Multă patimă, puțină dreptate

Bună dimineața! Dacă lipsiți momentan din țara noastră, vă spunem cu onestitate că nu ratați prea multe. Poate un exces de patimă în online și câteva momente vesele cu cei care ne conduc. Iar dacă sunteți pe aici vă arătăm, mai jos, cum s-au văzut de la noi ba polemicile, ba ofurile săptămânii.

Play the week

1. D’ale lui Marcel

Cele mai frecvente cuvinte folosite de Marcel Ciolacu în ultimele discursuri

Cât faptele de vitejie ale noului guvern se lasă așteptate, ne oprim pe moment la vorbele premierului nostru, Marcel Ciolacu. Ca să înțelegem, cât de cât, cine conduce, în aceste zile fierbinți, România. Ce vedeți mai sus e imaginea discursurilor sale publice din această săptămână, generată de o aplicație, în funcție de frecvența cuvintelor folosite. Am fi făcut același lucru și cu discursurile președintelui, dar Klaus Iohannis tace. E, de o lună, în vacanță.

Ce ar fi de reținut. „Eu” „sunt” „România” „fiindcă”… Mai toate frazele premierului se termină, de altfel, în coadă de pește. În discursul public, Marcel Ciolacu e duplicitar: când critic la adresa lui Nicolae Ciucă sau a Comisiei Europene, când mieros; când se dedică reformei, când nu taie nimic; când face pe durul, cu demisia pe masă, când se sacrifică întru salvarea României.
Ce se negociază. Totul. Cu un noian de măsuri aruncate „pe surse” în presă, guvernul testează încă reacția publică la potențialele decizii. Cel mai puternic pe poziții se stă în privința impozitării pe venit în IT, „peste un prag” încă nedefinit, și a anulării scutirilor de CASS în mai multe domenii. Ca angajații să nu piardă bani, cel mai probabil va crește salariul minim în construcții. „Nu mai cocoșați oamenii de afaceri!”, s-a strigat de la BNR, dar la Guvern se aude mai greu.
Proteste. Cât despre măsurile cu potențial exploziv din sistemul bugetar, primii care se ridică împotriva „reformei” sunt chiar cei care ar trebui să o pună pe hârtie: angajații din Ministerul Finanțelor. Se plâng și oamenii de cultură, dar lor premierul nu le-a trimis un ministru să-i împace.

2. Țară, țară, vrem scandal!

Când nu e musai rost de polemici, facem să fie. Ultima, care a pus – surprinzător – până și autoritățile în mișcare, e prestația unui trapper la Untold, pe numele lui Gabriel Gavriș, alias Gheboasă. „Trapper” sau „trapanelist”, „pus pe discriminare” sau „el însuși discriminat”, „victimă” sau „infractor”? Previzibil, grupurile revoltate n-au ajuns la vreun răspuns definitiv.

De remarcat, totuși. În România, se dau amenzi pentru versuri provocatoare. Ba chiar Jandarmeria, care nu amendează organizatorul, ci trapperul, îl duce apoi, de urechi, și la CNCD. Vigilentul stat pare însă să acționeze cu elan doar când e vorba de scandal pe Facebook. Altminteri, un dosar în care Gavriș e acuzat că a bătut un polițist zace, de șase ani, „în cercetări”.
Cuvinte grele. În iureșul cuvintelor grele, unii au crezut că și CTP a înjurat, contrariați de un titlu. Între ei, însuși episcopul Hușilor, pus apoi la punct, cu perdea, de însuși Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei.
Tot răul spre bine. Luat de același val al polemicii online, CNA a sesizat YouTube cerând restricționarea accesului minorilor pe conturile trapperilor cu versuri explicite. Iar părinții de adolescenți și-au amintit că au și ei niște responsabilități. Revenită în prim-plan, discuția despre cenzură poate duce la una cu adevărat benefică: despre discernământ și autocenzură.

3. Piața Victoriei, 10 august. Cinci ani mai târziu

Dacă n-am avea motive să tot râdem de noi înșine, am fi îndreptățiți să ne gândim la noi ca la o națiune în depresie. Poate fi concluzia la care veți ajunge urmărind, cu ochii de acum, documentarul de mai sus, filmat de Recorder în noaptea de 10 august 2018. Sau poate vă veți opri, ca noi, la chipuri de oameni exasperați de sfidare. Aceste chipuri ar trebui să poată aminti constant, oricărei puteri politice, care îi sunt limitele.

