Florentin Pandele trimite 120 de autocare cu pelerini la Sfânta Parascheva. Totul pe bani publici!

EVLAVIE. Florentin Pandele, primarul orașului Voluntari, a hotărât să suporte de la bugetul local toate cheltuielile pentru deplasarea a peste 6.000 de pelerini ilfoveni la moaștele Sfintei Parascheva de la Iași. Ei s-au îmbarcat în 120 de autocare puse la dispoziție de Primărie, iar în această dimineață au ajuns în Capitala Moldovei. Nu e chiar așa de greu să trăiești în România: dacă te încrezi în Dumnezeu și votezi cu cine trebuie, viața este ușoară. Oameni precum Florentin Pandele se ocupă să nu-ți lipsească nimic și să te simți cu adevărat important. Astfel, credincioșii din Voluntari călătoresc în autocare confortabile spre Sfânta Parascheva, iar convoiul este flancat de mașini ale poliției locale, pentru ca pelerinii să aibă drumul lin și să ajungă cât mai repede la Cuvioasă. Înscrierile pentru pelerinajul organizat de Pandele au început pe 16 septembrie și s-au încheiat pe 6 octombrie. Fiecare a trebuit să prezinte o copie după actul de identitate (că tot au partidele nevoie de semnături în această perioadă) și o declarație privind starea de sănătate. Nu mai puțin de 6.000 de oameni s-au repezit la mocăciune, de unde rezultă că, săptămâna aceasta, 14 % din populația Voluntariului (orașul are, în total, 43.000 de locuitori) va fi plecată în pelerinaj. Restul, rămân acasă să muncească și să alimenteze bugetul local pe care Florentin Pandele îl administrează cu atâta generozitate. Harfa.ro îl felicită pe primarul Voluntariului pentru că se ocupă de confortul și hrana spirituală a cetățenilor pe care îi păstorește și îl îndeamnă să îmbunătățească condițiile de la an la an: toamna viitoare să închirieze niște chartere cu decolare de pe Otopeni, care să se înalțe pe cerul patriei și să fie escortate, până la Iași, de avioanele de vânătoare ale Armatei Române.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să