Misterele bărbatului în geacă de piele
În ultimii 30 de ani, prin guvernele României s-au perindat 422 de miniștri. Au fost atât de mulți, încât oamenii au obosit să-i mai evalueze pe cei care ajung în aceste funcții. Numirea unui ministru a devenit exclusiv o afacere politică, negociată în spatele ușilor închise și tranzacționată după cum o dictează interesele de partid. Scârbiți, cetățenii s-au întors cu spatele, au dat din mână a lehamite și și-au văzut mai departe de viață.
Până într-o zi de martie, când țara s-a oprit în loc, în fața uneia dintre cele mai grave crize din ultimul secol. Blocați în case, românii au deschis televizoarele și au constatat că un bărbat grizonant își trăsese o geacă pe el și se chinuia să le vorbească de la înălțimea celui de-al doilea om în stat, după președinte.
A fost un moment în care majoritatea oamenilor din această țară s-au întrebat, probabil, ce era mai grav: că în România se instaurase starea de urgență sau că habar nu aveau cine era bărbatul grizonant care le spunea în ce condiții au voie să mai iasă din case.
Românii aflau, brusc, că politicienii nu pot fi ignorați la nesfârșit. Bărbatul cu geacă era ministrul lor de Interne și se vedeau nevoiți să-l asculte cum citea sacadat de pe foaie, cu dificultatea unui școlar repetent.
Ne-am întrebat de unde vine acest om și cum a ajuns în poziția de a prezenta ordonanţe militare care afectează viețile a 20 de milioane de cetățeni. Ca să-i reconstituim biografia, am vorbit cu zeci de oameni care i-au fost parteneri şi cu alte zeci, care i-au fost adversari. Am vorbit și cu el. Apoi am răsfoit prin sute de articole din presa anilor ’90 şi 2000 şi am studiat documente publice dosite prin sertarele instituțiilor locale.
Am reuşit să recuperăm, din mărturii şi documente, cele mai importante momente ale ascensiunii sale. De la adolescentul care urma facultatea de Sudură la seral, la tânărul care făcea asigurări de mic trafic în comunism. De la aventurierul care aducea mașini din Germania, la politicianul ajuns profesor universitar pe blat la o fabrică de diplome false. De la primarul unui orășel de provincie, la ministrul trufaş în geacă de piele.
Aceasta e biografia lui Marcel Vela, ministrul de Interne al României.
TÂNĂRUL NELU RENUNȚĂ LA FACULTATE
Ioan Marcel Vela se naşte într-o familie modestă de ţărani muncitori din satul Armeniş, judeţul Caraş Severin. Tatăl lucrează în postul de casier la primărie, iar mama sa, Iconia Vela, e colectoare de lapte. Meseria ei e să verifice calitatea laptelui pe care i-l aduc, zilnic, consătenii şi să se asigure că fiecare dintre ei îşi îndeplineşte cota. „Femeie corectă şi foarte riguroasă, nu îndoia laptele. De aici a moştenit şi Nelu exigenţa“, spune Sorin Copăceanu, medic veterinar în Armeniş, responsabil s-o controleze la rândul său pe doamna Iconia.
Nelu, cum îl ştiu sătenii pe Marcel Vela, părăseşte casa natală odată cu admiterea la Liceul „Traian Doda“ din Caransebeş. Locuieşte la internatul liceului. Nu e printre elevii fruntaşi, susţine fostul său diriginte, dar poate lua un 7 dacă se străduieşte. Peste ani, cei doi se vor întâlni în birourile primăriei Caransebeş. Dirigintele va cere ajutorul fostului său elev, ajuns între timp primar de municipiu, pentru a tipări o carte. Se va simţi însă umilit de răspunsul tranşant: „Ţara arde şi baba se piaptănă!“. „O jigodie mică ajunsă jigodie mare“, îi va spune profesorul.
După absolvirea liceului, în 1982, tânărul Marcel Vela se hotărăşte să meargă la Facultatea de Mine, la Petroşani. În Armeniş, toată lumea ştie că fiul satului a făcut şcoală în oraşul minier. Avea şi loc de muncă asigurat, căci bunicul fusese maistru la cariera din Armeniş. Nimeni nu ştie însă cât a stat la facultate şi de ce a plecat. Un lucru e clar însă: Marcel Vela nu a absolvit niciodată Facultatea de Mine.
Universitatea din Petroşani refuză să ofere detalii despre activitatea sa universitară în Valea Jiului, precizând că „informaţiile se încadrează în aria datelor cu caracter personal“. O explicaţie are însă chiar Marcel Vela: „Am văzut acolo un accident cu nouă morţi. Eram student în anul I, şef de grupă. Mă rog, nu am văzut efectiv, dar am auzit despre el. Am văzut nebunia, scandalul, sicriele. Şi am constatat că nu sunt făcut pentru a fi miner. În plus, era şi complicat să ajungi la Petroşani, trebuia să schimbi vreo trei autobuze, aşa că am renunţat la facultate din primul an, din semestrul II“. Şi, cum eşecurile academice nu se trec în CV, Marcel Vela preferă să dedice această perioadă stagiului militar.
Armata o face la infanterie, la Şcoala de Ofiţeri în rezervă din Lipova. Colonelul în retragere Mircea Cosor îşi aminteşte de fostul recrut: „Era un copil de la ţară, instruit ca la ţară, dar mult mai disciplinat decât ceilalţi“.
DRAGOSTEA ȘI TEHNOLOGIA SUDĂRII
În ’84, la doi ani de la terminarea liceului, Vela se hotărăşte să dea admitere la Institutul de Subingineri de la Reşiţa. Planul lui e să pună bazele unei frumoase cariere muncitoreşti în industria locală, care să-i împlinească deopotrivă şi viaţa de familie: „Prietena mea, viitoarea soţie, deja se dusese la Sudură, la Timişoara, aşa că am ales şi eu Sudura. Am făcut-o din dragoste şi pentru perspectiva de a fi împreună cu soţia mea“, explică Vela astăzi.
