Cum controlează puterea votul minorităților: fonduri de milioane de euro care depind de o hotărâre de Guvern
- Guvernul României alocă peste 25 de milioane de euro anual pentru organizațiile care reprezintă minoritățile naționale. Sunt bani care ar trebui cheltuiți pentru conservarea identității culturale a fiecărei etnii și a căror destinație ar trebui verificată la sânge.
- În realitate, mecanismele de control sunt aproape inexistente, iar banii se duc, adeseori, spre mașini de lux, gadgeturi de ultimă generație sau chiar în conturile personale ale șefilor de asociații. Guvernul se face că nu vede, parlamentarii minorităților votează aproape întotdeauna cu Puterea și toată lumea e mulțumită.
- Aceste fonduri nerambursabile ar trebui garantate prin lege, numai că legea cadru a minorităților e blocată de peste zece ani la Parlament. În absența ei, ele se acordă în fiecare an prin hotărâre de Guvern, adică depind de bunăvoința celor aflați la putere și obligă reprezentanții minorităților să fie ascultători dacă vor să nu piardă banii. Acest lucru se simte cel mai bine în momentele cheie din Parlament: în ultimii doi ani, cei 17 deputați ai minorităților au urmat linia Puterii.
- În vară, modificările Codului Penal au trecut de Parlament cu votul lor și tot minoritățile au făcut diferența la votul pentru demiterea lui Sorin Grindeanu din funcția de prim-ministru. „Noi suntem într-o situație foarte fragilă în permanență, pentru că acordarea fondurilor depinde, în fiecare an, de bunăvoința clasei politice. Dar n-aș putea spune că ni se controlează votul, fiecare membru votează după cum îi dictează conștiința”, spune armeanul Varujan Pambuccian, liderul grupului parlamentar al minorităților naționale.
- Asociațiile minorităților raportează cheltuirea banilor la Departamentul pentru Relații Interetnice (DRI) din subordinea Guvernului, însă această instituție nu are niciun departament de control. Cu alte cuvinte, asociațiile raportează când vor, ce vor și nimeni nu verifică dacă spun adevărul. Un control ANAF a descoperit că la Uniunea Bulgarilor din Banat nu s-au plătit contribuțiile angajaților timp de zece ani, iar Mihaela Csokany, contabila asociației, extrăgea sume importante din fondurile primite de la Guvern și le transfera în conturile personale. În tot acest timp, Uniunea Bulgarilor din Banat trimitea la DRI raportări perfecte. Petronela Csokany este acum deputat din partea minorității bulgare.
- Fondurile acordate acestor organizații au crescut constant în ultimii ani, așa că şi cheltuielile lor au devenit din ce în ce mai excentrice. În ultimul tabel cu investiții pe care l-a trimis la DRI (în 2016), Asociația Macedonenilor din România arată că și-a cumpărat, între altele, un Volkswagen Touareg care a costat peste 45.000 de euro. Întrebată de ce a avut nevoie de o mașină de lux, Laura Ragobete, președintele asociației, ne-a spus că Touaregul îi ajută să care costumele echipei de dansuri care participă la evenimente. Departamentul pentru Relații Interetnice (DRI) a cerut explicații cu privire la aceste investiții, dar Asociația Macedonenilor a refuzat să le ofere. În 2018, Guvernul i-a acordat aproape 3 milioane de lei (650.000 de euro), fonduri nerambursabile.
- Pentru că reprezintă o minoritate mai numeroasă, Asociația Partida Romilor Pro-Europa a primit 17 milioane de lei (3,7 milioane de euro) numai pentru anul 2018. Ultima raportare care apare pe site-ul DRI datează din 2016, când, pe lângă calculatoare și Iphone-uri, Asociația Partida Romilor a investit 4 milioane de lei (850.000 de euro) în cumpărarea unui sediu și 1,4 milioane de lei (300.000 de euro) în cumpărarea unui autoturism. Nu se știe ce fel de autorisum și-au cumpărat romii cu 300.000 de euro și nici cine îl folosește. DRI nu a primit explicațiile pe care le-a solicitat, iar liderii asociației au refuzat să dialogheze cu reporterii Recorder.
