VIDEO Formidabilul Bichineț, deputatul care a încercat să ne corupă în sediul Parlamentului

Am făcut multe interviuri în Parlamentul României, însă niciodată până acum nu ni s-a mai oferit șpagă la finalul unei discuții; cu banii pe masă și cu promisiunea unei prietenii din care vom avea de câștigat „la modul concret“.

Corneliu Bichineț face politică de 20 de ani. Sunt două decenii în care a reușit să câștige încrederea electoratului său aplicând aceeași rețetă: trece de la un partid la altul, folosește un limbaj de bodegă în discursurile ținute de la tribuna Parlamentului și pune mănăstirile și fanfarele în capul listei de distribuție a banilor publici. În baza acestei strategii, Bichineț a petrecut 11 ani în fruntea unui județ și se află la al doilea mandat în care ne reprezintă în Parlament și votează legi în numele nostru.

Povestea lui începe în anii ’90, pe vremea când Vadim Tudor anunța că vrea să conducă țara cu mitraliera. Corneliu Bichineț era un membru de nădejde al Partidului România Mare (a început cu o funcție de consilier local la Vaslui, iar între 2000 și 2004 a fost senator). Pe atunci, activitatea lui în Parlament pendula între remarci rasiste despre „țigani care își beau ajutoarele sociale” și poezii cu tentă sexuală despre partidele de vânătoare ale lui Adrian Năstase:

Omul este as în toate
Până și-n agricultură
Că dintr-o bubuitură
Cum umbla el prin zăvoaie
L-a lăsat trăgând cu ploaie
Pe ministru fără… scrot

(versuri recitate de Corneliu Bichineț de la tribuna Parlamentului în aprilie 2004)

Între timp, Bichineț a mai trecut pe la PNL, a fost președinte și vicepreședinte al Consiliului Județean Vaslui, iar din decembrie 2016 s-a întors în Parlament ca deputat al Partidului Mișcarea Populară și face ce știe mai bine. În primăvară, l-a pus la punct pe Nicolae Bacalbașa, care afirmase că Vasluiul produce violuri pe bandă rulantă. „Ați trecut de nenumărate ori prin Vaslui și nu v-a stricat nimeni rozeta”, i-a răspuns Bichineț. Opinia publică s-a arătat oripilată de folosirea unui astfel de limbaj în plenul Parlamentului, dar el are motive să creadă că a făcut foarte bine: „Am intrat într-o alimentară și toate vânzătoarele m-au felicitat: «Bravo domnu’ Bichineț!»”.

În caz că vă întrebați, Corneliu Bichineț este, la bază, absolvent de filosofie. Ani la rând și-a câștigat existența predând această materie la liceul din Negrești (județul Vaslui). Însă filosofia a fost un domeniu prea mic pentru o personalitatea atât de complexă. Bichineț mai este și scriitor (a publicat cinci cărți de proză și eseuri), a fost practicant de box (categoria pană), cântăreț la acordeon (l-a iubit pe Marcel Budală) și, bineînțeles, politician (a vrut să „determine o mutație în viața oamenilor din Vaslui”). Din cei 11 ani în care a condus acest județ se mândrește cu două aspecte: a ajutat toate mănăstirile din județ și a încurajat, în mod deosebit, activitatea fanfarelor. Așa a considerat el că trebuie să facă.

Am vrut și noi să înțelegem câte ceva din filosofia politicianului Corneliu Bichineț și i-am propus un interviu. La final, Bichineț a vrut să se asigure că am înțeles ce trebuie, așa că ne-a invitat la hotelul Radisson, să discutăm fără camere și să ne împrietenim. Apoi, văzând cum ne codim, a trecut direct la subiect: „Mă, cine vă ține pă voi? Cu ce pot eu să vă ajut la modul concret?”. Și uite-așa, tot făcând pe proștii, ne-am trezit cu Bichineț băgând mâna în buzunar și punând pe masă o hârtie de-o sută, ca un prim pas spre legarea unei prietenii fructuoase.

Dacă vreți să vedeți cum se negociază o șpagă în sediul Parlamentului, aveți mai jos înregistrarea. O facem publică nu pentru a arăta că nu putem fi corupți cu 100 de lei (dureroasă evaluare!), ci pentru că astfel de scene ne arată cum se poziționează politicianul român în relația cu presa și, implicit, cu cei care ar trebui să-i ceară socoteală pentru acțiunile sale.

Ați avut, în ultimul timp, sentimentul că agenda publică nu este în concordanță cu problemle reale ale societății? Și noi, de fiecare dată când deschidem ziarele patronate de consultanți politici, de fiecare dată când ascultăm predicile jurnaliștilor de televiziune, în preambulul talk-show-urilor de seară. Ei scriu agenda zilei cu mâna nevăzută a „prietenului de la Radisson”. E o relație care se construiește în timp. Se începe, timid, cu hârtii de 100 de lei („să beți și voi o bere”), se continuă cu întâlniri pe la terase de lux și se încheie cu pecetluirea unei prietenii nocive, în care politicianul și jurnalistul joacă în aceeași echipă și acționează împotriva cetățeanului pe care fiecare, în felul lui, ar trebui să-l servească.

Pe Recorder nu veți găsi niciodată un astfel de jurnalism. Aceasta este promisiunea pe care o facem: nu vom amesteca niciodată interesul public cu orice alt tip de interese. Recorder este o platformă creată și deținută de jurnaliști, iar încrederea publicului este capitalul cel mai important.