Simfonia minților pierdute

Pitești, „Simfonia Lalelelor“ 2018. În mod normal, aici n-ar trebui să existe niciun text. Ceea ce citiți e doar un avertisment pentru imaginile care urmează, așa cum anunță crainicii de știri la televizor: „Atenție, imagini care vă pot afecta emoțional!”. De data asta nu e vorba doar despre politicieni rupți de realitate, e și despre profesori, părinți și cetățeni veniți să aplaude acolo unde nu era nimic de aplaudat. E despre o țară care și-a pierdut demult reperele, iar acum pare că începe să-și piardă și mințile.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.