Vela reuşeşte să intre la facultate, la seral, la specializarea „Tehnologia sudării“. „Nu era printre vârfuri, dar s-a străduit. Ştiu că făcea naveta zilnic de la Caransebeş, cu trenul“, povesteşte Octavian Crivacucea, unul dintre profesorii săi din acea perioadă. Ca absolvent de Tehnologia Sudării, perspectivele de carieră nu prea depăşesc însă statutul de inginer de exploatare sau de şef de atelier, aşa că Vela intră încă din facultate într-un domeniu cu perspective mai largi.
Se angajează ca agent de asigurări la ADAS Caransebeş, societatea comunistă de asigurări. Cel mai frecvent se ocupă cu asigurările de viaţă pentru muncitorii angajaţi la combinatele şi la uzinele din regiune. „Uneori, mai vorbeam cu casierul de la uzină şi, în schimbul unui procent de 3%, el putea încasa asigurarea în locul meu. Mai aveam şi acţiuni prin sate, în care asiguram bunurile sătenilor“, îşi aminteşte Vela.
Apoi, mai încheie asigurări pentru cei care au paşaport de mic trafic. Practic, Vela îi asigură pe cei cărora regimul comunist le permite să părăsească ţara în special pentru a face comerț în Iugoslavia. E o responsabilitate mare, ce nu se poate încredinţa decât celor care prezintă încredere în faţa regimului. „Pe atunci, mă întâlneam des cu el în şedinţele Consiliului Oamenilor Muncii, un fel de sindicat din comunism. Într-o sală cu 200 de angajaţi, el era cel mai activ băiat care lua cuvântul!“, povesteşte Constantin Duţă, fost activist PCR și inspector de asigurări înainte de ‘89.
După ‘90, Vela a fost acuzat de rivalii politici că în perioada comunistă ar fi avut relații strânse cu Securitatea. Un document care dovedea recrutarea sa ca informator a circulat prin presă la începutul anilor 2000 și a fost reluat în ultimul an, însă Marcel Vela a spus că hârtia este falsă și a prezentat o decizie necolaborare de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS).
Pe presupusul document de recrutare apare numele unui ofițer de Securitate pe nume Jurcă. În 2005, după ce Marcel Vela a ajuns primar, un anume Ilie Jurcă, fost ofițer de Securitate, a ajuns director al Corpului de Gardieni Publici Caransebeş și mai apoi administrator al firmei POL-COM, deținută de municipalitate și însărcinată cu paza mai multor obiective din oraş.
Contactat de Recorder, Ilie Jurcă a admis că a lucrat la Securitate înainte de 1989, dar a susținut că n-a avut niciun fel de relaţii cu Marcel Vela, presupusa recrutare a acestuia fiind doar „o speculație cu miză politică“. Nici Marcel Vela nu admite să fi avut vreo legătură cu fostul angajat al Securităţii: „Într-un oraş mic, te ştii cu oamenii pentru că îi vezi pe stradă, dar pe Ilie Jurcă l-am cunoscut abia când am ajuns la primărie. Eu, oricum, ştiam mai mult din Miliţie decât din Securitate“, susţine ministrul de Interne. Acesta are o explicaţie şi în ceea ce priveşte presupusul document de recrutare: „Îi aparţine generalului Stepan, fost comandant SRI în primii ani de după Revoluţie. El avea la el în bibliotecă mai multe astfel de cartoteci necompletate, iar în 2000 le-a completat cu numele contracanditaţilor partidului pe care îl susţinea. SRI chiar a dat un comunicat în iunie 2000 că fişele nu există“. E vorba de generalul de brigadă Teodor Stepan, decedat în 2011, fost şef de cabinet al lui Sorin Frunzăverde.
A FOST SAU N-A FOST MARCEL VELA LA REVOLUŢIE?
Momentul Revoluției din decembrie 1989 nu putea să lipsească din biografia lui Marcel Vela, care și-a trecut în CV un certificat de „Luptător cu rol determinant pentru Victoria Revoluţiei“. Numai că nimeni nu poate spune exact care a fost contribuţia sa la revolta anticomunistă din Caransebeş. Nici măcar cei care l-au ajutat să obţină certificatul.
Caransebeș este unul dintre puținele orașe din România în care oamenii s-au ridicat împotriva regimului Ceaușescu atunci când acesta avea încă puterea în mână. Sute de oameni au ieșit în centrul orașului în ziua de 21 decembrie 1989, câțiva participanți fiind chiar împușcați de forțele de represiune. Marcel Vela susţine că s-ar fi aflat şi el în mijlocul evenimentelor şi chiar că l-ar fi dus la spital pe unul dintre răniţii Revoluţiei, pe care doctorii n-au reuşit să-l salveze. Nu am găsit însă nicio dovadă sau mărturie că Marcel Vela s-ar fi numărat printre cei care au avut curajul de a înfrunta represiunea din zilele premergătoare fugii lui Ceaușescu.
„A avut curaj să vină când erau deja 13.000 de persoane în faţa primăriei“, îl ironizează unul dintre conducătorii revoltelor cu care am stat de vorbă. În timp ce, în amintirile sale, Marcel Vela are mai degrabă apariţia unui erou de film: „A doua zi, pe 22, am intrat în primărie şi mi-am dat seama că nu avem la ce să vorbim. Atunci am adus un televizor, o staţie, boxă şi microfon de la un prieten electronist, care făcea discotecă. Am mers cu Dacia mea şi, la întoarcere, am parcat în faţa primăriei. Îmi aduc aminte cum s-au dat toţi la o parte şi au aplaudat când am ajuns. N-am vrut iniţial să vorbesc, că erau atâţia oameni mai cunoscuţi şi mai importanţi în jurul meu. Dar, până la urmă, am şi vorbit mulţimii, anunţând arestarea lui Ceauşescu. A fost unul dintre cele mai frumoase momente din viaţa mea“. Marcel Vela susţine că această poveste se află în dosarul său de revoluţionar, cu toate că ea nu poate fi confirmată de nimeni.