- Pentru că banii primiți de la stat au devenit tot mai mulți, o parte din asociații au fost acaparate de grupuri de interese și și-au pierdut aproape definitiv scopul inițial: acela de a reprezenta interesele unei minorități. Aceste asociații nu au raport de activitate, nu dau explicații nimănui și sunt renegate de comunitățile pe care ar trebui să le reprezinte. Este cazul Asociației Liga Albanezilor, condusă de olteanul Bogdan Alin Stoica, care nu are niciun fel de origini albaneze și care și-a angajat prietenii și soția la asociația finanțată cu bani publici. În 2018, Liga Albanezilor a primit de la Guvern peste 2 milioane de lei (430.000 de euro), iar deputatul Bogdan Alin Stoica a votat mai mereu în interesul Puterii.
- Pe lângă UDMR, există 17 asociații ale minorităților care ocupă locuri în Parlament, după un model adoptat în 1990. Pentru multe dintre ele se ridică, însă, problema reprezentativității, etniile pe care le reprezintă fiind pe cale de dispariție. Minoritatea macedoneană, de exemplu, număra la ultimul recensământ 1.264 de persoane, dar, cu toate acestea, Asociația Macedonenilor a obținut, în mod straniu, 5.500 de voturi la ultimele alegeri, ocupând un loc în Parlament. Albanezii nu depășesc câteva sute, dar organizația lor a obținut peste 4.000 de voturi. „Noi am preluat acest model de reprezentare parlamentară de la italieni, la începutul anilor 1990, dar și acolo s-a renunțat între timp. Suntem singurii din Europa care mai aplicăm un astfel de sistem”, spune politologul Andrei Țăranu.
Un sistem inventat de FSN-ul lui Iliescu
România le-a acordat drepturi minorităților încă de acum 100 de ani. „E important de spus că minoritățile s-au așezat aici chiar înainte sau simultan cu formarea statelor românești. Adică au fost parte constitutivă a națiunii române încă de la începutul ei și sunt menționate în Proclamația Marii Uniri de la 1918. Criteriul istoric e foarte important în acordarea unor drepturi politice”, spune Varujan Pambuccian, deputat din partea minorității armene și lider de grup în Parlament.
Numai că, în această sută de ani, s-au petrecut o mulțime de schimbări. Drepturile minorităților au fost confirmate în Constituția din 1923, apoi, odată cu venirea comunismului, au fost redefinite pe criterii de propagandă. În Marea Adunare Națională au primit drept de reprezentare doar două minorități: germană și maghiară.
După Revoluția din 1989, dorința minorităților de a obține drepturi cât mai mari în democrație s-a întâlnit cu pragmatismul celor instalați la putere. FSN-ul lui Ion Iliescu era un partid monolit care avea tot interesul să fragmenteze restul locurilor din Parlament. Așa că, printr-o simplă înscriere la tribunal, îți puteai înființa o organizație cu care candidai la alegeri în numele unei minorități. Astfel am ajuns ca, pe lângă minoritatea maghiară, să avem încă 17 minorități reprezentate în Parlament, de la polonezi, bulgari și ruteni până la albanezi și macedoneni.
Răsplătiți cu locuri călduțe în Parlament și cu fonduri nerambursabile primite de la Guvern, reprezentanții minorităților au fost mereu niște apropiați ai Puterii. Posturile de parlamentari s-au transmis din tată în fiu (un exemplu este Uniunea Rutenilor, unde Gheorghe Firczak a bifat patru mandate, apoi i-a predat ștafeta lui Iulian Firczak, fiul său). Iar fondurile s-au cheltuit după bunul plac și au crescut de la un an la altul, ajungând, în prezent, la un total de 25 de milioane de euro împărțite între toate organizațiile.
„Să vorbești despre orginile tale este ceva SF!”
Aceste sume de bani acordate în fiecare an au făcut ca o parte a organizațiilor să fie acaparate de persoane care au transformat reprezentarea unei minorități într-o afacere personală. Unul dintre cele mai flagrante cazuri este Liga Albanezilor din România, condusă, vreme de 20 de ani, de Oana Manolescu, o olteancă din Gorj, care și-a revendicat originile albaneze pe baza unor povești din bătrâni: „Când era tânăr, bunicul mergea călare pe cal și culegea povești din bătrâni. Așa a aflat despre povestea familiei lui venită de pe teritoriul Macedoniei și formată dintr-un aromân și o albaneză”.
