Impostura la rang de artă: un gardian public a fost numit prefectul județului Teleorman!

Ne aflăm, dragi cititori, în plină reconfigurare a sistemului de valori pe baza căruia, în țara noastră, se împart cele mai importante funcții. Competența și alte mofturi de felul acesta nu mai au nicio căutare, fiind înlocuite cu alte criterii mai relevante: impostura, slugărnicia, pila de la partid. După ce a propulsat-o pe Carmen Dan (fostă secretară la o școală dim Videle) până în fotoliul de ministru al Internelor, județul Teleorman, dimpreună cu starostele său Liviu Dragnea, ne mai oferă o pildă, ca să fie clar și să înțelegem încotro ne îndreptăm. Florinel Dumitrescu, un cetățean care a lucrat ani buni ca gardian public și a făcut facultatea la frumoasa vârstă de 40 de ani, a fost numit, ieri, în funcția de prefect al județului Teleorman. Direct în fruntea județului l-au pus pe Florinel, să-l conducă după cum s-o pricepe și să-i raporteze lui Liviu Dragnea. Ce-l recomandă pe Florinel Dumitrescu pentru o asemenea funcție? Dacă ne uităm în CV-ul lui aflăm că între 1994 și 2006 a lucat la Corpul Gardienilor Publici Teleorman, apoi a trecut la Poliția Comunitară. În 2007, pe când împlinise 40 de primăveri, a reușit să devină absolvent de Drept, fapt ce i-a permis să ocupe o funcție de consilier juridic la Primăria Alexandria. În 2012 a candidat pe listele PPDD și iată-l ajuns ditamai senatorul. Tot din CV-ul său mai aflăm că stăpânește și o limbă străină: spaniola! Precizăm, în încheierea acestui articol, că Florinel Dumitrescu este ajutat, în dificila misiune de a conduce destinele județului Teleorman, de către subprefectul Nelu Ionel Oprea. Nelu e și el proaspăt pe funcție (pe 3 martie l-au pus) și are în spate o solidă carieră de ospătar la barul “Paradis” din Zimnicea. Se anunță vremuri frumoase pentru teleormăneni. http://harfa.ro/dragnea-nu-i-a-uitat-nici-pe-morti-psd-a-marit-ajutorul-de-deces-cu-peste-400-de-lei/

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să