NEWSLETTER

Mai este cineva de vină?

Bună dimineața! Se fac 34 de ani de la Revoluție, dar niciun ofițer de Securitate nu a fost condamnat pentru faptele săvârșite înainte de 1989. Vine să ne-o amintească decizia de săptămâna aceasta în cazul disidentului Gheorghe Ursu, ucis de torționari. Între timp, apartenența la Uniunea Europeană ar putea salva România de închiderea și mai multor dosare din cauza prescrierii faptelor.

Play the week

1. Cei fără de vină

Foto: Facebook/Cazul inginerului Ursu

Decizia de achitare definitivă a foștilor ofițeri de securitate acuzați de uciderea lui Gheorghe Ursu n-a venit ca o surpriză pentru cei care au urmărit cazul. Fuseseră achitați și de prima instanță. Și nu sunt singurii pe care justiția română îi scapă de închisoare.

Torționari fără vină. Cel care a insistat să caute dreptatea în instanță e fiul lui Gheorghe Ursu, Andrei. Miza, dincolo de dreptate pentru tatăl său, era de a vedea justiția capabilă să condamne „fărădelegile dictaturii ceaușiste”. La Știrile Zilei de la Recorder povestește că Instanța Supremă s-a arătat de mai multe ori ostilă părților vătămate din proces.
Cum a fost posibil. Cine sunt judecătorii care i-au scăpat pe torționarii lui Ursu. Ei au acceptat ca martori și ofiţeri de Securitate de rang înalt. În motivarea deciziei, spun că represiunea Securității nu mai era sistematică în 1985. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizează acum dacă poate declara o cale extraordinară de atac. USR îndeamnă sesizarea CEDO.
Zoom out. Decizia e văzută drept o palmă dată memoriei tuturor victimelor regimului comunist. Zi tristă, a calificat-o și ministrul Justiției, care transmite că și-ar fi dorit să nu fie „martorul validării oricărei forme de represiune, de tortură”.
Fost ministru fără vină. Într-un alt caz, cel al lui morții lui Bogdan Gigină, fostul ministru de Interne Gabriel Oprea a fost achitat definitiv, la aproape opt ani de la accident. Bogdan Gigină era antemergătorul coloanei oficiale cu care Oprea gonea spre vila sa din Cotroceni. „Un om a fost omorât..criminalii se bucură de libertate și de viață”, a reacționat mama polițistului.

2. Cei care luptă

În cel mai recent documentar Recorder, o ceartă pornită de la un loc de parcare ajunge să dezvăluie cum Poliția îi tratează preferențial pe cei puternici și-i pedepsește pe cei care își cer dreptatea până-n pânzele albe.

Debutul conflictului. Paul Filimon, un ofițer de poliție din Oradea, descoperă că datele sale personale sunt accesate ilegal, chiar din interiorul Poliției, după un conflict într-o parcare cu soția unui om de afaceri din oraș. Ofițerul ajunge cercetat disciplinar și penal. Face la rându-i plângeri penale.
Lupta pentru adevăr. În timp ce justiția bate pasul pe loc, polițistului i se sugerează, pe diverse căi, de către colegi și superiori ierarhici, să se oprească. Decide să meargă mai departe pentru stabilirea adevărului. E șicanat timp de un an și jumătate.
Urmări. După ce Recorder a făcut public cazul, Ministerul de Interne a cerut Poliţiei Române o anchetă la IPJ Bihor.

3. Pas înapoi pentru prescripție

Peste 5.000 de dosare s-au închis în ultimul an, prin invocarea prescripției, ca urmare a unor decizii controversate ale celor mai înalte foruri din justiție, dar și a pasivității Parlamentului. Acum o decizie a unei instanțe europene deschide calea spre limitarea fenomenului.

Decizia pe scurt. Totul a pornit de la decizii ale Curții Constituționale și Instanței Supreme care au permis ca acuzații din mii de procese penale să ajungă mai repede la termenul de prescriere a faptelor. Parlamentul pe de altă parte n-a modificat legislația penală astfel încât să rezolve situația. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a hotărât săptămâna aceasta că încetarea proceselor în acest fel contravine dreptului european, motiv pentru care instanțele din România nu sunt obligate să aplice acele hotărâri CCR și ÎCCJ.
Confuzie. Cazul care a ajuns în atenția instanței de la Luxemburg viza fraude cu fonduri europene, iar una dintre întrebări este dacă decizia se aplică doar la astfel de infracțiuni sau și la unele de corupție, de exemplu. DNA interpretează că este vorba și de corupție și apelează la căi extraordinare de atac în cazul dosarelor închise din cauza prescripției.
România vs UE. Situația în care ne aflăm arată că suntem cu Uniunea Europeană când ne convine și împotrivă când nu, opinează fostul președinte CSM, Horațius Dumbravă. Jurnalistul Virgil Burlă se îndoiește la Știrile Zilei de la Recorder că CCR și ÎCCJ vor recunoaște că au greșit.
Test cazuri prescrise. Între miile de procese închise sunt unele cu politicieni cunoscuți, dar și un dosar de terorism. Cât de bine știi cine și de ce acuzații a scăpat din cauza prescrierii? Îți propunem un chestionar care te ajută să afli aceste informații într-un mod mai ușor de parcurs.

