„Pacea e mai înaltă decât dreptatea”. Filosofia unui abuzator de la vârful unei instituții publice

Pe 19 mai 2022, o angajată a Penitenciarului Baia Mare iese din biroul directorului Horia Chiș, în stare de șoc și cu urme roșii pe gât. Peste câteva minute, este întocmit un raport intern în care medicul instituției descrie semnele unei agresiuni și recomandă o expertiză medico-legală. În câteva ore, un medic legist atestă negru pe alb că femeia a fost strânsă de gât. Astfel, incidentul petrecut în interiorul unei instituții publice are, oficial, o victimă, dar nu și un agresor.

Aceasta e descrierea rece a faptelor. Însă, ce nu se poate descrie în rapoarte sau expertize și nici nu lasă urme vizibile pe piele este frica. Tocmai frica a împiedicat-o pe angajată să declare că cel care a agresat-o este chiar șeful ei, directorul Horia Chiș.

Femeia susține că atacul violent al șefului nu a apărut din senin și nici nu a fost un caz izolat. Comportamentul abuziv al bărbatului ar fi fost doar punctul culminant al unei perioade pline de hărțuiri pe care angajata ar fi fost nevoită să le îndure la locul de muncă timp de mai bine de un an. 

Recorder a intrat în posesia unor înregistrări audio în care, odată întoarsă la serviciu după agresiune, victima este presată să semneze un document prin care ar accepta mușamalizarea incidentului. Pentru a o convinge, directorul Horia Chiș, alături de psihologul instituției, Angela Kozma, apelează la o serie de intimidări și încearcă să o șantajeze emoțional.

Victima este amenințată că, dacă va continua să denunțe abuzul, își va distruge viitorul. Este atenționată că intră într-un război pe care nu-l poate câștiga în fața unui director cu influență în Administrația Națională a Penitenciarelor. I se spune că va distruge liniștea instituției și a colegilor, că nu va fi crezută de nimeni și că e mai înțelept să uite incidentul și să-și vadă de viață. „Pacea e mai înaltă decât dreptatea, este argumentul suprem al directorului Horia Chiș.

Discuțiile poartă amprenta unui proces informal, petrecut într-un birou al penitenciarului, în care victima rămâne singură în încercarea de a-și găsi dreptatea. Este imaginea dezastruoasă a statului român și a instituțiilor sale abuzive, în care principiile sunt inexistente și în care interesul celor puternici este mai presus de orice. 

Mențiune: Pentru protecția victimei, am ales să nu dezvăluim numele acesteia, însă femeia a fost de acord să publicăm înregistrările cu vocea ei nedistorsionată.

Cele mai recente