VIDEO Comunitatea șoferilor care te scot din necaz: „Fii curios cum e să ajuți fără să ceri ceva în schimb“

  • Într-o societate care ne îndeamnă să fim tot mai încrâncenați și să ne concentrăm doar pe binele personal, există și români care privesc lucrurile altfel: sunt oameni care ajută în mod dezinteresat și care le înseninează viața celorlalți prin gesturile lor mărunte. Binele poate însemna să faci cumpărăturile pentru cei bătrâni atunci când străzile sunt acoperite de nămeți, să-ți ajuți vecinul să-și reconstruiască acoperișul distrus de incendiu sau să urci cu mașina pe munți când alții au nevoie de ajutor.
  • Pentru că astfel de povești merită să fie cunoscute, Recorder derulează campania „Redescoperă binele”, un proiect susținut de Timișoreana în care vă arătăm cât de importante sunt gesturile mici făcute din toată inima.

 

Peste 1.200 de oameni din toată ţara au ales să-şi pună la dispoziţie maşinile şi timpul liber pentru a ajuta şoferii rămaşi împotmoliţi pe drumurile neumblate din România. Așa s-a format comunitatea Rescue 4×4, unde cea mai importantă regulă este dorința de a ajuta fără să aștepți ceva în schimb.

Nu contează că e noapte, că sunt sărbători, viscol sau că trebuie să ajungă până-n vârf de munte. Dacă e cineva în ţara asta blocat într-un hârtop şi are nevoie de ajutor, voluntarii din Rescue 4×4 ar merge chiar şi prin noroi, numai să-l scoată de-acolo. Nu acceptă nicio recompensă pentru gestul lor, scrie explicit în codul lor deontologic. Nici măcar cât bacşişul pe care-l lasă apoi la spălătorie. Spun că fac asta din plăcere și, oricât ar suna de învechit, din omenie. Se simt un pic mai bine atunci când văd înseninarea de pe figurile şoferilor salvaţi. „Le e greu să creadă, pur şi simplu. Sunt uluiţi: cum se poate aşa ceva, să vină cineva de la zeci de kilometri ca să-i ajute să iasă din nămol”. Atât le trebuie.

Paul Dorneanu (stânga) şi Călin Braşoveanu şi-au propus să fie salvatorii voluntari ai şoferilor rămaşi pe coclaurile României

Ce-i determină pe aceşti oameni să plece de-acasă în toiul nopţii, indiferent că plouă mărunt ori că viscoleşte, ca să-i recupereze pe rătăciţii blocaţi prin cine ştie ce văgăună fără ieşire? „Treaba asta a fost dintotdeauna bine împământenită în comunitatea off-road. Oamenii s-au dus să ajute de fiecare dată când a fost nevoie, indiferent că a fost vorba de un elicopter prăbuşit în munţi, probleme cu zăpada sau inundaţii“, spune Călin Braşoveanu, unul dintre iniţiatorii Rescue 4×4. „Într-o ţară normală, voluntariatul ar trebui să fie ceva normal. Ar trebui să învăţăm că, dacă nu ne implicăm, nu putem schimba nimic. Nu vorbesc doar despre ceea ce facem noi, e valabil pentru orice domeniu, inclusiv implicarea în politică, dacă vreţi“, explică şi Paul Dorneanu, fondator Rescue 4×4.

Cu gândul acesta, Călin, Paul şi încă trei prieteni s-au hotărât să construiască platforma Rescue 4×4. Toţi pasionaţi de off-road și fiecare ştiind că a face bine e o recompensă în sine. Iniţiativa lor s-a extins apoi în toată comunitatea celor care conduc mai bine în afara şoselei decât pe asfalt, iar entuziasmul fiecărui nou-venit a făcut ca pasiunea lor să se transforme într-un adevărat serviciu public. Nu neapărat pentru cei care rămân cu roţile în nisipul de pe plajă, dar ceva să ajute pe toată lumea.

