Marea schismă de la Botoșani: adventiștii și ortodocșii s-au certat pentru un mort

Mari tensiuni religioase în satul Iacobeni, comuna Dângeni, județul Botoșani. Ortodocșii și adventiștii și-au revendicat o creștină moartă. Până la urmă au îngropat-o fiecare câte o oră.

Cazul a fost descoperit de „Monitorul de Botoșani„: în urmă cu câteva zile Maria Nersidan, o bătrână de 90 de ani, a răposat, lăsând în urmă o situație religioasă incertă: cei doi fii ai ei s-au converit la adventism, însă ea a rămas, din comoditate, la ortodoxie. Când a murit, fiii ei au făcut formele să o îngroape după regulile adventiste. Auzind acestea, Gabriel Ioniţă, preotul ortodox al satului, a ridicat din sprâncene a nemulțumire și a spus: „Nu se poate!“.

Dar fiii au perseverat și chiar au săpat o groapă în cimitirul din sat. Atunci, preotul Ioniță s-a făcut ca ceara. El a chemat poliția, pretextând că e cimitirul parohiei și nu face oricine chiar ce vrea în el. Comunitatea din Iacobeni a început să fiarbă în așteptarea înmormântării. În ziua cu pricina, fiii au chemat un pastor adventist de la Botoșani. Omul a venit, dar înainte de a-și începe predica, în curtea moartei au intrat preotul și polițistul. După lungi parlamentări, s-a ajuns la o soluție de compromis: fiecare slujbaș al Domnului va oficia câte o jumătate de slujbă: adventistul și-a ales să facă ritualul de la casa răposatei, urmând ca ortodoxul să cânte Prohodul în buza gropii. S-a mai stabilit ca preotul și diaconii să aștepte cortegiul funerar undeva la jumătatea drumului dintre casă și cimitir. Zis și făcut. Solii cerești s-au apucat de treabă. Adventistul a spus ce a avut de spus, apoi s-a urcat în mașină și și-a văzut de treabă. Rămași cu moarta suspendată între religii, fiii au luat o hotărâre îndrăzneață: nu vor mai opri căruța funerară la jumătatea drumului, unde aștepta popa cu diaconii, ci vor da bice cailor spre cimitir pentru a-și îngropa mama fără cuvântul de priveghere al ortodoxiei. Scena cu căruța mortuară gonind pe ulița satului i-a luat prin surprindere toți: popa și cel care purta crucea n-au mai știut încotro s-o apuce și au pierdut timp prețios. Când s-au dezmeticit, fiii cu defuncta erau departe și deja imposibil de prins din urmă. Văzând că așa stau lucrurile, părintele Gabriel Ioniţă a sunat din nou la Poliție. Cu o reacție de invidiat, șeful poliției Iacobeni a demarat cu un Logan spre cimitir și a ajuns înainte ca fiii să bage moarta în groapă. El a ordonat pe loc întreruperea oricăror activități până la sosirea popii. Fiii au fost siliți să se supună ordinului polițistului. Până la urmă, popa a ajuns în cimitir și, cu multă satisfacție a ținut slujba de înmormântare, în ciuda insistențelor fiilor care îl implorau să tacă. Dar preotul Ioniță și mai abitir cânta, iar polițiștii vegheau ca lucrurile să nu degenereze într-o și mai mare daravelă. Până la urmă, fiii au părăsit scena și și-au lăsat mama în grija groparilor. Ei au plecat acasă negri de supărare. Bătrâna a fost băgată în pământ și totul a luat sfârșit, dar ecourile acestei înmormântări ne obligă să reflectăm asupra a ceea ce înseamnă viața omului pe pământ. Mori într-o bună zi și cei care rămân în urmă nu găsesc altceva mai bun de făcut decât să se certe cine ar fi mai bine să-ți cânte la căpătâi. Nu e nimic, ce să mai…

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.