HARFELE SĂPTĂMÂNII. Ample manifestări de bucurie după ce Gabriela Firea a inaugurat un pasaj cu o întarziere de un an și jumătate

Rubrica „Harfele săptămânii” face, în fiecare duminică, un scurt inventar al știrilor cu harfă care ne-au trecut pe la urechi în ultimele șapte zile. O listă de fleacuri care, adunate la un loc, compun un mic tablou al României din zilele noastre.

– Pasajul rutier de la Piața Sudului a fost inaugurat duminică, cu mare fast, de primărița Gabriela Firea. Trebuia să fie gata în decembrie 2015, dar n-are nimic. E bine. Trebuia făcut cu bani europeni, dar incompetența din primărie fost atât de mare încât n-am fost în stare să luăm banii. Așa că pasajul s-a făcut pe banii bucureștenilor (19 milioane de euro). E fisurat gata, azi-noapte s-a pus gresie pe pereți la mișto, așa, să fie frumos cât trece doamna să taie panglica. A, și era să uităm: bucuria inaugurării a fost fără margini pentru câțiva pensionari exasperați de traficul rutier infernal din zona de sud a Bucureștiului. Ei au aclamat-o pe Gabriela Firea, iar unul dintre ei i-a sărutat mâna, mulțumindu-i, în numele tuturor, pentru prilejul de a fi contemporan cu aceste mărețe realizări. De acum înainte nu-și vor mai pierde bătrânețile la volan, așteptând culoarea verde. De acum înainte totul va fi bine.

– Patriarhul Daniel a împlinit, sâmbătă, 22 iulie, 66 de ani. Prilej nemaipomenit pentru corpul clerical, reprezentanți ai statului, televiziunea oficială a BOR și corpul de babe al Bisericii să ia parte la un dedeum de mulțumire pentru binefacerile înfăptuite în mandatul lui Daniel. S-a evocat plenar gândirea revoluționară, consecventă a Preafericitului, care, în ultimii ani, – hă! hă! – ar fi făcut auzit glasul Bisericii Ortodoxe în societate. Menționăm că Preafericitul este, probabil, singurul om cu funcție importantă din România care n-a dat niciun interviu, niciodată. S-a trecut apoi la lucruri mai frumoase din activitatea lui Daniel: evocarea construcțiilor tip biserică pe care acestea le-a bifat în anul care a trecut și încurajarea întru receptarea în bună pace și frică de Dumnezeu a clădirii P+12, de lângă Casa Poporului. Hai, Doamne ajută, spor la treabă și să le stăpânești sănătos, Dane!

– După ce săptămâna trecută am aflat că Teleormanul se află în topul județelor cu cei mai mulți bani primiți prin Programul Național de Dezvoltare Locală (875 de milioane de lei merg în TR), iată că încep să se vadă și rezultatele. În acest week-end, Primăria Alexandria a anunțat inaugurarea unei toalete publice. Presa de opoziție din Teleorman n-a apreciat investiția și a reflectat cam așa subiectul:

Titluri din publicațiile Exploziv News 24 și Informatia de Teleorman
Titluri din publicațiile Exploziv News 24 și Informația de Teleorman

– Ne uscam de dorul unor îmbrânceli populare, la o un inaugurare de supermarket, la o pomană post-electorală, ceva. Și iată că de la Pitești ni s-a arătat această superbă grămadă neregulată, în mijlocul unei lupte pentru cele 600 de pachete cu mâncare oferite de o biserică cu prilejul sfântului Ilie. N-a mai contat nici faptul că mâncarea a fost distribuită către mulțime din capela mortuară a bisericii. Nimic! Foamea uriașă i-a făcut pe argeșeni să urle din toate puterile și să-și expună, fiecare în parte, defectele fizice și bolile pentru a prinde cât mai mult pachete. Bineînțeles că pachetele nu au fost suficiente, ceea ce a produs mari dezechilibre sociale în zonă.

– Doi vasluieni, în etate de 66 și 69 de ani, nu s-au mai suportat unul pe celălalt și, în timp ce consumau bere la o terasă, s-au luat la bătaie cu halbele. Cel de 66 de ani a declanșat conflictul, lovindu-l pe comeseanul său cu halba în gură. Vasluianul de 69 de ani a ripostat printr-o lovitură cu halba mult mai bine țintită: în creștetul capului. După aceste două contacte, sexagenarii au căzut lați, fiind chemate două salvări care să-i ducă la spital. Martorii susțin că cei doi n-au avut motive serioase de ceartă, doar mici neînțelegeri care au escaladat în mod firesc. Tot ce se mai știe despre acești doi sexagenari este că au supraviețuit și se vor întoarce.