Oana Manolescu a obținut cinci mandate de deputat în Parlamentul României (1996-2016) ca reprezentant al etniei albaneze, deși era contestată chiar de membrii comunității pe care ar fi trebuit să o reprezinte.
Mircea Istrate este fondator al Uniunii Culturale a Albanezilor din România, apărută imediat după Revoluție: „I-am spus uniune culturală ca să nu aibă conotație politică. Apoi a venit doamna Oana Manolescu de la Craiova, care nu era albaneză, și încet-încet a pus stăpânire pe asociație pentru a obține un loc de deputat în Parlament. Ne-am adresat și ambasadei, și Parlamentului, dar nu s-a luat nicio măsură. Ea nu a reprezentat niciodată minoritatea albaneză”.
Oana Manolescu a transformat uniunea culturală în Liga Albanezilor din România, cu sediul la Craiova, deși în acest oraș nu există o comunitate de albanezi. În 2016, s-a retras și i-a predat asociația șoferului său, Aurel Stoica, care a devenit vicepreședinte. Fiul acestuia, Bogdan Alin Stoica, a fost pus pe liste la alegerile parlamentare și a devenit deputat al minorității albaneze, iar prietenul său cel mai bun, Radu Săvulescu, cu care a studiat la Facultatea de Teologie, a fost numit președinte al Ligii Albanezilor.
Pe lângă un post de deputat care vine cu toate privilegiile aferente, acest grup de olteni descurcăreți încasează în numele minorității albaneze și fonduri nerambursabile din partea statului român: 2.200.000 de lei (470.000 de euro) alocați pentru anul 2018. Banii se duc către întreținerea unui ansamblu de dansuri, către diferite investiții (în ultima raportare, Liga Albanezilor anunța că a achiziționat un automobil Dacia Duster, două televizoare, obiecte de mobilier și două laptopuri), dar mai ales către salariile celor angajați în cadrul organizației: pe lângă tatăl său, care ocupă postul de vicepreședinte, Bogdan Alin Stoica și-a angajat soția, precum și mai mulți prieteni, cu toții încasând salarii din banii primiți de la statul român.
În vara acestui an, Stoica, însoțit de prieteni și de soție, a făcut o vizită în Albania, costurile fiind suportate din banii organizației. Articolul în care era descrisă vizita și în care Bianca Spătărelu (pe atunci iubita lui Stoica și ulterior soție) apare ca membră a delegației a fost șters de pe site-ul organizației, rămânând doar într-o variantă tipărită din revista Ligii Albanezilor (click pentru facsimil).
Pentru a credibiliza această șaradă în care se prefac că reprezintă o etnie cu care nu au nicio legătură, Stoica și prietenii săi țin pe lângă ei și câteva persoane care chiar au origini albaneze. Însă cea mai mare parte a comunității se declară revoltată. Am stat de vorbă cu Memish Hashim (79 de ani), capul uneia dintre puținele familii de albanezi care trăiesc în zona Olteniei: „În zona Craiovei nu sunt albanezi. Suntem noi, în Slatina, o familie și mai sunt pe la București câțiva. La Craiova poate la a șasea generație, dacă s-a trezit unul că taica-mare de acum 300 de ani a fost albanez. Așa oricine poate să fie. Cei care conduc acum Liga Albanezilor sunt români get-beget, se vede și după nume: Stoica, Dobrescu, Săvulescu… E păcat că niște oameni fără origini albaneze au ajuns să reprezinte comunitatea noastră și să voteze în numele nostru”.
De altfel, comunitatea albaneză din România este atât de mică, încât la ultimul recensământ, cel din 2011, nici n-a mai fost inclusă în statistici, figurând la rubrica alte etnii. Ultimele date sunt din 2002, când în România figurau 520 de albanezi. Rămâne un mister cum a fost posibil ca, la alegerile din 2016, Liga Albanezilor să obțină 4.460 de voturi și să câștige un loc în Parlament.
L-am contactat pe deputatul Bogdan Alin Stoica pentru a comenta aceste lucruri, iar discuția a decurs astfel:
Recorder: Domnule Stoica, reprezentați minoritatea albaneză în Parlament, dar există suspiciuni legate de originile dumneavoastră albaneze…
Bogdan Alin Stoica: Asta cu originile este o chestiune foarte subiectivă, nu știu cum poți să dovedești ce origini ai. Ăsta e un non-subiect, din punctul meu de vedere. Dacă reprezint această comunitate în Parlament, e pentru că am fost votat.