Dintre toți revoluționarii locali cu care am stat de vorbă, unul singur ne-a confirmat că l-a văzut pe actualul ministru în zilele Revoluției. Este vorba de Mihail Rădulescu, fost judecător în comunism şi lider al revoluţionarilor în democraţie. Acesta își amintește un singur moment, din ziua de 22 decembrie: „În jurul orei 12.00, eu mă aflam în balconul primăriei şi vorbeam mulţimii. Atunci, cineva m-a bătut pe umăr şi mi-a întins un microfon: «Domn’ judecător, vorbiţi aici!». Era Marcel Vela“. În afara gestului de a conecta revoluţia din Caransebeş la boxe, niciun revoluționar nu ne-a mai putut da vreun detaliu despre activitatea lui Marcel Vela din decembrie 1989. „Ştiţi cum era acolo? Ca la finalul unui meci de fotbal, la ieşirea de pe stadion. Poate te mai ştii din vedere, dacă eşti suporter, dar în mulţimea aia nu e cineva care să se remarce“, explică ministrul de Interne.
Totuşi, informaţiile detaliate ar trebui să se regăsească în dosarul personal pe baza căruia Vela a primit certificat de revoluționar. Acesta se află la Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist, condus de către liberalul Puiu Fesan. Numai că şeful instituţiei refuză să dea acces la dosarul colegului de partid: „Datele solicitate de dumneavoastră nu vă pot fi comunicate“.
Motivul e simplu, povestesc chiar revoluţionarii: în 1992, Vela ajunge să fie numit viceprimar al Caransebeşului. În această calitate, îl cheamă în biroul său pe Zaharia Drăghiţă, liderul de-atunci al asociaţiei de revoluţionari. Scopul: să-i dicteze acestuia ce să scrie într-o declaraţie oficială, pe baza căreia Vela să-şi construiască ulterior dosarul de revoluţionar. O astfel de declaraţie e ca un cec în alb pentru tânărul viceprimar. „Dă-i şi lui, că-i de-al nostru“, e concluzia la care ajung revoluţionarii.
CEL MAI TÂNĂR VICEPRIMAR
În 1992, când e instalat în funcţia de viceprimar, Marcel Vela are doar 28 de ani. E cel mai tânăr viceprimar din judeţ. „Începând din ’90, m-am înscris în PNL şi în Alianţa Civică şi mă implicam destul de mult în viaţa politică. Când a venit Iliescu într-o acţiune de campanie în oraş, m-am dus într-o staţie de autobuz cu o pancartă cu «Jos Iliescu». Eu votam cu Câmpeanu, normal“, îşi aminteşte Marcel Vela.
Nicolae Avram, preşedintele PDSR Caransebeş de la acea vreme, nuanţează însă romantismul politic al lui Vela: „În 1992, a participat la alegeri un conglomerat de partide, numite generic Convenţia Democrată Română. Marcel Vela era membru PNL din ’90 şi a avut un rol important în activitatea partinică: era tânăr, mergea cu difuzorul pe maşină prin toate cartierele Caransebeşului şi făcea campanie. Din moment ce candidatul CDR a câştigat primăria, ca răsplată pentru că a prestat cu hărnicie munca de partid, l-au numit viceprimar“.
În paralel cu munca de partid, anii ’90 reprezintă pentru Marcel Vela și o perioadă în care testează diverse combinații. Partener îi este Traian Smultea, în prezent consilier județean din partea PNL. „Mergeam să aducem maşini din Germania. Până în ’92, am fost împreună de patru-cinci ori la piaţă, la Dresda, după mașini“, povesteşte Smultea. Marcel Vela admite că a fost în Germania să cumpere maşini, dar nu pentru business, ci pentru propriul uz.
SLOGAN DE CAMPANIE: VOTAȚI MARCEL VELA, ÎMPLINEȘTE 33 DE ANI!
Odată ajuns în postul de viceprimar, Vela se vede însă nevoit să renunţe la trocuri mărunte şi la mici afaceri de tranziţie. Decide să rămână în politică, aşa că începe să-şi reaşeze biografia în funcţie de noul context. După ce-şi rezolvă dosarul de revoluţionar, se înscrie la Universitatea „Iosif Constantin Drăgan“ din Lugoj, o instituţie de învăţământ privat cu reputaţie îndoielnică, fondată de fostul legionar protocronist al cărui nume îl poartă. Se înscrie apoi în Partidul Liberal ’93, o facţiune disidentă condusă de omul de afaceri Dinu Patriciu.
După mandatul de viceprimar, Marcel Vela ajunge să fie mai cunoscut în oraș. În 1996, se hotărăşte să candideze pentru prima oară la funcţia de primar. Este susţinut cu pasiune de pensionarii din şase blocuri ale cartierului caransebeşean Cazarmă, cărora le construise o fântână în cartier şi pentru care sprijinise instalarea unei platforme pentru colectarea gunoiului menajer.
În afişele de campanie, mizează pe ceea ce găsește a fi cea mai importantă calitate a sa: „Împlineşte 33 de ani la 2 iunie 1996“. Sloganul se dovedeşte câştigător. Marcel Vela intră în turul doi, cu 2.972 de voturi, faţă de contracandidatul Convenţiei, Ion Mura, care reuşeşte să adune 2.000 de voturi.
În aşteptarea turului II, cei doi finalişti folosesc tot arsenalul de campanie. Marcel Vela distribuie în oraş câteva mii de postere cu programul de la Campionatul European de Fotbal şi îşi face lobby la televiziunea locală. În semn de protest, Ioan Mura anunţă că-şi va difuza caseta electorală în barurile şi restaurantele dotate cu televizor din oraş. „Va învinge tinereţea şi şarmul domnului Vela sau experienţa şi maturitatea domnului Mura?“, se întreabă jurnaliştii locali în ziua votului.
