Oana Moraru și birocrația care ucide învățământul românesc: toată lumea muncește la hârtii, ca să-și acopere incompetența
Oana Moraru lucrează de 20 de ani în învățământul privat: este învățătoare, profesoară de limba română și fondatoare a unei școli particulare care funcționează din 2007, la Călărași. Anul acesta s-a hotărât să deschidă o a doua școală privată, dar s-a împotmolit în procesul de autorizare impus de statul român: Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar (ARACIP) i-a amânat aprobarea dosarului, cerând lămuriri suplimentare cu privire la un document care privea siguranța la incendii, emis de Inspectoratul pentru Situații de Urgență. A urmat un blocaj birocratic la finalul căruia ISU și-a reconfirmat poziția, ARACIP a admis că documentul este valid, dar i-a transmis Oanei Moraru că perioada de autorizare a expirat și va trebui să amâne deschiderea școlii pentru anul viitor.
Numai că școala are deja peste 100 de copii înscriși pentru aceasta toamnă, așa că povestea a căpătat forma unei revolte și s-a mutat în articole de presă, postări de Facebook și comunicate oficiale emise de ARACIP. Oana Moraru spune că va deschide școala și se va lupta să-și câștige dreptatea în fața statului român: prin procese în instanță, dar și printr-o atitudine în care tăcerea nu mai reprezintă o opțiune: „Nimeni nu vorbește de ARACIP pentru că de ei depinzi, ca școală, pe viață. La autorizare, la acreditare, la evaluări periodice”.
Oana Moraru s-a hotărât să vorbească și să deschidă o discuție complicată, despre una din principalele cauze ale blocajului din învățământul românesc: birocratizarea excesivă, girată de instituții învechite, care îi îndeamnă pe profesori să se acopere de hârtii pentru bifarea unor standarde pe care, în realitate, nu le respectă nimeni.
