Marea schismă de la Botoșani: adventiștii și ortodocșii s-au certat pentru un mort

Mari tensiuni religioase în satul Iacobeni, comuna Dângeni, județul Botoșani. Ortodocșii și adventiștii și-au revendicat o creștină moartă. Până la urmă au îngropat-o fiecare câte o oră.

Cazul a fost descoperit de „Monitorul de Botoșani„: în urmă cu câteva zile Maria Nersidan, o bătrână de 90 de ani, a răposat, lăsând în urmă o situație religioasă incertă: cei doi fii ai ei s-au converit la adventism, însă ea a rămas, din comoditate, la ortodoxie. Când a murit, fiii ei au făcut formele să o îngroape după regulile adventiste. Auzind acestea, Gabriel Ioniţă, preotul ortodox al satului, a ridicat din sprâncene a nemulțumire și a spus: „Nu se poate!“.

Dar fiii au perseverat și chiar au săpat o groapă în cimitirul din sat. Atunci, preotul Ioniță s-a făcut ca ceara. El a chemat poliția, pretextând că e cimitirul parohiei și nu face oricine chiar ce vrea în el. Comunitatea din Iacobeni a început să fiarbă în așteptarea înmormântării. În ziua cu pricina, fiii au chemat un pastor adventist de la Botoșani. Omul a venit, dar înainte de a-și începe predica, în curtea moartei au intrat preotul și polițistul. După lungi parlamentări, s-a ajuns la o soluție de compromis: fiecare slujbaș al Domnului va oficia câte o jumătate de slujbă: adventistul și-a ales să facă ritualul de la casa răposatei, urmând ca ortodoxul să cânte Prohodul în buza gropii. S-a mai stabilit ca preotul și diaconii să aștepte cortegiul funerar undeva la jumătatea drumului dintre casă și cimitir. Zis și făcut. Solii cerești s-au apucat de treabă. Adventistul a spus ce a avut de spus, apoi s-a urcat în mașină și și-a văzut de treabă. Rămași cu moarta suspendată între religii, fiii au luat o hotărâre îndrăzneață: nu vor mai opri căruța funerară la jumătatea drumului, unde aștepta popa cu diaconii, ci vor da bice cailor spre cimitir pentru a-și îngropa mama fără cuvântul de priveghere al ortodoxiei. Scena cu căruța mortuară gonind pe ulița satului i-a luat prin surprindere toți: popa și cel care purta crucea n-au mai știut încotro s-o apuce și au pierdut timp prețios. Când s-au dezmeticit, fiii cu defuncta erau departe și deja imposibil de prins din urmă. Văzând că așa stau lucrurile, părintele Gabriel Ioniţă a sunat din nou la Poliție. Cu o reacție de invidiat, șeful poliției Iacobeni a demarat cu un Logan spre cimitir și a ajuns înainte ca fiii să bage moarta în groapă. El a ordonat pe loc întreruperea oricăror activități până la sosirea popii. Fiii au fost siliți să se supună ordinului polițistului. Până la urmă, popa a ajuns în cimitir și, cu multă satisfacție a ținut slujba de înmormântare, în ciuda insistențelor fiilor care îl implorau să tacă. Dar preotul Ioniță și mai abitir cânta, iar polițiștii vegheau ca lucrurile să nu degenereze într-o și mai mare daravelă. Până la urmă, fiii au părăsit scena și și-au lăsat mama în grija groparilor. Ei au plecat acasă negri de supărare. Bătrâna a fost băgată în pământ și totul a luat sfârșit, dar ecourile acestei înmormântări ne obligă să reflectăm asupra a ceea ce înseamnă viața omului pe pământ. Mori într-o bună zi și cei care rămân în urmă nu găsesc altceva mai bun de făcut decât să se certe cine ar fi mai bine să-ți cânte la căpătâi. Nu e nimic, ce să mai…

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să