În Caransebeş, însă, nu tinereţea şi şarmul sunt câştigătoare. Ioan Mura adună 6.506 voturi, cu 1.186 mai multe decât contracandidatul său.
Marcel Vela pierde primăria Caransebeşului, dar rămâne consilier local. E prea puţin pentru ambițiile sale. Decide să se întoarcă, pentru o vreme, în domeniul asigurărilor, la o companie desprinsă din defuncta ADAS. În CV-ul oficial, îşi trece funcţia de „director ASIROM“, funcţie pe care o va păstra până în 2004. De fapt, în organigrama companiei, agenţia Caransebeş n-a avut niciodată funcţia de director pe statele de plată. Formal, Vela este inspector şef de unitate. Dar îşi zice director, sună mai frumos.
OMUL CARE A DESCHIS UȘA PREFECTURII
Nu renunţă definitiv la politică. Candidează din nou la primărie în 2000, dar pierde și de data aceasta. Rămâne pe lista consilierilor locali și are noroc că prefectul de atunci al judeţului renunță la funcție. Liberalii îl propun pe Vela să fie reprezentantul guvernului în judeţ pentru următoarea jumătate de an, până la alegerile parlamentare din iarnă. Acţiunile sale în calitate de prefect au însă doar o însemnătate simbolică.
La ceremonia oficială de instalare apare ca un binefăcător al judeţului, oferindu-i unui jurnalist o butelie de aragaz cadou. Îşi dă seama de potenţialul de simpatie pe care i-l poate aduce timpul scurt petrecut la conducerea judeţului şi foloseşte orice pretext pentru a-şi creşte popularitatea: anunţă public că va deschide uşa principală a prefecturii, blocată în ultimii zece ani, și invită în instituție mai mulţi elevi de clasa a XII-a, pe care-i pune să urmărească tot ce face el pe parcursul unei zile.
O VICTORIE OBȚINUTĂ CU MANELE ȘI SĂRBĂTORITĂ CU MUZICĂ DE FANFARĂ
E primăvara anului 2004 și în orașul Caransebeş e pe cale să înceapă cea mai înflăcărată campanie electorală din istoria postdecembristă a urbei. Pesedistul Traian Pleşa, om de afaceri şi patron de televiziune locală, e creditat cu prima şansă la primărie: are spaţii de promovare generoase în presa locală şi îşi permite să organizeze ample evenimente electorale.
Din partea liberalilor se aruncă în luptă ambițiosul Marcel Vela, care nu e nici el un amator în politica locală. În ultimii 12 ani, reuşise să rămână în administraţia Caransebeşului în posturi de consilier local sau viceprimar. Fusese chiar și prefect, pentru şase luni. Dar statutul de vremelnic sau mărunt funcţionar nu-l mulţumise niciodată. E a treia oară când candidează la primărie şi nu-și mai permite încă un eșec. „Nu doresc să iau în considerare această ipoteză“, îi spune unui ziarist de la „Sud-Vestul“.
Vela țintea conducerea unui oraş aflat în degringoladă, cu o economie erodată de privatizări eşuate, de închiderea marilor coloşi industriali din regiune şi de şomajul tot mai răspândit. Un oraş cu 35.000 de cetăţeni preocupaţi mai degrabă de supravieţuire decât de politică.
Prin urmare, liberalul își începe campania electorală cu distribuirea a 2.000 de cozonaci de Paşte către familiile nevoiaşe din zonă. Marcel Vela e conștient însă că pentru a-l învinge pe candidatul PSD-ului are nevoie de ceva cu adevărat grandios și pentru asta e în căutare de fonduri.
Așa ajunge în fața lui Ion Stepanescu, unul dintre cei mai importanți oameni de afaceri din localitate. Stepanescu susține că Vela l-ar fi rugat în genunchi să-i finanțeze campania electorală: „Era într-o situație grea și avea mare nevoie să câștige alegerile. Îmi spunea că are deja cinci rate neachitate la Dacia Solenza și că a ajuns s-o ascundă, ca să nu i-o ridice leasingul. Și l-am ajutat“. Ion Stepanescu vorbește de o sumă de 23.000 de euro cu care ar fi sponsorizat campania electorală a lui Marcel Vela. Actualul ministru susţine că ar fi fost, de fapt, vreo 12.000 de mărci germane și că, după alegeri, și-a stins toate datoriile față de Stepanescu.
Cert este că, după ce face rost de bani, candidatul liberal joacă totul pe cartea unui spectacol electoral grandios, în care îi aduce la Caransebeș pe membrii formației SIMPLU și pe manelistul Nicolae Guță. Concertul de manele are un succes formidabil și pare să-și atingă scopul electoral. Astăzi, Vela se dezice de renumele cântăreţului de manele. „S-a făcut un focus-grup de către staff-ul de campanie. Caransebeşenii l-au ales pe Guţă, nu eu. Eu nu sunt un iubitor al manelelor“, spune actualul ministru de Interne.
Cu ajutorul lui Nicolae Guţă şi cu toate investiţiile susţinătorilor, Marcel Vela reuşeşte să obţină 8.798 de voturi, de două ori mai multe decât contracandidatul său. „S-a mai împlinit un vis măreţ al omului politic Marcel Vela“, scriu ziariştii de la „Timpul“. Pentru a sublinia grandoarea acestui vis, la depunerea jurământului – de regulă, o anostă formalitate – noul primar aduce muzică de fanfară.
Începea o nouă etapă din viața lui Marcel Vela, care urmează să conducă orașul Caransebeș vreme de 12 ani. O etapă în care tânărul naiv de la ţară, absolvent de Sudură şi licențiat la o universitate fantomă, ajunge să poarte costum de haine şi să conducă destinele unor oameni.