Cu ce rămânem. La cinci ani de atunci, mai ales cu gustul amar. Justiția, pe care mii de oameni ieșeau să o apere, abia le aruncă niște firmituri de dreptate printr-un comunicat aniversar dat cu doar două zile înainte ca unele fapte să se prescrie. Avem, așadar, o justiție de paradă, aproape că nu e de mirare că din lista celor trimiși în judecată lipsesc nume importante.
Urmările indolenței. Același festivism însoțește și cazul Caracal. Când tocmai se făcuseră patru ani de la răpirea Alexandrei Măceșanu, procurorii au anunțat solemn că au trimis în judecată patru polițiști pentru abuz în serviciu. Ce nu ne spun comunicatele e că trei dintre ei s-au pensionat între timp, cu pensii speciale, iar unul a ajuns profesor. De cultură civică.

(Po)veștile Recorder

Mergem mai departe

De curând am împlinit și noi șase ani, așa că am făcut obișnuitul exercițiu de transparență, publicând pe site detaliile celui mai recent bilanț contabil. Așa arată conturile Recorder. Așa arată cheltuielile anului care a trecut, subiectele pe care le-am documentat și planurile noastre de viitor. Așa arată susținerea voastră, transpusă în cifre.

Când ne uităm la situația financiară noi nu vedem însă bani, ci independență. Vedem libertatea de a publica orice subiect pe care-l considerăm important pentru societate, indiferent de presiuni sau de interese comerciale. Pentru asta vă mulțumim vouă, celor care înțelegeți importanța jurnalismului și donați pentru ca Recorder să existe.

Dacă aveți întrebări sau nelămuriri legate de datele noastre financiare, vă rugăm să ni le transmiteți cu încredere pe adresa [email protected] sau pe [email protected]. Le vom citi pe toate și, ca întotdeauna, vă vom răspunde. Pentru că încrederea și susținerea voastră rămân cel mai important capital al acestui proiect.

CAPTURE

Ce vedeți e o pagină din „Povestiri istorice”, cartea lui Dumitru Almaș apărută în anii ‘80 și ilustrată de Valentin Tănase. Iar asemănarea cu membrii trupei The Beatles nu e deloc întâmplătoare. O remarca Adrian Cioroianu în prefața cărții reeditate și o reamintește Adrian Mocanu, un român stabilit la Londra, într-o postare pe Facebook.

FWD. Pe repede-nainte

Adio, corvete! O vreme s-a crezut că armata va avea în sfârșit patru corvete noi fabricate chiar în România. S-a făcut o licitație, dar combinația între pandemie, incompetență administrativă și prețuri în schimbare a făcut ca înțelegerea să pice. Până ne hotărâm dacă punem ceva în loc, ne uităm iar cu jind la vecinii bulgari.
Uitat în deșert. Ținut ostatic în Sahel timp de opt ani, Iulian Gherguț s-a întors acasă. Avea 39 de ani când a fost răpit de o celulă teroristă în Burkina Faso de la mina unui controversat afacerist unde lucra ca agent de pază. Acum are 47. Cazul său, documentat de jurnaliști francezi, e descrierea perfectă a cinismului autorităților și a indiferenței societății românești deopotrivă.
Atenție, cad ușile! Trenurile românești, care ne dau adesea fiori, ne lasă uneori și cu câte o poveste de scenariu de film. În cea de acum, un copil aleargă, vorba cântecului, către mare. Singur, la cinci ani, în trenul de Constanța. Dar, tot pe căile noastre ferate, un tren rămâne fără ușă în mers. CFR Călători și CFR Infrastructură încă se ceartă a cui a fost vina.
„Când pleacă mama…”. Un studiu recent confirmă o realitate sumbră: mai puțin de jumătate dintre părinții români plecați la muncă în străinătate reușesc să vină vara să își vadă copiii. Ca să evite această capcană, tot mai mulți decid să emigreze definitiv, cu tot cu familii. Nici viața imigranților care muncesc în România nu e însă ușoară.
Ni se întorc „valorile”. Darius Vâlcov, fostul ministru fugit în Italia imediat ce a aflat că a fost condamnat la șase ani de închisoare, va fi extrădat. Din acest caz, istoria tranziției noastre va reține probabil următoarele: un seif, trei lingouri de aur și 100 de tablouri, unele ascunse în pereții falși ai casei sale sau în cimitir.
Licențe la comandă. Ignorăm amploarea fenomenului „shadow writing”. Iar o instituție guvernamentală își ignoră, la rându-i, atribuțiile. ANCOM a aflat de la jurnaliști că are obligația de a închide site-urile care produc lucrări de licență pe bandă rulantă și își fac reclamă pe TikTok cu mesaje ademenitoare.

Doza de optimism

Pilulă antidepresie. Prima pastilă pentru tratarea depresiei post-natale a primit aprobare în SUA și va fi disponibilă în acest an. Medicamentul pe bază de hormoni acționează în trei zile de la prima administrare, dându-le specialiștilor speranțe că o afecțiune tot mai răspândită se va putea combate mai ușor.
Lecție învățată. „X” urcă puternic în trending-ul motoarelor de căutare. Nu e vorba de noul nume al Twitter, ci de „Maladia X”, așa cum e numită, în teorie, cauza unei alte potențiale pandemii. Vestea bună e că britanicii au început deja 🎥 cercetările pentru un vaccin, atât cât e posibil să fie făcute în avans.