– Premierul Mihai Tudose încheie prima lună de stat degeaba la Guvern. Și o încheie glorios, simulând munca cu o capodoperă a genului: trilaterala la pătrat. Mihai Tudose a anunțat că s-a pus pe treabă și va da drumul unei trilaterale (uraaa!) România – Bulgaria – Grecia. Partea mai puțin plăcută în această inițiativă este că trilaterala există deja, și, culmea, se pare că și funcționează. Încă din 1995 suntem în acest triunghi balcanic al eșecului. Noi, bulgarii și grecii: toată Europa Occidentală se ia cu mâinile de cap când aude de noi. Așa că, stimate domnule prim-ministru, încercați altă trilaterală, că asta e luată. Și noi știm că dumneavoastră nu plagiați niciodată. Nu, așa erau vremurile, atunci, păi da…

– Primarul comunei Șpring, județul Alba, disperat că toată localitatea se îmbracă de la Zara și H&M, face un sacrificiu uriaș în acest an, de zilele comunei, și organizează o tombolă pentru toți cei care se vor afișa în port național. Primarul Daniel Gheorghe Rusu pune la bătaie un porc (marele premiu), o oaie (premiul doi) și doi litri de țuică (premiul trei). Animalele și băutura vor fi atribuite prin tragere la sorți celor care vor lăsa de la ei și, în loc să se îmbrace și ei frumos, cu tricouri mulate și blugi rupți, vor purta ii și ițari. O, frumoasă e viața la țară!

– Fotografia săptămânii a fost surprinsă de Cosmin Sipoș, la Memorialul Sighet. Mai precis, în cartea de impresii de la finalul turului prin închisoarea în care au murit mii de deținuți politici. Cam atât au înțeles românii din istorie:

Foto: Cosmin Sipoș
Foto: Cosmin Sipoș

– Armata română a pierdut un TAB în Dunăre, duminica trecută, în timpul exercițiului militar Saber Guardian 2017. Cu toate că cei trei ofițeri aflați în transportorul blindat au fost la un pas de înec, Armata română susține că așa a fost exercițiul: să piardă un TAB în Dunăre și-apoi să se căznească o săptămână să-l scoată de acolo. Le recomandăm militarilor români să nu mai intre cu TAB-ul în apă, că nu e BMW X5, ca să intri cu el pe plajă la Mamaia și să faci drifturi prin apă. Iar pe ministrul Țuțuianu și pe înalții oficiali NATO îi îndemnăm să caute ape mai mici atunci când mai au de gând să se joace de-a armata cu tehnica militară autohtonă. Să ducă TAB-urile pe lângă râulețe, pe la popasuri de munte, pe lângă căbănuțe, prin locuri pe unde inamicul nici nu bănuiește că ne apărăm țara. Să ne-ascundem bine, ca să-i derutăm! Așa să ne ajute Dumnezeu!

– Și ca să vă dați seama cât suntem de slabi în fața oricărui atac, vă anunțăm că un roi de albine a omorât un om și un cal într-o comună din județul Iași și nimeni nu poate face nimic ca să oprească atacul acestor viețuitoare. În Heleșteni, oamenii s-au baricadat ca la război și nu mai ies din sat, din cauza albinelor care stau la pândă în lanurile de floarea soarelui. Câțiva curajoși s-au aventurat săptămâna asta în afara localității și-apoi au declarat că au văzut moartea cu ochii. Autoritățile locale au mers la fața locului, să ia măsuri, însă le-a fost frică să coboare din mașini. Se speră, firește, că situația va trece de la sine. Că nu le-a făcut nimeni nimic la albinele astea. Ce-au cu poporul român?

– Continuăm! La Spitalul TBC din Sibiu un părinte duhovnic a găsit de cuviință să le dea o mână de ajutor medicilor și a adus o icoană făcătoare de minuni. Icoana a fost primită și va rămâne în spital pe parcursul acestei săptămâni. Duhovnicul nu a venit așa, ca să se afle în treabă, el a adus o icoană făcătoare de minuni pe specializarea spitalului: cancerul pulmonar. Este vorba de Icoana Maicii Domnului, Pantanassa, autentică și originală, pictată la muntele Athos, despre care credincioșii spun că vindecă cancerul. Pantanassa primește pacienți în săptămâna care urmează în intervalul orar 8.00- 20.00.

