Haos de Bobotează! Episcopul Giurgiului i-a dat cu crucea în cap unui înotător, umplându-l de sânge

LOVIT LA MIR! E greu cu Boboteaza sub cod portocaliu de viscol și ninsoare. Din cauza vântului care le băga zăpadă în ochi, popii n-au mai văzut pe unde aruncă crucile și au dat cu ele în capul cetățenilor sau în viețuitoarele care pluteau pe apă. Dacă la Buzău procesiunea de aruncare a crucii în apă a fost anulată din cauza vremii nefavorabile, prin alte părți popii s-au ținut bățoși și n-au vrut nici de-ai dracu’ să renunțe.

La Giurgiu, episcopul Ambrozie Sinaitul a aruncat atât de bine crucea încât l-a pocnit cu ea în cap pe unul dintre curajoșii care au intrat în apă să o recupereze. Ce spunem noi l-a pocnit? I-a spart capul de-a binelea, după cum se poate vedea în fotografie și în imaginile de la finalul articolului. Presa giurgiuveană relatează că bietul om, plin de sânge, a fost transportat la spital pentru investigații amănunțite. În frunte cu Sinaitul, soborul de popi s-a făcut că plouă, au tras o cântare și, în timp ce îl lăudau pe Domnul, au șters-o de la locul faptei. 

Un incident neplăcut s-a petrecut și la Constanța, unde tartorul de Teodosie Tomitanul (despre care am mai scris și cu alte ocazii) a aruncat crucea spre apă, dar a fost cât pe ce să ologească o lebădă care, săraca, înota și ea pe-acolo, n-a crezut că aruncă vreun popă cu crucea după ea. Un video cu incidentul se poate vedea aici. Harfa le cere popilor de pe cuprinsul țării să caște bine ochii când aruncă cu ditamai crucile. Nu e frumos, preacuvioșilor, să spargeți capul la oameni și să răniți animale nevinovate.

Iată și imagini de la Giurgiu, ca să nu ziceți că băgăm în ele:

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să