La început s-au organizat pe internet: mai întâi pe Facebook, apoi şi-au construit singuri un site şi o aplicaţie – şi-au pus acolo un număr de telefon, ca la dispecerat şi au început să adune voluntari. În câteva luni, fiecare judeţ ajunsese să fie păzit de cel puţin un 4×4. În doi ani şi ceva, pe platforma Rescue 4×4 s-au înscris peste 1.200 de voluntari. Fiecare şi-a stabilit singur un perimetru de intervenţie, iar unii parcurg chiar şi distanţe de 100 de kilometri pentru a ajunge la solicitare!

Cum se salvează oameni

Oricum, toţi respectă acelaşi cod de conduită şi au reguli clare atunci când se urcă în maşină. Se întâmplă aşa: cei care au nevoie de ajutor trimit o solicitare prin intermediul site-ului www.rescue4x4.ro. Detaliază acolo cât mai clar care este situaţia şi specifică localizarea exactă – atenţie, localizarea trebuie să fie pornită pe telefon, de data asta chiar sunt importante coordonatele GPS! Dacă telefonul are bateria aproape consumată, se poate apela numărul de dispecerat 0377 779 000, care nu e chiar un dispecerat, ci un telefon fix cu apelurile direcţionate către coordonatorii voluntarilor. În fine, solicitarea ajunge pe pagina de Facebook a salvatorilor, iar voluntarii din apropiere sunt notificaţi prin SMS.

Un lucru e cel mai important în toată această acţiune: „Întreg conceptul este bazat pe voluntariat şi pasiune, aşadar este interzis ca membrii să aibă pretenţii materiale din parte celui ajutat în cadrul unei intervenţii. Pretenţia financiară atrage automat excluderea din sistem“, scrie pe site-ul salvatorilor voluntari. Aşadar, cine vrea să ajute se porneşte la drum şi ajută, nu e nicio obligaţie, nici vreo recompensă. Dar uite că, în ultimii doi ani, voluntarii au salvat peste 200 de şoferi de la necaz. De-a lungul timpului, au avut însă şi o mulţime de oferte din partea celor cu platforme de tractare auto, care au văzut în proiectul Rescue 4×4 o oportunitate de a-şi întregi veniturile. De cele mai multe ori, dialogul decurge cam aşa: „Am şi eu o platformă de tractare, unde mă înscriu?“ „Stai puţin! Eşti dispus să faci voluntariat?“ „Hmm, cum adică voluntariat?“ „Adică gratis!“.

„Oamenii aceştia pot oricând să-şi piardă job-ul“

Totuşi, voluntariatul acesta are şi el preţul lui. Şi nu vorbim de preţul motorinei, de uzura maşinii sau de vitregiile naturii pe care le îndură uneori salvatorii. E ceva şi mai lumesc de-atât. Călin Braşoveanu îşi aminteşte de o intervenţie de astă-iarnă, de la DN4, spre Olteniţa, când a trebuit să coordoneze 14 voluntari prin zăpada de pe şosea: „Toţi spuneau acelaşi lucru: am vorbit cu şeful şi am plecat de la birou. Oamenii aceştia pot oricând să-şi piardă job-ul. Riscă, atunci când se întorc de la intervenţie, să le zică şeful: ia du-te tu şi salvează maşini, că eu am nevoie de oameni aici. Situaţiile astea mi se par un pic mai grăitoare decât faptul că te trezeşti noaptea sau mai ştiu eu prin ce viscol te duci la intervenţie“.

Chiar şi cei cinci iniţiatori ai platfomei Rescue 4×4 s-au aflat adesea în astfel de situaţii. De pildă, când nu remorchează maşini pe coclauri, Călin Braşoveanu administrează două mici afaceri în domeniul IT şi auto. Şi, uneori, antreprenoriatul şi voluntariatul nu se întâlnesc în cele mai bune condiţii. „E mai greu să merg la intervenţii în timpul zilei, într-o oră de vârf. Am avut şi clienţi care nu aveau disponibilitatea să înţeleagă şi să accepte că amân o întâlnire sau că depăşesc un termen limită. Da, aici chiar am ceva de pierdut“, spune Călin.

