Salvaţi în burta mamei

  • Un medic român de origine iraniană face operații pe copii încă nenăscuți. Procedurile chirurgicale intra-uterine sunt un teren încă neexplorat la noi în țară, însă prin ele au fost salvate viețile a sute de copii cărora nu li s-au dat șanse de supraviețuire.

Ingrid stă în brațele Laurei, mama ei. Se uită, cu ochii mari, un pic confuză, în jur. Are doar patru luni și nu înțelege că se află într-un cabinet medical, dar vede că sunt mai mulți oameni prin preajmă decât de obicei. E și tatăl ei, Iyad, pe el îl recunoaște și se liniștește când îi agită în față un iepure de pluș. Dar mai sunt acolo și două femei necunoscute care încearcă să o înveselească (asistente medicale, concept de care Ingrid încă n-are habar). Și apoi e și bărbatul ăsta cu mustață, ochelari, halat alb și bonetă care îi zâmbește și-i spune Laurei: „Pot s-o țin în brațe?”.

Ingrid încă nu știe, însă omul care tocmai a luat-o în brațe e doctorul chirurg Hadi Rahimian, directorul medical al Spitalului Băneasa și coordonatorul Centrului de Chirurgie Fetală. El a operat-o când era încă în burta mamei. Ingrid a avut nevoie de o intervenție medicală intrauterină, procedură care, în România, este încă rară și e mereu prezentată ca fiind „din filme SF”. Lui Ingrid i se descoperise, la un examen medical, o hernie diafragmatică – un defect congenital care apare la 1 din 3.000 de sarcini. În urma acestei probleme, organele din abdomen se deplasează spre torace și blochează dezvoltarea plămânilor, punând în pericol viața copilului.

„Până să venim la doctorul Hadi, ne-au văzut patru medici. Ne-au spus că defectul e mare, că mai bine… ne oprim aici. Adică să terminăm sarcina, că la noi nu se fac proceduri intra-uterine. E îngrozitor să auzi așa ceva, mai ales că noi ne-am dorit foarte tare să avem un copil, am încercat prin fertilizare timp de doi ani”, povestește mama fetiței.

Vestea că Ingrid nu are nicio șansă a venit într-o vineri. Și, timp de trei zile, Laura și Iyad s-au închis în casă, disperați. Au zis că pleacă la Viena, unde au auzit că procedurile intra-uterine sunt posibile. Apoi Laura și-a amintit că a citit pe internet despre doctorul Rahimian, care operează, în România, copii nenăscuți.

„Țin minte că Laura chiar citea despre doctorul Hadi încă dinainte să aflăm de hernia diafragmatică. Zicea: «Uite, e un medic la noi, care scoate copilul din burta mamei, îl operează și apoi îl bagă la loc!». Ziceam pe atunci: «O fi, na, nu zic nu», mi se părea science-fiction. Și uite că am avut nevoie să apelăm chiar noi la el”, spune Iyad Talla, tatăl lui Ingrid.

Așa că au făcut programare, au venit și s-au așezat fără prea mari speranțe pe băncuța din fața cabinetului lui Hadi Rahimian. „Și a venit doctor Hadi și m-a văzut așa plânsă și m-a întrebat direct: «Tu ce ai?». Păi, hernie diafragmatică… «Hai să te văd». M-a consultat și mi-a spus: «A, păi, nu e mare defectul. Se rezolvă!»”, își amintește Laura Talla. A rămas minute în șir în cabinetul doctorului, șocată de lejeritatea cu care Hadi Rahimian vorbea despre o procedură pe care alți medici i-o prezentaseră ca pe o condamnare la moarte.

În ziua operației, doctorul Hadi Rahimian a făcut o incizie în uter, și a introdus prin gura fătului, pe esofag, până în trahee, un balon minuscul. Acolo s-a oprit și l-a umflat. Asta e procedura prin care organele sunt împinse la locul lor și se pot aranja firesc în organism, dezvoltându-se normal.

Doctorul Hadi Rahimian, în timpul unei operații

Doctorul Rahimian ridică din umeri. „Oricine poate face chirurgie intra-uterină”, spune în cabinetul lui ticsit cu diplome de recunoștință și obiecte primite în semn de mulțumire de la părinții ai căror copii au fost salvați. „Doar că trebuie să ai voință și să exersezi foarte mult. Și oricum eu nu fac singur tot, am o întreagă echipă”.

Echipa condusă de doctorul Rahimian e formată din 12 medici care acționează pe specializări diferite, de la medicină materno-fetală la chirurgie pediatrică, terapie intensivă neonatală și neurochirurgie.

„Uneori scoatem parţial copilul din uter“

Hadi Rahimian a venit din Iran cu decenii în urmă, cu gândul să facă Medicina și să se întoarcă acasă. S-a căsătorit însă cu o româncă și a rămas aici. Unde a devenit cunoscut, în ultimii ani, pentru că e unul din puținii chirurgi care „operează în burta mamei”.

„Eu am două patrii”, spune doctorul. „Una e Iran, cealaltă România”. În tinerețe a fost pilot de elicopter militar, în timpul războiului dintre Iran și Irak. S-a dus să lupte pentru că era patriot și „pentru că ei au venit peste noi”.

Acum salvează vieți în România, a doua lui țară, unde susține că îi place să trăiască, cu toate problemele de aici. S-a mutat într-o casă aproape de spital, ca să fie ușor de găsit când este nevoie de el. Vine din concediu dacă e vreun caz la care e așteptat. E mereu activ, pacienții spun că l-au sunat și la 2 noaptea și a răspuns imediat.

