la Alex Enășescu)

• DE VĂZUT. Un fermier american a câștigat milioane de dolari în anii ’90, când făcea contrabandă cu distribuitoare de bomboane PEZ. După căderea zidului Berlinului a reușit să găsească o fabrică secretă în Europa de Est și viața lui s-a schimbat radical. Și direcția 📺️ documentarului Netflix se schimbă de câteva ori pe parcurs. Devine thriller atunci când președintele corporației PEZ vrea să-l oprească dar, până la final, se transformă într-o poveste de dragoste. Un om care ar face orice pentru familia lui. (o recomandare de la Claudiu Radu)

---

Jurnalistul și scriitorul Andrei Crăciun, unul dintre oamenii care au pus umărul la lansarea proiectului Recorder, vine, săptămânal, cu o recomandare de carte.

Nu m-am recules în toată viața mea decât la mormintele următorilor oameni: bunicul meu, bunica mea, Emil Cioran și Simone Boué, partenera sa, Panait Istrati, Ion Luca Caragiale, Constantin Brâncuși, șahistul cubanez Capablanca, Julio Cortázar și Eugène Ionesco și soția sa, Rodica Burileanu.

Ce vreau să spun e că Ionesco e important pentru mine, mereu a fost, chiar dacă nu am fost niciodată un admirator necondiționat al pieselor sale de teatru. L-am preferat întotdeauna pe Beckett.

Am fost însă un admirator al inteligenței lui Ionesco de a nu deveni rinocer, al lucidității care l-a ferit de căderea în extremele secolului trecut. Am fost și un admirator al cronicilor sale din tinerețe.

Și abia acum, trecut bine de jumătatea vieții, m-am îndrăgostit de romancierul Ionesco.

Un singur roman înseamnă ceva: Eugène Ionesco a spus în Singuraticul ce avea de spus. E o carte care a fost comparată cu Greața lui Sartre și cu Străinul lui Camus. Nu mi se pare o comparație exagerată.

Ce se întâmplă în roman? Un individ fără mari calități, un foarte mic burghez care nu mai are mult până la patruzeci de ani, moștenește o sumă de bani (de la unchi din America, desigur), își dă demisia și își trăiește anii următori în singurătate și nefericire, gândindu-se la moarte.

Singuraticul lui Ionesco este un roman profund despre condiția umană, atât de tragică. Mai mult: Ionesco reușește să facă din frica de moarte unul dintre marile sale personaje.

Eugène Ionesco a fost, deci, și un romancier strălucit, dar nu e de mirare: ar fi atins excelența și dacă s-ar fi făcut aviator, dulgher, apicultor sau cântăreț de operă.

Ionesco nu putea fi altfel decât foarte bun, fiind totodată pe deplin conștient de greutatea insuportabilă a vieții adevărate.

---

• Arta și cultura occidentală sunt înlocuite de adicția de ecrane

• Pentru a crea spațiu pentru lucrurile care contează în viață, e esențial să înveți să spui „nu”

• Trei tipuri de conflict în viața de cuplu și cum pot fi atenuate

• Metoda Montessori aduce mai multă organizare, dar nu-i poate salva pe părinți de haosul creșterii unui copil

• Beneficiile terapeutice ale ținerii unui jurnal

• 12 destinații balneare istorice din toată Europa

• Câteva comori ascunse din Spania, mai puțin explorate de turiști

---