VIDEOREPORTAJ DIN NEW YORK. Omul cu naveta a emigrat și are un mesaj pentru Liviu Dragnea

Bogdan Lungu, taximetrist din Galați, a avut, în urmă cu opt luni, o întâlnire față în față cu Liviu Dragnea, președintele Partidului Social Democrat. Discuția, care a durat mai bine de o oră, l-a convins pe Bogdan să emigreze. L-am găsit la New York și l-am întrebat care mai e treaba cu el.

„Un taximetrist din Galați a pierdut un pariu pe Facebook cu Liviu Dragnea și trebuie să-i aducă acestuia o navetă cu bere, la sediul PSD din București“. În urmă cu opt luni, acest titlu cu iz de anecdotă a deschis buletinele de știri și a creat cadrul unei întâlniri pe care toată lumea o aștepta: Liviu Dragnea, față în față cu unul dintre milioanele de români care îl contestă. Pariul pierdut avea și el ingredientele unei scenete memorabile: Liviu Dragnea, aflat cu iubita în vacanța de 1 Mai, se avântase într-o nefirească dispută cu mai mulți utilizatori de Facebook.

Din mijlocul lor, Bogdan Lungu, taximetrist gălățean cu doi copii acasă, s-a ridicat cu un cap mai sus și a lansat această replică: „Dacă ăsta care cârâie pe aici e mustăciosul, eu dau o navetă de bere. Bă, Livache, fă un selfie şi fă-mi în ciudă!”. Liviu Dragnea a simțit că e rost de PR politic, așa că și-a îndemnat iubita să-i facă o poză la volanul mașinii. Like-uri, râsete, injurii, inimioare. „Cum rămâne cu berea?“, i-a dictat Dragnea iubitei. Pentru a demonstra că e om de cuvânt, Bogdan Lungu a anunțat de îndată că se înființează cu o navetă de bere la poarta lui Dragnea. Așa a devenit el „Omul cu naveta“.

Bogdan Lungu și naveta. FOTO: Andreea Alexandru

În mai 2018, când a pierdut pariul și a stat față în față cu cel mai influent om din România, Bogdan Lungu a câștigat, de fapt, o certitudine pentru sine și familia sa: aceea că nu va putea fi fericit, alături de ai lui, decât în altă țară, departe de România și de Galațiul natal. „28 de ani n-au fost în stare să facă un pod la Galați, să ajung și eu la mare fără să dau roată, fără să aștept bacul să mă treacă în partea ailaltă“, spunea Bogdan Lungu, după întâlnirea cu Dragnea.

Taximetristul gălățean încercase să afle de la un politician de anvergură explicațiile pentru înapoierea țării și pentru nivelul scăzut de trai. „Eu îi dădeam zor cu podul de la Galați și el mă lua cu SRI-ul și cu nu știu ce protocoale. Mi-am dat seama că n-am viitor în România. Copiii mei n-au viitor în România“. După ce ne-a spus aceste cuvinte, Bogdan Lungu s-a întors pe călcâie și a plecat pe Bulevardul Kiseleff, să prindă microbuzul care avea să-l ducă înapoi la Galați. În urma lui au rămas micii nemâncați, naveta aproape plină, ziariștii obosiți și Dragnea, triumfător, aruncând cu promisiuni de autostrăzi în toate părțile.

Timpul a trecut și Bogdan Lungu pare să fi avut dreptate: în 2018 s-au inaugurat câteva cioturi de autostradă, nici jumătate din targetul de 100 de kilometri cât planificase Guvernul, podul de la Galați a rămas la locul lui, pe hârtie, iar tot mai mulți cetățeni au ajuns la concluzia că, într-adevăr, copiii lor n-au viitor în România.

L-am găsit pe taximetristul gălățean la New York. Muncește. Muncă fizică. A ajuns singur, dar face eforturi să-și aducă întreaga familie alături de el. E altfel de cum l-am lăsat în acea seară de mai, pe Kiseleff. E optimist. Simte că are viitor. Și, da, are un mesaj pentru Liviu Dragnea. Ca de la bărbat la bărbat: „Ce are de executat, să execute!“.

Mențiunea redacției: Nu ne-a plătit Soros deplasarea în SUA. Isabela Pop, o tânără de 21 de ani, care a plecat să studieze jurnalismul la New York, și-a făcut timp să-l întâlnească pe Bogdan Lungu și să continue povestea acelui pariu pierdut.


CITIȚI ȘI: Omul cu naveta

SUSȚINE PROIECTUL RECORDER
DONEAZĂ PENTRU JURNALISM
Conținutul nostru este gratuit, însă n-ar fi posibil fără oameni care plătesc pentru el. Salariile jurnaliștilor, deplasările în țară și toate celelalte cheltuieli necesare pentru funcționarea unei redacții sunt susținute din donațiile cititorilor. Contribuie și tu!
Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.