Paul Dorneanu e şi el antreprenor full-time, produce echipamente electronice. George Florea lucrează în support IT, Alexandru Gheorghiu vine din domeniul electronică şi comunicaţii, iar Mihai Tuhari e tot programator şi el. Dacă pasiunea pentru off-road i-a adus împreună pe cei cinci, tot pasiunea asta e cea care le oferă cele mai multe provocări. Nu e lucru uşor să fii şi la serviciu, şi la intervenţii. Dar băieţii s-au obişnuit. „Rescue 4×4 a ajuns să facă parte din noi. Acum nu ni se mai pare un efort“, spune Paul Dorneanu.

Voluntarii Rescue 4×4 se încumetă să tracteze orice maşini, chiar şi TIR-uri FOTO: Rescue 4×4

Pareteneriate cu ISU și Salvamont

În ultimul an, coordonatorii Rescue 4×4 s-au gândit să-şi organizeze ieşirile un pic mai bine, aşa că au înfiinţat Asociaţia Salvatorilor Voluntari. Acum, urmăresc granturi europene şi alte oportunităţi de finanţare. Visează ca Rescue 4×4 să fie o organizaţie autosustenabilă financiar, să nu mai plătească din buzunarul lor toate facturile, să-şi permită chiar să facă traininguri cu salvatorii – să nu se mai întâmple ca acum un an şi ceva, când maşina unui salvator s-a răsturnat chiar în timpul operaţiunii, pentru că nu era dotată corespunzător. Vor ca dispeceratul chiar să funcţioneze ca un dispecerat, poate chiar să aibă câteva maşini dedicate 100% intervenţiilor în situaţii de urgenţă, au nevoie de multe.

Au început timid, dar au început: au făcut parteneriate cu Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă, cu Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti-Ilfov, cu Serviciul de Ambulanţă Bucureşti-Ilfov, Salvamont Prahova, iar acum sunt în discuţii cu Jandarmeria Montană.

Pentru cei cinci fondatori Rescue 4×4, cel mai important e însă că pasiunea şi energia lor a reuşit să atragă pasiunea şi energia celorlalţi. Oamenii au văzut exemplul lor şi au vrut să se alăture, pentru că faptele bune inspiră fapte bune. Aşa merg lucrurile. „Am fost impresionaţi de un voluntar care nu are nici maşină, nici motocicletă, nici ATV, dar a venit la noi pentru că-şi doreşte să ajute, chiar şi din scaunul de copilot“, spune Paul Dorneanu.

Şi, cu toate că până acum Rescue 4×4 a adunat mai mulţi voluntari decât se aştepta oricine, fondatorii platformei speră că lista nu se va încheia prea curând. Au un mesaj pentru cei care vor veni, dar şi pentru cei care sunt: „Fii curios cum e să dai fără să ceri! Fii curios cum e să nu aştepţi să ţi se dea, fii curios cum e să fii altfel!“.


Acest articol face parte din campania „Redescoperă binele”, realizată cu sprijinul Timișoreana. Cu prilejul aniversării a 300 de ani, Timișoreana cinstește faptele bune care ne dau încredere în viitor.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.

Violența împotriva femeilor din politică a devenit doctrină națională: „Ești redusă la funcția ta de a face copii și de a produce plăcere”

Interviuri realizate de Recorder cu 16 politiciene, dar și hotărâri de instanță sau ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), arată că sexualitatea reprezintă tema cel mai des folosită în atacurile la adresa femeilor din politica românească: referințe la viol, la promiscuitate, la folosirea sexului pentru a obține o funcție, la infidelitate. Scopul e să le umilească și să le distrugă reputația.