ZIUA ÎN CARE MARCEL VELA SE ÎNTOARCE LA ŞCOALĂ
Alegerea în funcţia de primar îi oferă lui Marcel Vela contextul potrivit pentru a strânge mâini şi a aduna cărţi de vizită. Nu mai e un biet consilier local, acum e ditamai şeful de administraţie municipală. Desprinderea de metehnele din trecut e însă anevoioasă. Încă nu are curajul de a spune nu chilipirurilor de duzină: de pildă, nu ezită să se înscrie în „afacerea Lyoness“, o schemă piramidală care promite participanţilor reduceri consistente dacă îi atrag și pe alții în joc.
Însă, dincolo de aceste preocupări mărunte, Marcel Vela lucrează asiduu la o carte de vizită care să-i mulțumească vanitatea. E momentul în care statutul îi cere să se acopere de titluri academice. Va scrie în CV că este lector universitar şi că a predat Drept administrativ şi Drept constituţional la Universitatea Hyperion din Bucureşti. „M-am înscris la doctorat şi trebuia să am şi activitate didactică“, explică ministrul. Spune că ar fi vrut să facă o paralelă între administraţia din România şi cea din Austria, amplă lucrare de cercetare.
De fapt, în 2006, ajunge titularul unui curs la o nou-înfiinţată filială din Caransebeş a universităţii private. Facultatea funcţionează în incinta Muzeului de Etnografie, ambele instituţii fiind conduse de aceeaşi persoană: Nicoleta Gumă. În 2010, femeia e arestată după ce e prinsă luând mită câte 1.500 de euro de la 33 de studenţi, cărora le promisese că va interveni pentru promovarea licenţei.
Scandalul nu-l surpinde pe Marcel Vela, care susține că era la curent cu practicile din universitatea fantomă. „La un examen, chiar mie mi s-au oferit 2.100 de lei din partea studenţilor“, recunoaşte Marcel Vela. Povesteşte că abia s-a abţinut să nu-i pice pe toţi cei care l-au rugat cu bani. După ce s-a mai gândit un pic, a îngăduit şi i-a trecut, dar şi-a dat demisia şi a renunţat şi la doctorat. „Nu am vrut să fiu asociat cu locul acesta“. Procesul universitarilor de la Caransebeş duce la desfiinţarea fabricii de studenţi, însă nu şterge şi calificările academice din CV-ul lui Marcel Vela, care rămâne în continuare asociat cu fabrica de diplome. Încă o floare la butoniera primarului.
PRIMELE INGINERII FINANCIARE
Vela are însă grijă să cultive şi relaţii de afaceri. Încă din primele zile ale anului 2006, trece prin consiliul local un favor pentru prietenul său, Ioan Popa, pe atunci acţionar principal al companiei Pangram, deţinătoare a brandului de paste făinoase Monte Banato. Nelu Tăieţelu, cum îi spuneau oamenii viitorului primar liberal din Reşiţa, primeşte de la primăria Caransebeş un teren de 10.000 mp, cu scopul de a ridica un centru comercial. Preţul: 20.000 de euro, adică 2 euro/metru pătrat.
„Vânzarea terenului s-a făcut cu obligaţia părții cumpărătoare de a realiza […] un centru comercial, precum şi punerea în funcţiune a acestuia, cu valoare minimă de 100.000 de euro şi crearea unui număr de 20 de locuri de muncă“, scrie în actul de vânzare-cumpărare din 17 ianuarie 2006. Iar dacă investiţia nu începe într-un an, Primăria poate lua terenul înapoi şi nici nu mai trebuie să restituie banii!
Numai că anii trec, iar primăria condusă de Marcel Vela uită să mai urmărească dacă firma Pangram se achită de îndatoririle din contract. Mai ales după ce Nelu Tăieţelu devine naşul de botez al nepoatei sale. Aşa că pe terenul Pangram nu se mai înalţă niciun centru comercial şi nimeni nu pare să aibă nimic împotrivă.
Astăzi, terenul se găseşte la vânzare, cu preţul de 130.000 de euro, de şase ori mai mult decât preţul achiziţiei. „Chiar am dori să scăpăm de el, că nu ne foloseşte la nimic“, spune actualul administrator al firmei Pangram.
Aceeaşi inginerie administrativă e folosită şi pentru alţi prieteni cu pretenţii de investitori locali. Sub pretextul că acordă facilităţi celor care doresc să dezvolte afaceri, Consiliul Local condus de Marcel Vela e de acord cu mai multe vânzări de terenuri din zonele industriale ale oraşului.
AFACERILE CU ENERGIE ŞI MAFIA IMOBILIARĂ DIN TIMIŞOARA
Funcția de primar îi deschide atât de multe oportunități, încât Marcel Vela nu se rezumă doar la combinațiile făcute în numele primăriei și intră în afaceri și pe cont propriu, în zona de energie verde. E momentul în care din anturajul său încep să facă parte afacerişti italieni suspecţi, mafioţi români şi politicieni aflaţi la vârful statului.
În mai 2009, Vela înfiinţează, alături de italianul Michele Defrancesco, firma Energyweland, prin intermediul căreia îşi propune să construiască o microhidrocentrală chiar în satul său natal, pe râul Feneş. Înţelegerea e următoarea: Marcel Vela, cu influenţă în zonă, aduce în firmă un teren din Armeniş, iar Paul Albert Tayti şi Francisc Kelemen, care intră ulterior în firmă, se ocupă de proiect.
