După un an cu puține bucurii colective, mii de oameni se întorc în tribunele marilor stadioane din Europa. Până la finala de pe Wembley, 24 de echipe vor juca timp de o lună la EURO 2020, în 11 orașe. Între ele, și București.

Dar marile turnee internaționale sunt mult mai mult decât fotbal. Înseamnă entuziasm revărsat la terase, adversități ireconciliabile, dar puse în coregrafii strălucitoare, înseamnă – egal – spectacol, politică și bani.

Și totuși, o premieră așteptată încă din 2014 nu reușește să facă din capitala României orașul care simte și dă mai departe vibrația molipsitoare a unei mari competiții. Cu o replică augmentată a mingii Uniforia pe un soclu din centrul orașului și câteva steaguri UEFA pe străzi, Bucureștiul încă așteaptă, apatic, în prima zi a EURO 2020, valurile de suporteri care să-i readucă euforia.

De ce trăim azi, în România, prea puțin din bucuria fotbalului european, la ce visam în dosarul candidaturii Bucureștiului la Campionatul European și cu ce ne alegem până la urmă explică Radu Naum, jurnalist sportiv în ultimii 30 de ani și martor a zeci de mari competiții peste tot în lume.

On the Record este un podcast săptămânal produs de Recorder și susținut de Banca Transilvania. Partener: Aqua Carpatica. Ne găsești pe toate aplicațiile importante: Apple Podcasts | Google Podcasts | Spotify. Avem și un cont dedicat de YouTube.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să