SHUFFLE. Recomandări

🎥Bogați într-o țară săracă. Un documentar Deutsche Welle despre milionarii din Republica Democrată Congo, una dintre cele mai sărace țări din lume. Pentru cei care nu vor să urmărească documentarul în limba engleză, există posibilitatea de a activa, din setările YouTube, subtitrarea cu traducere automată în limba română. (o recomandare de la Mihai Voinea)
🎧 Căldură mare. Episodul de vineri din „The Daily”, podcast produs de NYT, tratează o temă care ar trebui să preocupe orice guvern în următorii ani: costurile produse de căldura extremă asupra economiei, dar și asupra sănătății oamenilor nevoiți să trăiască pe o planetă tot mai fierbinte. (o recomandare de la Andrei Udișteanu)
🎧 Capcanele relațiilor online. „Catfishing”, „gaslighting” – sunt termeni cu care n-avem de ales, începem să conviețuim. Cum se traduc în viața reală ni se arată în „Sweet Bobby”, un fascinant podcast narativ documentat și realizat de jurnalistul britanic de investigație Alexi Mostrous. (o recomandare de la Anca Simina)
🎥 O zi de vară la Moscova. Deși zilele acestea orice informație care vine din Federația Rusă ar trebui luată cu o doză bună de scepticism, acest scurt colaj video realizat de editorul BBC de la Moscova pare să fi surprins câteva frânturi reale din atmosfera de acolo. (o recomandare de la Andrei Udișteanu)
Festivaluri. Câteva evenimente de luat în calcul în această mini-vacanță: Festivalul de film ANONIMVL de la Sfântu Gheorghe, Festivalul de Film și Istorii de la Râșnov, Summer Well la Mogoșoaia, Sunscreen Film & Arts Festival de la Constanța.

PAUSE. Pauza de carte

Jurnalistul și scriitorul Andrei Crăciun, unul dintre oamenii care au pus umărul la lansarea proiectului Recorder, vine, săptămânal, cu o recomandare de carte.

Această carte de nici două sute de pagini se citește îndeobște repede. E o lectură care îți ia o amiază. Și ce îți oferă în schimb?

Să începem cu începutul: Amos Oz este unul dintre cei mai buni scriitori din secolul XX, dacă nu din istorie. Volumul său „Poveste despre dragoste și întuneric” este monumental. E mai degrabă rușinos pentru Academia Suedeză că nu i-a dat un Nobel pentru literatură. Îi privește.

Pe noi ne interesează cartea aceasta care, așa cum îi spune și titlul, este: o poveste. Sunt puțini scriitori care mai sunt în stare să scrie o poveste. Amos Oz a scris-o pentru și cu ajutorul nepoților săi.

Ce poveste? Ne aflăm într-un sat unde adulții au ales să nu-și amintească. Ce să nu-și amintească? Ceva dureros din trecut. Toate animalele au părăsit locurile acelea, dar o învățătoare și un pescar nu păstrează tăcerea și caută să le arate copiilor cum era lumea aceea dispărută. Iar într-o zi Mati și Maia află și ce este curajul și pleacă pe munte, înspre necunoscut și spulberarea tainelor.

Amos Oz a fost un povestitor extraordinar, pentru că era un poet extraordinar, pentru că avea o sensibilitate teribilă (care stătea pe marea traumă a biografiei sale, sinuciderea mamei sale, pe când el era doar copil).

Amos Oz știa să spună povești. Despre dragoste și întuneric, bineînțeles. Și despre marele mister care a fost, este și va fi întotdeauna inima oamenilor, cât vor mai trăi oameni pe pământ, ba chiar și după aceea.

POWER OFF

Cât încă e vacanță, iată și cele mai iubite 50 de filme pentru copii din toate timpurile, alese de oameni mari din toată lumea. De revăzut la orice vârstă.
Prima condiție ca să fii un părinte bun e să nu încerci să fii perfect.
Vești din galaxie: Earendel, cea mai îndepărtată stea cunoscută din univers, se dovedește a fi de două ori mai fierbinte și de un milion de ori mai luminoasă decât Soarele.
Și de pe Pământ: Se apropie punctul maxim al „ploii de stele” din 2023 – noaptea de 12 spre 13 august.
Pică mitul celor 10.000 de pași obligatorii pe zi. Și 4.000 sunt destui pentru a rămâne sănătoși.
10 reguli pentru o viață bine trăită, inspirate de etica lui Aristotel
O comparație a celor mai bune metode de păstrare a roșiilor