Dacă vă întrebaţi cine sunt aceşti oameni, trebuie să vă înarmaţi cu răbdare pentru a înţelege. Paul Tayti e un personaj cunoscut în zona afacerilor cu energie. Tayti participa și la alte proiecte de microhidrocentrale din România cu italianul Defrancesco şi cu deputata PNL Valeria Schelean sau cu părinţii acesteia, milionarii Nicuşor şi Dorina Schelean. Nici între Valeria Schelean şi Marcel Vela nu este doar o legătură de partid. În 2015, primarul de Caransebeş e cel care oficiază căsătoria acesteia cu consilierul lui Vasile Blaga, Mihai Şomfelean. Îi făcuse această plăcere după ce, cu un an înainte, Vela cumpărase, cu 51.000 de lei, 3% din acţiuni în firma acesteia, Alset Energy.
Al doilea partener al lui Vela, Francisc Kelemen, a ajuns să fie cunoscut în zona Banatului după ce a supravieţuit unei altercaţii între clanurile ţigăneşti din Timişoara, în 1995. În ultimii ani, devenise un personaj important în reţeaua mafiei imobiliare a interlopului Ionelaş Cârpaci. Aşa se face că, în 2010, în vremea când plănuia să construiască microhidrocentrale cu primarul Caransebeşului, Kelemen e arestat preventiv de poliţişti, fiind considerat creierul unei afaceri prin care au fost vândute cu acte false terenuri ale Primăriei Timişoara.
În anchetă, procurorii descoperă că la adresa lui Kelemen din Timişoara funcţionau zece firme diferite. Printre societăţile fără activitate şi fără angajaţi se află chiar firma Energyweland, în care primarul Caransebeşului era acționar. Vela susţine că Francisc Kelemen l-a convins că e nevinovat la momentul respectiv, aşa că a ales să continue planul de afaceri. „Cu Francisc Kelemen am avut o relaţie absolut formală. Nu i-am studiat trecutul, nu m-a interesat. L-am invitat la nunta fiicei mele pentru că aşa se face la noi, în Banatul Montan, nuntă mare. Nu iei pedigree-ul tuturor partenerilor şi al invitaţilor“, spune Marcel Vela.
Deşi va fi condamnat în dosarul mafiei imobiliare abia şase ani mai târziu, arestarea lui Kelemen amână puţin proiectul microhidrocentralei. În martie 2013, Kelemen și Tayti merg în şedinţa de Consiliu Local a localităţii Armeniş, pentru a negocia soarta proiectului cu energie regenerabilă. Sătenii nu prea sunt însă de acord cu propunerile celor doi şi chiar prezintă un tabel semnat de 382 de persoane care se opun proiectului. Kelemen şi Tayti nu pot înţelege refuzul. „Avem de-a face cu oameni inculţi puşi în poziţii de putere, iar proştii ne critică. Sunteţi nişte căcăcioşi!“, le spune Tayti, după care cei doi părăsesc şedinţa.
La următoarea ședință, Marcel Vela merge personal să rezolve problema. „Din partea Energyweland, participă acţionarul Ioan Marcel Vela“, arată procesul verbal al şedinţei din 24 aprilie 2013. „Nu am vrut să abuzez că eu sunt preşedintele PNL și nu vreau să vă mai certaţi, vreau să ne înţelegem! Primăria are numai de câştigat!“, îi îndulceşte Vela pe săteni. Până la urmă, îi convinge: consilierii aprobă proiectul cu largă majoritate. Ginerele său, viceprimarul Ioan Cristian Vela, nu votează.
După ce se vede cu proiectul aprobat, Vela aduce în firmă terenul din Armeniş şi apoi vinde toate acţiunile. Profitul, potrivit declaraţiei de avere, ajunge la 35.000 de lei. Dar moştenirea lăsată de Vela în Armeniş va rămâne: după ce va fi ales primar, ginerele său va fi cel care va duce la final proiectul.
Legăturile lui Vela cu afacerişti italieni nu se limitează însă doar la domeniul energiei. Pe 18 noiembrie 2009, Primăria Caransebeș vinde prin negociere directă un teren cu suprafaţa de 4.262.254 metri pătraţi (426 hectare) italianului Luigi Gianpetruzzi. E, practic, o bucată dintr-un munte care face parte din patrimoniul oraşului. Preţul tranzacţiei: 1.000.000 de lei. Adică, aproximativ 0,2 lei/mp. Marcel Vela spune că terenul urma să fie revendicat de o altă comună, așa că l-a scos la licitație ca să-l valorifice. „După două licitaţii la care nu a participat nimeni, i l-am dat prin negociere directă lui Luigi Gianpetruzzi. E singura negociere directă în care s-a luat mai mult decât s-a licitat: de la 900.000 la 1.000.000 de lei“. Primarul rămâne mulţumit că a adus bani la bugetul local, dar vânzarea îi pune în dificultate pe crescătorii de animale din zonă, care obişnuiau să-şi ducă animalele la păşunea oraşului.
GOANA DUPĂ POPULARITATE
Afacerile de care se ocupă de la cârma oraşului nu-l fac pe Marcel Vela să uite de interesul electoral pe care-l are o dată la patru ani. Şi, chiar dacă tranzacţiile cu terenuri vândute sub preţul pieţei nu aduc niciun beneficiu concret economiei locale, deci nu aduc nici voturi, Vela are abilitatea de a-şi cultiva popularitatea în oraş. Nu există tăiere de panglică pe care s-o rateze! Iar ziarele locale sunt inundate de imagini cu primarul Vela zâmbind alături de politicieni cunoscuţi, alături de tineri, de copiii de la grădiniţă, alături de pensionari, de sportivi sau de diverşi artişti populari care mai cântă pe la zilele oraşului.
Tot în presa locală îşi prezintă glorios tot felul de certificate obscure: premiul „Primarul anului 2011 din Banatul Istoric“, oferit de jurnaliştii locali, ordinul „Kapetan Misa Anastasijevic“, primit de la un primar sârb, decoraţii de la episcopul Caransebeşului sau de la Patriarhul Daniel, ba chiar şi o diplomă de excelenţă pe care ar fi primit-o de la însuşi Papa Benedict al XVI-lea – în realitate, o formalitate după ce municipalitatea susţinuse financiar Biserica Romano-Catolică din oraş.
