Două luni de relaxare și de incoerență au fost de-ajuns ca România să treacă de la 16.000 la 50.000 de bolnavi de COVID-19. Scenarii cu mii de oameni în spitale și sute în stare gravă, rostite cu teamă în martie, par acum cuvinte profetice.

Pandemia ne arată România, așa cum e. Cu Direcții de Sănătate Publică prăbușite, în care datele se culeg cu pixul în mână, dar care refuză să angajeze absolvenți de Sănătate Publică. Cu un Minister al Sănătății sufocat de funcționari depășiți. Cu secretari de stat care iau spitalele la pas să numere paturi de Terapie Intensivă până ies la socoteală. Cu medici furioși și obosiți, atâția câți au mai rămas. Și, deasupra tuturor, cu politicieni mai îngrijorați de viitorul lor și de timingul alegerilor decât de gestionarea pandemiei.

Ne îndreptăm din nou spre izolarea forțată, în ciuda optimismului politic? Are România instituțiile, oamenii și forța să oprească valul de recorduri negative? Explică Răzvan Cherecheș, profesor de Sănătate Publică și Directorul Centrului pentru Politici de Sănătate de la Universitatea „Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca.


Acesta este ultimul episod din primul sezon On the Record. Vom reveni în septembrie. On the Record este un podcast săptămânal produs de Recorder și susținut de Banca Transilvania. Ne găsiți pe toate aplicațiile importante: Apple Podcasts | Google Podcasts | Spotify

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să