Anunț oficial: Firea vrea să ofere burse studenților care stau în gazdă la pensionari și îi ajută la treburile casnice

„PROGRAMUL PRIMUL STUDENT”. Vești de-a dreptul tâmpite ne sosesc la redacție: primărița Gabriela Firea a anunțat astăzi că va acorda burse tinerilor care stau în gazdă la vârstnici şi îi ajută la cumpărături sau îi duc la spectacole, transmite prestigioasa agenție News.ro. La un miting al tinerilor PSD, Firea a declarat că are în vedere: „o legătură directă între tineri şi seniorii noştri faţă de care trebuie să avem un respect deosebit. Toţi tinerii care vor locui în gazdă la persoane în vârstă vor primi o bursă din partea Primăriei cu rugămintea să îi ajute pe seniori la câteva lucruri de strictă necesitate – să-şi ia medicamente, cumpărături de strictă necesitate, să meargă la un spectacol”.

Vă dați seama? O să se omoare studenții să prindă locuri eligibile pentru șters pensionarii la cur. Fiecare pensionar cu studentul lui. Vor merge împreună în „Control” și tot împreună vor lua la rând tarabele din Piața Chibrit. Seara, la televizor, pe Antena 3, apoi puțin Facebook înainte de culcare, nu mult ca să nu consumăm internetul. Tineri și bătrâni, zâmbitori ca în pliantele de la Martorii lui Iehova. Cu fututul va fi mai greu, când vor vrea și bieții studenți să aducă pe cineva la ei în cameră. Harfa.ro vede un singur deznodământ în toată povestea asta: studentele se vor năpusti cu și mai mare avânt asupra moșilor cu bani din București. O să-i ducă pe-alde Irinel la spectacole prin Loft și Boa, și-o să le facă piața, felație (păi, da, trebuie să avem respect pentru seniori) și menajul și o să încaseze și bursa coanei Firea. Foarte bine, așa ne trebuie, fir-ar a dracului de democrație!
Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să