Intervențiile pe care le poate face poartă nume din care un om obișnuit nu înțelege mare lucru: „transfuzie intrauterină fetală pentru anemie severă” sau „șunt toraco-amniotic pentru hidrotorax fetal”.

„Uneori scoatem parțial copilul din uter, îl operăm, îl punem la loc și coasem. Trebuie să ai niște baze înainte de a te apuca să faci asta. Trebuie să știi să faci laparoscopie, trebuie să știi să faci ecografie, trebuie să știi să faci medicină fetală, sunt multe lucruri pe care trebuie să le pui cap la cap. Și problema este că aceste cazuri se pot complica. Se poate să ai o complicație, să sângereze mama și atunci tu, care operezi, trebuie să fii și un bun ginecolog, să fii sigur pe tine că poți opera mama în urgență. Eu nu pot să intru într-o operație de hernie diafragmatică, de exemplu, să pun balonul și dacă se întâmplă ceva și trebuie să fac histeroctomie ca să salvez femeia, iar eu să nu fiu în stare să fac asta. Nu merge. E un amestec de mai multe specialități”, spune Hadi Rahimian.

Este printre primii chirurgi care au început să facă operații intra-uterine în România. Se întâmpla în 2012 și puțini i-au înțeles această ambiție. „De ce vrei tu să te complici?”, era întrebat. Astfel de proceduri nu sunt, totuși, niște intervenții banale, iar rata de reușită este de 85%.

Dar sunt 85% șanse să salvezi viața unui copil și Hadi Rahimian s-a încăpățânat să o facă: „Aveam cazuri care trebuiau să fie operate intra-uterin și erau trimise la Viena, de exemplu, pe costuri mult mai mari. Și am zis: de ce să trimitem acolo? Hai să facem noi aici”. Astăzi, după șase ani de la acel moment, are la activ peste 170 de operații intra-uterine.

Diferenţa dintre chirurg şi Dumnezeu

Când operezi două ființe deodată, nu poate fi doar un calcul științific, medical. E ceva și dincolo de medicină. Cam o dată pe an, Hadi Rahimian merge la o întâlnire cu totul și cu totul specială.

Atunci se organizează o adunare a părinților și copiilor salvați prin operații intra-uterine cu echipa de medici. Acolo „doctor Hadi” primește cadouri, diplome, mulțumiri. Stă de vorbă cu toți părinții, râd, glumesc și vorbesc despre evoluția copiilor, în timp ce aceștia aleargă și se joacă în voie.

Doctorul Rahimian, la una din întâlnirile cu părinții

Dar, spune el, motivul pentru care merge să-și revadă cazurile nu e ca să-și hrănească ego-ul. „La astfel de operații ești legat de fiecare caz”. La întâlnirile astea e și un prilej unde Hadi Rahimian poate să recomande specialiști care încep și ei să pășească pe terenul chirurgiei fetale în România. Și știe că e nevoie de asta. A aflat că părinții merg la alți medici după ce munca lui ia sfârșit, pentru a urmări evoluția copiilor. Și sunt destui care fac ochii mari și le zic: „Există la noi așa ceva?!”. „De asta e important să se afle că și la noi în țară se face asta”, spune Hadi Rahimian.

Comunitatea însă crește. Și nu doar cea medicală. „Devine un fel de fundație. Dacă părinții aceștia aud de vreun caz cum a fost al lor și află că oamenii aceia nu-și permit intervențiile, fac cumva să se întâmple”, spune doctorul Rahimian.

Și mai e ceva în întâlnirile astea. „Tu ai fost vreodată în situația să traversezi un deșert cu cineva?”, întreabă medicul.

„Să mergi 100 de kilometri pe jos, cu doar doi litri de apă și să petreci cu cineva cinci zile. Treci prin greutăți, treci prin căldură, mai vorbești și asta vă apropie. Așa şi cu pacientele mele. Pentru că trecem prin momente grele, ne legăm într-un fel”.

Pe biblioteca din cabinetul său, sunt două valize mari, argintii. În ele, medicul ține suveniruri de la părinții copiilor pe care i-a operat, altele decât cele care deja sunt expuse pe perete. Doctorul Hadi Rahimian e înconjurat de cazurile sale. „Acolo sunt o parte, că mai am acasă”, ne spune. „Dar toate astea nu sunt ca să mă încarc eu pozitiv, după câte o operație. Pentru că eu sunt încărcat pozitiv de la ei, de la pacienți, dinainte. Și, oricum, are Dumnezeu grijă să rămân cu picioarele pe pământ. Pentru că după multe reușite, îți mai dă și câte un eșec…”.

Apoi medicul își aduce aminte de o glumă: „Știi care e diferența dintre Dumnezeu și un chirurg? Dumnezeu nu se crede chirurg, pe când toți chirurgii se cred Dumnezeu. Eu cred mai degrabă că, cu cât profesezi mai mult, cu cât știi mai mult și cu cât ai mai mult succes, cu atât îți dai seama că, de fapt, și tu, ca medic, nu ești decât un instrument”.


Acest articol face parte din categoria „Conținut sponsorizat” și este oferit de Regina Maria. Reportajul video a fost realizat la Centrul de Chirurgie Fetală din Spitalul Băneasa „Regina Maria”.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.