Un moment special de PR rămâne cel al sărbătorilor Pascale, când Vela merge pe aeroportul din Timişoara pentru a aduce Lumina de la Sfântul Mormânt în orașul Caransebeş. Apoi se insinuează în mijlocul soborului preoțesc și o distribuie chiar el credincioşilor.
ORAŞUL CELOR 100 DE STATUI
Pe lângă imaginea de bun creştin pe care o cultivă prin relaţia specială cu Episcopul Lucian – în declaraţia de avere, apare chiar că a împrumutat Episcopia Caransebeşului cu aproape 30.000 de euro –, Vela are şi pretenţii de mecena local. Aşa că înfiinţează, la Caransebeş, aşa-numitul Simpozion Internaţional de Sculptură Monumentală.
Practic, în fiecare an, primăria plăteşte o tabără de creaţie pentru 11 artişti adunaţi din toată lumea, cu condiţia ca munca lor să rămână în patrimoniul oraşului. Aşa răsar pe marginea drumurilor din oraş peste 100 de sculpturi şi statuete cărora puţini cetăţeni le înţeleg sensul. Artiştii sunt invitaţi să realizeze şi o reprezentare miniaturală a creaţiei lor, care să fie expusă într-un viitor Muzeu de Artă Contemporană. Vela vede şi astăzi potenţialul unei extraordinare afaceri culturale: „Sculpturile mă costau aproximatv 5.000 de euro/bucata. La final, le evalua un critic de artă la 80.000 de euro. Ei bine, unul dintre aceşti sculptori dacă ajungea de talia lui Brâncuşi, ar fi fost ceva! Şi atracţie turistică, şi investiţie, şi tot.“
Artiștii veniți la Caransebeș n-au ajuns însă de talia lui Brâncuși, așa că multe dintre sculpturi au rămas abandonate pe marginea şoselei. Marcel Vela insista totuși că arta mijlocită de el aduce oraşului un beneficiu de proporţii mondiale. Cu ocazia ultimei ediţii a Simpozionului la care participă în calitate de primar, prezintă un bilanţ mai monumental chiar şi decât operele de artă în sine.
Ne permitem să redăm integral această declaraţie cât un ideal ceauşist, în care primarul Caransebeşului e convins că susţine, prin artă, pacea pe Pământ: „Dincolo de a crea 100 de opere de artă, acest simpozion a făcut ca într-un oraş de provincie, un oraş modest, chiar dacă e municipiu, să fie încorporate 100 de gânduri, 100 de vise, 100 de creaţii ale unor artişti de pe întreg mapamondul. Prin urmare, mesajul nostru, dincolo de a fi unul cultural, este unul de unitate şi prietenie, pentru că oamenii, indiferent de pe ce continent vin, indiferent de rasă sau religie, pot împreună să pună umărul la crearea unui climat de prietenie şi unitate, a unei lumi în care pacea să treacă dincolo de conflicte politice şi războaie între ţări, dincolo de orice acţiuni care atentează la viaţa omului“.
CUM S-A PRĂBUŞIT CU ELICOPTERUL
Tot din ciclul cascadoriilor de PR face parte şi confesiunea neaşteptată a faptului că Marcel Vela s-a prăbuşit cu elicopterul în decembrie 2007. Informaţia apare în presa locală abia în 2014, după ce primarul se hotărăşte să pună, pe canalul de YouTube al primăriei, imagini de la locul accidentului montate chiar de către un angajat al primăriei.
Este un filmuleț motivațional de aproape șase minute, în care supraviețuitorii apar lângă elicopterul prăbușit, arătând semnul victoriei. „Trebuie să știm să murim și să înviem în fiecare zi. Un film dedicat celor care știu să cadă și apoi să se ridice“, este mesajul de final.
De ce alege însă Vela să vorbească abia în 2014 despre accidentul ţinut la secret atât timp?Sursele Recorder spun că zborul fusese aranjat, în viteză, de proprietarul elicopterului, milionarul timişorean Romeo Dunca, după ce-i dăduse întâlnire lui Marcel Vela pe pârtia sa de pe Muntele Mic. Din grabă, nimeni nu mai obţinuse însă şi autorizaţia de zbor. Vela susţine însă că a ales să ascundă nefericitul accident pentru a-l proteja pe pilot, care urcase cu elicopterul la o înălţime mai mare decât i-ar fi fost permis.
Cert este că, la şapte ani distanță, aceste greşeli de procedură nu mai sunt elemente importante în poveste, aşa că Vela se poate concentra pe excepţionalismul său: „Am avut parte de o experiență dramatică, vitală pentru mine, care m-a marcat și mi-a schimbat opţiunea pentru viață“, le spune jurnaliştilor de la Expres de Banat.
ÎN PRAGUL UNUI SCANDAL DIPLOMATIC
În timpul mandatelor de primar ale lui Marcel Vela se construiește centura orașului Caransebeș, pentru care CNADNR semnează un contract de 30,2 milioane de euro cu spaniolii de la firma Copisa Constructora Pirenaica. Deși proiectul e realizat de Guvern, primarul Vela se bagă și el în poză: e atât de mulțumit de lucrări încât îl declară cetățean de onoare al orașului pe reprezentantul firmei Copisa în România, Marian Copilu.
Patru ani mai târziu, acest Marian Copilu e condamnat la doi ani şi şase luni de închisoare pentru delapidarea unei societăţi. Proiectul șoselei de centură nu e nici el un succes. După ce e dată în folosinţă, centura e închisă de mai multe ori ca urmare a problemelor apărute la un viaduct.