Aveți sau nu aveți origini albaneze?
Dacă o reprezint… Cum să nu am dacă reprezint această minoritate? E o chestiune… Să vorbești despre originile tale este ceva SF din punctul meu de vedere. Să te sune cineva să te-ntrebe despre originile tale e ceva așa…, nu știu… Cum își imaginează cineva că poți să reprezinți o minoritate neavând origini? Chiar nu înțeleg. E un subiect care nici nu știu cum să reacționez la el. Credeți că m-am trezit eu așa peste noapte? Normal că am și dacă spun că am cred că e suficient…
Oricine poate să spună…
Originile mele se trag de pe linia tatălui. N-am mai avut până acum de discutat cu nimeni subiecte de genul acesta.
Suspiciunile pornesc și de la nume. Stoica nu prea e nume albanez…
Mai cercetați să vedeți că mai sunt… Care e problema cu numele? Eu vă respect calitatea de putere în stat și dreptul de a informa, dar eu am fost ales de niște oameni.
Cum ați reușit să obțineți peste 4.000 de voturi din moment ce statisticile oficiale vorbesc de cel mult câteva sute de albanezi care mai trăiesc în România?
Pentru că mulți nu se declară la recensământ. Se declară români, dar la vot votează cu noi, bineînțeles.
Am văzut că soția dumneavoastră face parte din delegațiile pe care Liga Albanezilor le organizează peste hotare.
Da, a participat în calitate de membră, pentru că ea a fost membră în această organizație dinainte să fie soția mea. Nu ne luăm să ne plimbăm rudele. Dacă vrem să ne plimbăm, ne permitem, slavă Domnului!, să ne plimbăm pe banii noștri.
Liga Albanezilor primește anual fonduri nerambursabile de la Guvern. Vă influențează acest lucru în momentul voturilor din Parlament?
Nu, nu votăm în funcție de asta.
La Codul Penal ați votat în favoarea Puterii, care n-ar fi trecut proiectul prin Parlament fără ajutorul minorităților…
Da, din experiența pe care o am și m-am mai consultat și cu persoane de specialitate, am ajuns la concluzia că nu este nimic greșit nimic în Codul Penal. Nu am votat să dau vreo șansă infractorilor, Doamne ferește!
Deci nu vă influențează acordarea acestor fonduri.
Nici vorbă, am auzit și eu tot felul de speculații, că se dă, că se cumpără. Nu există așa ceva, vă spun cu toată sinceritatea care există la un parlamentar de doi ani de zile.
Pe lângă angajarea rudelor și călătorii peste hotare, cei care conduc Liga Albanezilor par să mai aibă și alte metode prin care profită de fondurile venite de la Guvern. În raportul Curții de Conturi pe anul 2016 se arată că „Liga Albanezilor a efectuat cheltuieli în sumă de 94.000 de lei, reprezentând contravaloarea unor servicii pentru care nu au fost prezentate documente care să certifice prestarea efectivă a acestora. De asemenea, s-au efectuat plăți nejustificate prin decontarea contravaloarii a două contracte de execuții lucrări pentru operațiuni deja achitate la imobilul situat în Craiova”. Curtea de Conturi recomanda Secretariatului General al Guvernului să asigure cadru instituțional pentru monitorizarea mai severă fondurilor alocate prin Departamentul de Relații Interetnice (DRI), însă acest lucru nu s-a întâmplat.
„Nu avem competențe de control, în primul rând pentru că ne lipsesc oameni specializați. Am solicitat în diverse rânduri mărirea organigramei, însă acest lucru nu s-a aprobat”, spune secretarul de stat Lacziko Eniko Katalin, care se află la conducerea DRI.
Lacziko spune că nu are nicio putere nici în privința suspiciunilor pe care le ridică liderii Ligii Albanezilor, acuzați de membrii comunității că nu au nicio legătură cu etnia pe care o reprezintă: „Nu intră în atribuțiile noastre”.
