Cine l-a ucis pe pădurarul Liviu

Un pădurar a fost găsit mort, miercuri, în pădurea pe care o păzea. Liviu Pop, tată a trei copii, avea o gaură de glonț în piept. Suspecți sunt hoții de lemn din zonă, prinși în flagrant. Când scriu acest text, nu se știe cine l-a împușcat, dar se știe cine l-a omorât.

Pe pădurarul Liviu Pop, tată a trei copii, l-a omorât politicianul român. De treizeci de ani, politicianul și-a decontat campania electorală cu bani din pădurea noastră. Așa se face că astăzi, când în pădure hoțul se întâlnește cu un pădurar care nu-i în cârdășie cu el, hoțul simte că i se ia un drept. Dreptul de a tăia și a încărca în camion. Dreptul de a fura.

De trei decenii, politicianul român a lucrat asiduu să creeze mecanismele pentru ca pădurea să fie locul perfect pentru jaf și tâlhărie. El a plantat în pădure sămânța unei mafii care a prins rădăcini adânci și a acaparat instituțiile importante din toată țara. Codrul din România de astăzi e un loc în care regulile sunt inversate. Cine nu fură e anapoda, e trădător. Cine contestă – e inamic, trebuie eliminat.

În anul 2008, pe când filmam un reportaj despre tăierile ilegale din Munții Neamțului, am fost prins în pădure de hoții de lemn, bătut, sechestrat și amenințat cu moartea laolaltă cu doi inspectori silvici care ne însoțeau. Deși atunci s-a deschis un dosar penal, în 11 ani niciun procuror sau judecător nu m-a chemat la audieri în calitate de victimă. Peste dosarul meu s-a așezat praful, la fel ca peste sute de alte dosare care i-au avut în vizor pe oamenii care ne-au culcat pădurile la pământ. Am întrebat un inspector silvic cu 15 ani vechime în sistem de câte condamnări de hoți de lemne a auzit. Deși omul, funcționar cu simțul datoriei, a făcut sute de plângeri penale, a avut mari dificultăți să-și amintească de un singur om care să fi făcut pușcărie. Îmi spune că în cele mai optimiste estimări, 2% din cazurile de furt de lemn ajung să fie soluționate cu condamnări.

Așa arată raiul bandiților proiectat de politicianul român. El e autorul unor legi cu tot felul de portițe, puse acolo special pentru a beneficia de ele hoțul, frate de nădejde în campania electorală. El, politicianul român, e vinovatul pentru subdimensionarea gărzilor forestiere care, deși ar trebui să oprească jaful din codri, sunt nevoite să lucreze cu un singur inspector care să facă treaba a trei.

Și tot politicianul român a gândit și salariile pădurarilor ca Liviu Pop. Căci pădurarul, dacă nu e mână în mână cu Măria Sa hoțul, atunci să facă bine să trăiască cu un salariu de mizerie. Dacă nu-i convine, poate să plece, oricum cea mai bună pădure e aia nepăzită. Un pădurar angajat la stat ia o leafă de 400 de euro, în condițiile în care păzește un patrimoniu de zeci de milioane de euro. Munca sa pe o lună e echivalentul a doi brazi tăiați pe șest. În asemenea condiții, pădurarul nu are multe opțiuni. Fie trece de partea drujbei, acolo unde huzurește deja politicianul cu tot cu anturajul său, fie moare. De foame sau de gloanțe. Sistemul e făcut ca silvicultorii de bună credință să fie cât mai puțini. Iar cei care o iau totuși razna și hotărăsc să rămână integri, trăiesc zilnic un alt coșmar. Legea spune că, dacă în pădurea lui există cioate de arbori tăiați ilegal, iar pădurarul nu l-a prins pe făptaș cu toporul în mână, pădurarul este nevoit ca din leafa lui de două parale să suporte prejudiciul. Adică va munci câteva luni de pomană.

Poate că ieri noapte tocmai gândul ăsta l-a făcut pe Liviu Pop să se ducă cu orice risc peste hoți. Poate că tocmai ăsta a fost motivul pentru care dis-de-dimineață un procuror și alți câțiva polițiști slab echipați, veniți „de la județ”, au fost nevoiți să-și afunde pantofii de oraș într-o râpă din codrii Maramureșului. Între doi brazi rămași în picioare au întins o bandă galbenă cu „Nu treceți, poliția!”, au făcut fotografii, au purces la cercetarea la fața locului conform procedurilor.

Probabil că se vor găsi criminalii, un alt succes pentru Poliția Română, încă o crimă rezolvată. Cazul va umbri prea puțin startul acestei campanii electorale. Poate că unii politicieni își vor face puțin timp și pentru pădurarul Liviu. Vor suspina, vor compătimi, vor transmite condoleanțe, vor face promisiuni cu măsuri urgente pentru stoparea acestor regretabile tragedii. Să nu-i credeți! Ei sunt cei care l-au ucis pe pădurarul Liviu Pop.


În urmă cu două săptămâni, Recorder a publicat o investigație pe tema furtului de lemn. O puteți urmări aici.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să