Fostul viceguvernator BNR, Bogdan Olteanu, condamnat la cinci ani de închisoare, a fost eliberat după doi ani ca urmare a deciziei CCR.De la ce om de afaceri a primit un milion de euro pentru a-i numi un apropiat în funcția de guvernator al Deltei Dunării?

Sorin Ovidiu Vântu

Dan Diaconescu

Dan Voiculescu

(Po)veștile Recorder

Această fotografie este făcută în Piața Sfatului din Brașov, la Festivalul Boovie, unde participă elevi din toată țara. Copiii și adolescenții pe care îi vedeți în spatele nostru, cei trei jurnaliști Recorder care am fost prezenți la eveniment, au vârste cuprinse între 10 și 18 ani. Profesorii implicați în organizare ne-au spus că una din principalele dorințe ale elevilor pentru ediția de anul acesta a fost invitarea echipei Recorder. A fost unul dintre cele mai frumoase complimente pe care le-am primit vreodată, iar prezența la acest festival – una dintre cele mai frumoase experiențe.

E copleșitor să vorbești în fața unei piețe pline cu elevi care îți pun întrebări despre corupție, portițe legislative și schimbarea sistemului de învățământ. Copii care te ascultă vorbind două ore despre principii, importanța muncii în echipă și deontologia jurnalistică. Iar la final mai vor să facă și poze cu tine. Am primit complimente precum „vă urmăresc din clasa a șasea, deși, pe atunci, nu înțelegeam prea bine ce faceți” sau „datorită documentarului vostru mi-am mărit nota la istorie”. Și am plecat cu un sentiment de speranță că această generație care crește admirând jurnalismul de investigație și cultivându-și exigența față de politicieni va construi, în mod sigur, o societate mai bună.

Tot săptămâna aceasta am participat și la o întâlnire cu tinerii de la Academia de Internship și Antreprenoriat Aspire, care ne-au provocat să vorbim despre cum se poate transforma Recorder dintr-un start-up într-o organizație de presă care să reziste în timp și să schimbe percepția românilor despre jurnalism.

Am fost prezenți și la Electric Castle, într-o dezbatere EC Talks, unde jurnalistul Cristian Delcea a răspuns întrebărilor în fața unui auditoriu format din sute de oameni. Așa cum scria pe Facebook Oana Dimofte, moderatoarea discuției, e încurajator că în România de azi, oamenii din presă sunt aplaudați uneori precum starurile rock. Printre scenele de muzică și ritmuri de toate felurile, oamenii prezenți la dezbatere au spus care cred ei că e coloana sonoră a României de azi. Dintre piesele invocate:

$efu – Deliric feat. Silent Strike,

Oamenii sunt încă frumoși – Subcarpații

Țara te vrea prost – Sarmalele Reci

Am simțit în aceste zile o energie extraordinară venită din partea publicului și asta ne-a încărcat bateriile. Avem mai multe investigații importante în lucru și era nevoie. 🙂

CAPTURE

Catedrala ortodoxă din Odesa, Ucraina, avariată în urma unui bombardament al rușilor. A fost fondată de un mitropolit român la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Foto: AP/Jae C. Hong

FWD. Pe repede-nainte

Noi abuzuri în cămine. În ciuda numeroaselor controale, care au dus la amenzi și închiderea unor centre, noi probleme au fost descoperite săptămâna aceasta în Mureș. Persoanele zăceau pe saltele murdare de urină și sânge, o tânără era piele și os. Într-un cămin clandestin din Voluntari, bătrâni erau ținuți ca într-o seră de legume.
România, mai aproape de război. Conflictul din Ucraina a ajuns brusc mai aproape de noi după ce rușii au bombardat portul Reni, la 200 de metri de granița cu România. După retragerea Rusiei din acordul privind transportul cerealelor ucrainene, România încearcă să crească volumul de mărfuri ucrainene exportate pe drumuri, Dunăre și Marea Neagră.
Lunea neagră pentru democrația israeliană. Mii de protestatari au ieșit în stradă după ce Parlamentul a redus puterea Curții Supreme de a opri decizii luate de guvern. E doar prima dintre măsurile care ar urma să aducă schimbări importante în sistemul judiciar.

