VIDEO Profesorii englezi și americani nu au loc în țara lui „make a photo“
- În ultimii 25 de ani, zeci de profesori englezi și americani au predat la liceul bilingv „George Coșbuc” din București. Mii de elevi au avut, astfel, șansa de a comunica direct cu cadre didactice formate în cultura britanică sau americană, îmbunătățindu-și nu doar limba, ci și înțelegând mai bine lumea occidentală.
- În loc să prețuiască inițiativele care aduc o boare de normalitate în învățământul românesc, Ministerul Educației îi tratează cu nepăsare pe acești profesori străini. Ei se află într-o situație incertă cu privire la viitorul an școlar. Ministerul Educației nu a reînnoit protocolul cu ONG-ul britanic Sharing One Language, cel care derulează acest proiect. Actualul protocol, semnat ultima dată în 2013, expiră în luna august a acestui an. El ar fi trebuit reînnoit în perioada ianuarie-februarie 2018. În timp ce conducerea liceului George Coșbuc face presiuni pentru păstrarea profesorilor străini, Ministerul Educației și Inspectoratul Școlar București își pasează responsabilitatea deciziei.
De aproape un an, conducerea liceului Coșbuc încearcă să convingă Ministerul Educației să reînnoiască protocolul care le permite celor trei profesori străini (doi britanici și un american) să predea la liceul de lângă Foișorul de Foc. Dacă ministerul nu-l reînnoiește, atunci nu va mai exista cadrul legislativ prin care elevii din școlile de stat să beneficieze gratuit de aceste ore pentru care, în mediul privat, părinții scot și zeci de mii de euro din buzunar.
Raluca Ivănuș, directoarea liceului George Coșbuc, spune că situația trebuia rezolvată din luna februarie: „Am început demersurile de anul trecut, dar nu am primit niciun răspuns concret, iar proiectul de încadrare pentru anul școlar 2018-2019 a fost deja aprobat de către Inspectoratul Școlar București. Încadrarea la catedre s-a finalizat în luna februarie și, în mod normal, situația cu protocolul ar fi trebuit tranșată atunci“.
Directoarea liceului e de părere că la nivelul Ministerului Educației a scăzut brusc interesul față de calitatea educației, iar această nepăsare duce la situații în care profesorii străini se văd nevoiți să se întoarcă în țările lor sau să predea în alte sisteme de învățământ, mai primitoare. „Motivul real al acestei situații este reticența ministerului de a înțelege că suntem în secolul XXI. Ne lăudăm că avem o mare deschidere către valori din Occident și spațiul anglo-saxon, dar mi se pare că brusc a scăzut la cote dramatice interesul față de calitate în educație. O oră de engleză cu un profesor nativ nu poate fi compensată cu altceva”, ne-a mai spus directoarea Ivănuș.
Conducerea liceului bucureștean și ONG-ul britanic Sharing One Language au trimis, de anul trecut, adrese ministerului pentru a lămuri situația, însă ministerul i-a redirecționat către Inspectoratul Școlar București. Cei de la Inspectorat au rămas, însă, uimiți de sarcina primită de la Minister, fiindcă până acum nu a pus nimeni problema ca ei să aducă profesori străini în sistem. Ca răspuns, au cerut lămuriri ministerului. Adică au întors procesul la punctul 0.
Am solicitat Ministerului Educației un punct de vedere pe acest subiect. Ni s-a răspuns într-un limbaj instituțional că se lucrează.
„Ministerul Educației Naționale este interesat de orice parteneriat educațional care contribuie la dezvoltarea sistemului național de învățământ. În acest context, MEN analizează toate solicitările de acest tip, fie că vorbim de semnarea unor noi protocoale de colaborare, fie de prelungirea celor existente și comunică decizia părților care solicită acest lucru. Procedura se va aplica și în cazul la care vă referiți, solicitarea în speță fiind în acest moment în analiză“.
Numai că până analizează Ministerul, profesorii străini încep să-și facă planuri pentru viitorul apropiat. Situația lor este cu atât mai complicată cu cât au renunțat la salariile din țările lor pentru a preda în România contra unor sume cuprinse între 2.000 și 2.700 de lei. Din acest motiv, părinții elevilor de la Coșbuc au pus la cale un sistem informal pentru a-i ajuta pe acești profesori să supraviețuiască cât de cât decent în București. Ei fac o chetă pentru a-i sprijini cu plata chiriei și a întreținerii.
