Corbul Gicu face furori prin Reșița. El stă la terase și bea bere

ENTUZIASM. Oraș monoton de provincie, municipiul Reșița trăiește de câteva săptămâni sub euforia unei apariții surprinzătoare: un corb botezat cu numele de Gicu a coborât din înaltul cerului și participă la viața socială a orașului. Cel mai des, Gicu poate fi văzut la terasă. Le frecventează în special pe cele din centrul orașului, unde se așază la mese și consumă bere, prăjituri și cafea. Publicația locală “Argument” relatează că, într-una din serile trecute, după ce a băut și a mâncat, Gicu a părăsit terasa în stil mare, luând șapca de pe capul unui client și zburând cu ea. Ziariștii reșițeni mai transmit că, în zilele de week-end, Gicu participă la cununiile civile oficiate la Casa Municipală, vizavi de Palatul Cultural din Reșița. El supraveghează buna desfășurare a ceremoniilor și se bucură de orezul aruncat peste capul miresei. De asemenea, Gicu știe să se aplece și spre oamenii amărâți, care nu au bani de ieșit la terase sau de organizat nunți. Nu de puține ori își face apariția printre pensionarii care stau la taclale pe băncile din oraș, lăsându-se fotografiat pentru a le face o bucurie. Reșițenii sunt atât de încântați de apariția lui Gicu în urbea lor, încât presa locală cere transformarea sa în mascotă a orașului. La rândul său, colectivul redacției Harfa.ro își declară public simpatia față de corbul Gicu. Sub euforia acestei impresii, am consultat chiar și site-ul Wikipedia, de unde am aflat că, pe lângă alte calități, corbii sunt păsări foarte inteligente, care au capacitatea de a rezolva probleme și de a elabora procese cognitive precum imitatul și înțelegerea. gicu         Pensionari reșițeni fotografiindu-l pe Gicu     Foto: Caraș Online

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.