Doza de optimism

AP Photo/Eugene Hoshiko

Medalii la Mondiale. N-a fost să fie pentru David Popovici, ci pentru Constantin Popovici şi Cătălin Preda, care au luat la Mondialele din Japonia aur și argint la sărituri în apă de la mare înălțime. Popovici între timp și-a câștigat noi fani prin atitudine: „Poate fi plictisitor să câștigi pe bandă rulantă. E important să ai și momente din astea.”
Câștig în instanță. Un nevăzător din Cluj a primit daune morale de 10.000 de lei după ce a dat în judecată o companie de ridesharing pentru că șoferii au refuzat să-l ia din cauza câinelui ghid.
Prieteni cu barza. O familie din Gorj a salvat un pui de barză, după ce a căzut din cuib. De atunci trăiesc împreună.

SHUFFLE. Recomandări

Tragedia inginerului Ursu. Arest, un film bazat pe fapte reale care ne arată cum ucideau comuniștii.
Cum se fac prognozele meteo. La cât de călduroase au devenit verile, dar și câtă lume a ajuns să acuze meteorologii că manipulează datele pentru a crea impresia unei încălziri globale, ajută să înțelegem cum lucrează aceștia, dar și cum ar putea îmbunătăți inteligența artificială prognozele. (o recomandare de la Ani Sandu)
Băieții din Santiago. Foarte puțină lume înțelege și explică noile tehnologii mai bine decât Evgheni Morozov. The Santiago Boys, un podcast în nouă episoade, reconstituie încercarea unor ingineri de a inventa un univers digital care să îmbogățească lumea întreagă, nu câteva corporații. Ce-ar fi putut să fie și cu ce ne-am ales, cu alte cuvinte. (o recomandare de la Filip Standavid)
Să vezi și să nu crezi. Cum a evoluat tehnologia deep fake și cât de periculoasă devine. (o recomandare de la Cristian Delcea)
Ce-ți aduce bucurie în viață? Un one-man show despre depresie, dar și despre toate motivele mărunte de fericire care ne ajută să mergem înainte. Un spectacol documentar plin de umor, de speranță și de mici revelații. (o recomandare de la Alina Păduraru)

PAUSE. Pauza de carte

Jurnalistul și scriitorul Andrei Crăciun, unul dintre oamenii care au pus umărul la lansarea proiectului Recorder, vine, săptămânal, cu o recomandare de carte.

Număr pe degete cărțile scrise în limba română care m-au impresionat mai mult în ultimii 10 ani. Cartea a apărut acum șase ani și este exact ceea ce anunță titlul: povestea adevărată de viață a unui cioban român în Bulgaria în vremuri de război. Între 1908 și 1918 au avut loc și războaiele balcanice și primul război mondial.

Ciobanul Nicolae S. Șucu și-a scris aceste memorii cu un talent literar cu totul remarcabil (era mult mai talentat ciobanul decât răsfățații autori ai zilelor noastre). Și mai avea el un extraordinar spirit de aventură.

Nicolae S. Șucu n-a fost dintotdeauna cioban (de aceea și avea școală, știa carte). Adolescent fiind, a fugit de acasă și a intrat în simbrie la niște ciobani. A trecut printr-o serie extraordinară de aventuri, a ajuns în Bulgaria, încercând să-și păstreze intactă libertatea.

Nicolae S. Șucu a fost un om care a căutat să rămână întreg în vremuri în care oamenii erau mai puțin importanți decât „popoarele”, „națiunile” și alte concepte oarbe le destinele individuale.

Nicolae S. Șucu n-a fost neapărat un om exemplar moral – câți oameni sunt așa? Inteligent și bine dotat pentru supraviețuire, a fost însă un om care a căutat să scape întreg din războaiele timpului său (stupide ca toate războaiele). Și a scăpat.

Fără să-și propună deloc asta, cartea de memorii a acestui cioban se citește nu doar ca un roman de aventuri, ci mai ales ca o pledoarie pentru libertate și, mult mai subtil, ca o pledoarie împotriva absurdității tuturor războaielor – dintotdeauna și de pretutindeni.