Unul dintre profesorii care predau anul acesta la Coșbuc este Graham Ford (54 de ani), un dascăl cu o experiență de peste 20 de ani în sistemul universitar britanic, unde a ținut cursuri de istorie modernă. În țara noastră a predat prima dată în anul școlar 2013-2014, apoi a părăsit România până în 2017, când s-a întors la liceul George Coșbuc.
„Let’s hear your thoughts!”
Ca absolvent al liceului „George Coșbuc”, am fost unul dintre elevii care au avut șansa să studieze cu acești profesori străini.
În clasa a VIII-a, când trebuia să aleg un liceu, ai mei au zis că cel mai bine mi s-ar potrivi o școală unde se studiază limba engleză intensiv. Eram bună la engleză și nu aveam niciun pic de talent la matematică sau științe. Cea mai bună școală de engleză din țară era liceul bilingv „George Coșbuc”, așa că, în 2003, când a avut loc prima repartizare computerizată la liceu, am pus pe primul loc Coșbuc-ul. Știam că acolo vin și profesori din Marea Britanie și Statele Unite și predau ore cum se fac la ei în țară. Bănuiam că va fi ceva foarte diferit de experiența școlară pe care o avusesem până atunci. Prima oră cu un profesor britanic a fost incredibilă.
„Ok, kids, lets get started. So, in this class we will be doing presentation and public speaking. Let’s start off with a few ideas. Say business ideas. What would seem like something interesting to do as an entrepreneur? Let’s hear your thoughts!” (Bine, copii, să începem. La cursul acesta vom învăța cum să prezentăm și să vorbim în public. Haideți să începem cu niște idei. Să zicem, idei de afaceri. Ce vi s-ar părea vouă interesant să faceți dacă ați fi antreprenori? Haideți să auzim ideile voastre!).
Pauză. Ne uităm timid la profesor. Ce vrea de la noi? „Come on, courage, what are your thoughts?” (Haideți, curaj, la ce vă gândiți?). Câțiva curajoși ridică două degete. „No need, just talk” (Nu-i nevoie, vorbiți direct). Ok. Începe unul, continuă al doilea, profesorul gesticulează entuziasmat și tot trage de noi să scoatem două cuvinte. Spre sfârșitul orei, ne molipsește cu stilul său liber și prindem curaj să vorbim neîntrebați. Vin și eu cu o idee de afaceri, de fapt e o idee a unei mătuși, care tocmai înființase o casă de modă cu haine numai cu mărimi mari. „Great idea!”, strigă profesorul britanic și alege ideea asta pentru discuții mai elaborate.
Toată abordarea de la clasă era a unui prieten care știe mai multe și are o experiență mai mare, dar care nu ne privea cu aroganță și superioritate, care era cu adevărat interesat de ce gândeam și care niciodată nu ne-a pus să recităm părerea altuia dintr-o carte de comentarii. A fost un șoc. Pentru mine, cel puțin, fiindcă toată viața mea de școlar am numărat anii până la sfârșitul clasei a XII-a, să ies odată din morișca asta. Ore ca acestea cu profesorii nativi erau o gură de aer într-un sistem sufocant și agresiv. Cu doar 4 ani înainte de experiența de la Coșbuc, țin minte cum învățătoarea mea, de la o școală din buricul Bucureștiului, s-a pierdut cu firea la o oră și mi-a tras o palmă de am căzut din bancă. I s-a părut că am vorbit neîntrebată, deși ridicasem două degete și ea îmi făcuse semn să răspund. Niciun adult nu ridicase mâna să mă lovească până atunci. Patru ani mai târziu, un profesor îmi spunea că nu este nevoie să ridic două degete, că pot vorbi neîntrebată și că părerea mea, oricât de naivă ar fi, este de interes și pot să mi-o exprim fără frică. Acum 15 ani, așa arătau lucrurile și m-am considerat norocoasă că am putut învăța de la profesorii nativi.
La sfârșitul liceului vorbeam deja cu accent britanic, citeam mai mult în engleză decât în română, și am luat din prima cel mai greu atestat de limbă, Cambridge Certificate of Proficiency, cu notă mare. Coșbuc-ul și-a lăsat o amprentă prin acești profesori nativi și astăzi îmi este foarte ușor să interacționez cu străini și să înțeleg de ce „politeness” (politețea), „decency” (decența), „good cheer” (buna dispoziție), „curiosity” (curiozitatea) și „a little reserve” (discreția) fac un om plăcut.