– Adrian Solomon, deputat de Vaslui, are câteva remarci interesante cu privire la rețeaua socială Facebook. Ar fi numai bun să țină un workshop, anul viitor, la ICEEFest.
Redăm integral declarația lui Solomon făcută la un post local de televiziune: „Cel care are Facebook nu mai are relații cu cei din jur, nu mai are soare, nu mai are ploaie, întuneric. Nu mai are nimic. El stă cu ochii în televizorul ăla. Dacă cineva ar dori să facă din niște oameni normali niște tembeli, a reușit! Prin acest sistem. Tocmai prin faptul că te captează, te atrage prin tot felul de glumițe, de lucruri simpatice îți mai bagă câte un mesaj de-ăsta… rezist și nu știu ce și atuncea, hashtag diribao scrie pe tine. Odată ce ai intrat, nu te mai despărți. Și ideea mea nu că nu aș vrea să fiu și eu printre cei de acolo, dar mie îmi e mai bine așa. Că dacă mă apuc să comentez, vă dați seama ce iese! Mai degrabă să nu am Facebook decât sa am”.

– Vă anunțam săptămâna trecută că în Prefectura Gorj a fost instituit un cod vestimentar draconic pentru angajați și pentru cei care vin cu treabă în Palatul administrativ din Târgu Jiu. Ei bine, prima victimă a fost o femeie în fustă mini, care tocmai venise din Italia și avea de rezolvat chestii în Prefectură. Femeia a făcut scandal și, până la urmă, i s-a dat dreptate, forțându-l pe subprefectul Sorin Arjoca să admită că fusta mini e un articol vestimentar decent. Parafrazându-l pe Petre Țuțea, lansăm și noi acest strigăt: „gorjeni, nu vă mai alegeți conducători care nu iubesc fustele mini!“

Gorjeanca venită din Italia. Foto: Adevarul
Gorjeanca venită din Italia. Foto: Adevarul

– La câteva ore după ce Recorder a prezentat un material despre Maria Grapini și romanul său de dragoste plagiat de pe Wikipedia, prestigiosul cotidian „Cronica română“ a publicat un superb text din specia laudatio, intitulat „Maria Grapini, europarlamentarul pe care românii ar trebui să-l cloneze“. Ce să-l mai cloneze, să-l ia cu copy-paste direct de pe Wikipedia, că nu bagă nimeni de seamă…

– Din presa buzoiană aflăm că un buzoian a cucerit, cu șarmul său, o indiancă de 46 de ani. Îndrăgostită fulgerător pe Facebook, indianca a venit la Buzău și a hotărât să trăiască aici. Din fericire pentru ea, Poliția română a depistat-o și a luat măsura de o trimite înapoi în țara ei. Pentru a trece mai ușor peste despărțire, o consolăm și noi cu următoarea informație: Buzăul este cel mai urât oraș din România, după cum afirmă chiar primarul municipiului.

– În încheiere, vă lăsăm tot la Buzău, unde copiii orfani au ridicat ștacheta cerșitului la cote foarte înalte: priviți-l pe acest trubadur cu boxă la cingătoare, mp3 player și microfon, cum cântă șlagăre de Cătălin Crișan printre blocuri. El este un copil al străzii care a crescut la orfelinat, iar acum a ajuns la vârsta de 31 de ani. Declarăm, astfel, închisă tranziția românească.

http://www.facebook.com/adevarul.buzau/videos/1813053275692224/

 

NOTĂ: Cea mai dezinhibată rubrică de pe site-ul Recorder, Harfa nu este o glumă, un moft, o aroganță sau un mizilic. Este un exercițiu de a înțelege România. Continuăm aici ceea ce am făcut în ultimul an pe harfa.ro, întrucât avem convingerea că această colecție de texte are valoarea unei stenograme: ascultăm vocea României și o trecem pe curat. Nu veți găsi aici știri inventate de dragul amuzamentului. Totul este adevărat, de la primul până la ultimul cuvânt. Uneori, poveștile din această secțiune pot părea marginale, fără orizont și fără ecou, iar oamenii de aici – lipsiți de importanță. E o greșeală, un prag de care aroganții se lovesc cu capul după fiecare scrutin parlamentar sau prezidențial. Da, votează și ei! Pentru a fi buni cetățeni trebuie să ne cunoaștem țara. Iar țara e uriașă și plină de harfe. Harfa nu este, așadar, o glumă, un moft sau o aroganță; e tabloul cel mai fidel al României de azi.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să