Bulgarii făceau aniversări și pomeni din banii Guvernului
Lipsa mecanismelor de control provoacă situații în care membrii unor asociații extrag bani din fondurile alocate de Guvern și pur și simplu îi trec în conturile personale. O situație de acest fel s-a petrecut la Uniunea Bulgarilor din Banat, unde inspectorii ANAF au descoperit nereguli grave pe care asociația le-a ascuns vreme de zece ani în spatele unor raportări perfecte trimise la DRI și pe care nimeni n-a stat să le verifice. Conform raportului întocmit de inspectorii fiscali, Uniunea Bulgarilor a primit de la Guvern, în perioada 2008-2016, peste 26 de milioane de lei (5,6 milioane de euro). Din acești bani, aproximativ 4 milioane de lei s-au dus pe salariile angajaților, iar cu restul e foarte greu de spus ce s-a întâmplat.
Cei de la ANAF au descoperit, totuși, câteva indicii: în perioada 2013-2017 au ieșit din conturile organizației, cu titlul de decont, 980.243 de lei, bani transferați în contul Mihaelei Csokany, contabila-șefă a Uniunii. De asemenea, s-a descoperit că Uniunea organiza evenimente gratuite (aniversări și chiar pomeni) pentru membrii săi, iar contabila Csokany nu plătise contribuțiile angajaților vreme de zece ani. Prejudiciul cauzat de neplata contribuțiilor se ridică la 3.965.383 lei, Mihaela Csokany fiind acuzată de evaziune fiscală pentru aceste nereguli. În prezent, Csokany este deputat din partea minorității bulgare și nu ne-a răspuns la telefon pentru a comenta situația.
De altfel, ea nu mai comunică nici cu colegii din Uniunea Bulgarilor, unde domnește o stare de confuzie generală. „Practic, zece ani am muncit degeaba, pentru că nu s-au plătit contribuțiile la stat pentru salariile noastre. Contabilul care a venit după ea s-a apucat cu mâinile de cap. Am avut încredere, că era tânără și am mai propus-o și în Parlament. Acum s-a separat de noi, și-a făcut o facțiune separată și e de capul ei. Suntem într-o situație foarte bizară deoarece comunitatea bulgară nu se mai simte reprezentată de această doamnă. Nu știm pe cine reprezintă ea, de fapt, acolo și în numele cui votează”, ne-a declarat Nicolae Markov, președintele Uniunii Bulgare.
Loading...
Reload document 
Open in new tab Partida Romilor și-a luat mașină de 300.000 de euro
Un alt semn de întrebare în privința utilizării fondurilor nerambursabile primite de la Guvern se ridică și în cazul Asociației Partida Romilor, care a primit 17 milioane de lei (3,7 milioane de euro) numai pentru anul 2018.
Nu se știe pe ce s-au dus acești bani, pentru că asociația refuză să prezinte un raport de activitate, iar ultima raportare trimisă la DRI privind cheltuirea banilor nerambursabili datează din 2016. Atunci, pe lângă Iphone-uri și calculatoare, Partida Romilor a investit aproape 5 milioane de lei (aproximativ 1 milion de euro) în cumpărarea și renovarea unor sedii, precum și în achiziționarea unui autoturism care a costat 1,4 milioane de lei (300.000 de euro)
Am încercat să dialogăm cu liderii asociației, însă nici Cătălin Manea, președintele executiv, nici Nicolae Păun, președintele onorific, nu ne-au răspuns la telefon. Păun a fost deputat al minorității rome în legislatura trecută, dar a renunțat să mai candideze după ce, în 2016, Camera Deputaților a votat ridicarea imunității sale la cererea DNA, iar el a ajuns în arest preventiv. Dosarul în care este inculpat vizează chiar deturnarea unor fonduri alocate Partidei Romilor.
Am reușit, totuși, să luăm o poziție din partea lui Daniel Vasile, deputatul pe care Partida Romilor l-a trimis în Parlament la ultimele alegeri. Vasile a încercat să ne explice că un ONG care reprezintă unul dintre cele mai sărace segmente ale populației din România are tot dreptul să cumpere Iphone-uri pentru angajații săi: „Toate instituțiile publice au iPhone-uri, spuneți-mi mie o instituție publică unde nu s-au achiziționat iPhone-uri sau mașini! Avem o Hotărâre de Guvern în baza căreia sunt alocați acești bani către organizațiile minorităților naționale, iar hotărârea de guvern acceptă acest tip de cheltuieli”.