Vela îşi dă însă seama însă că poate să transforme aceste probleme într-o oportunitate: din mai 2013, instituie o taxă de 25 de euro pentru toate autovehiculele mai grele de 3,5 tone, care, nemaiavând acces la drumul ocolitor, trebuie să tranziteze centrul oraşului. Poliţiştii locali sunt puşi să adune banii.
Transportatorii români şi străini reclamă că taxa e ilegală, întrucât contravine legislaţiei europene. Ba chiar primăria este la un pas de a fi implicată într-un scandal diplomatic: ministrul Transporturilor din Bulgaria trimite o scrisoare în care reclamă „taxele abuzive“. Partea românească tranşează însă conflictul printr-un răspuns în care explică vecinilor de la sud ce înseamnă, de fapt, privilegiul de a tranzita un fost „municipiu“ al Imperiului Roman: „Considerăm că Primăria Caransebeş vă face o facilitate, la care putem renunţa oricând“.
Marcel Vela nu renunţă la taxă până când centura oraşului nu e redată circulaţiei. Motivul e simplu: filtrele organizate pentru maşinile mari sunt o poartă de intrare în oraş pentru o mulţime de bani nefiscalizaţi – niciunul dintre taxatori nu oferă bonuri sau chitanţe fiscale, ci doar nişte bonuri scrise de mână. După şase luni, Vela susţine că s-ar fi adunat la bugetul primăriei doar 4 milioane de euro.
CUM A ÎNGROPAT ECHIPA LOCALĂ DE FOTBAL
În 2013, Marian Copilu, care ajunsese să finanţeze echipa locală de fotbal FC Caransebeş, se retrage și lasă clubul fără bani. Marcel Vela decide să se implice personal pentru a salva fotbalul din localitate. Banii urmează să fie asigurați de Consiliul Local și de diverși oameni de afaceri din zonă pe care primarul promite să-i mobilizeze. Pariul său e că fotbalul îi poate aduce popularitate, aşa că nu ezită să ţină conferinţe de presă în care comentează deciziile arbitrilor, ale antrenorilor și ale administratorilor clubului.
Prin intermediul lui Mugur Ilisei, un fost impresar sportiv condamnat pentru escrocherii imobiliare și înșelătorie, Vela îl aduce la club pe antrenorul italian Giovanni Pisano, bănuit că ar avea relaţii cu mafia pariurilor sportive. La rândul lui, Pisano aduce la FC Caransebeş mai mulţi oameni de afaceri italieni care, în baza unui contract cu primăria, se obligă să plătească salariile jucătorilor. „Planul lor era să aducă jucători din Argentina, îi indigenizau şi apoi îi vindeau în Europa. Ca o pepinieră de talente, din care clubul avea numai de profitat“, îşi aminteşte Vela. „FC Reşiţa, de pildă, a luat un anumit procent când Chivu a fost vândut. Şi cine ştie când se năştea şi la noi un Chivu.“
Bănuielile cu privire la antrenorul italian se confirmă, însă, pe 17 octombrie 2015, când acesta încearcă să trucheze meciul FC Caransebeş – Unirea Târlungeni. „Haideţi să pierdem cu 3-0. Dacă nu faceţi asta, pierdem tot. Dacă sunteţi de acord, marţi luăm banii şi un bonus“, îi roagă antrenorul pe mai mulţi jucători, potrivit rechizitoriului Comisiei de Disciplină a FRF. Meciul se termină însă 1-1.
În scurt timp, italienii opresc finanţarea, clubul începe să aibă datorii uriaşe faţă de foştii jucători şi ajunge să fie depunctat cu 88 de puncte în campionat. În decembrie 2015, primăria opreşte şi ea finanţarea. Rezultatul e prezivizibil: clubul care în ultimii ani se aflase sub controlul lui Marcel Vela se desfiinţează în 2016.
„NUNTA ANULUI ÎN BANATUL MONTAN“
Afacerile în care e implicat şi reputaţia îndoielnică a celor care fac parte din anturajul său nu sunt însă de natură să-i limiteze lui Marcel Vela ascensiunea în partid. Dimpotrivă: odată cu ocuparea fotoliului de primar, în 2004, acesta începe să câştige din ce în ce mai multă putere în PNL. În 2006, începe să comploteze împotriva conducerii locale a liberalilor şi trimite scrisori la centru în care solicită schimbarea echipei. Rezultatul: doi ani mai târziu, este numit el însuşi preşedinte al filialei PNL Caraş Severin. În 2009, ajunge în funcţia de secretar executiv al PNL, iar din 2010, la Congresul PNL, este ales membru al Biroului Politic Central.
Ajuns în conducere, Vela începe să lege prietenii mai intime cu colegii de partid. După ce se afişase atâta vreme la braţul Monei Muscă, odată cu ieşirea acesteia din viaţa publică, Vela înţelege că trebuie să-şi găsească alt naş pentru a supravieţui în politică. Şi chiar un naş găseşte. În 2012, Daniel Chiţoiu, pe atunci ministrul Finanţelor, devine patronul spiritual al fiicei sale Andra Vela şi al viceprimarului de Armeniş, Cristian Dragomir (devenit Cristian Vela, pentru a nu lăsa un nume atât de răsunător să se piardă).
Căsătoria celor doi e, pentru Marcel Vela, prilejul perfect să-i aşeze la masă pe toţi colaboratorii săi. La sindrofie vin peste 700 de invitaţi: afacerişti şi politicieni, preoţi, angajaţi din primărie şi de la partid. Printre invitaţi se află Francisc Kelemen şi Paul Tayti, Marian Copilu şi Meme Stoica, lideri PNL precum Ludovic Orban, Cristian Buşoi, Dan Mihalache și Eduard Hellvig (încă nenumit șef la SRI), dar şi președintele Senatului de la acea vreme, Crin Antonescu, însoţit de europarlamentarul Adina Vălean. Presa locală vorbeşte despre nunta anului în Banatul Montan!
La două săptămâni după nuntă, mama lui Marcel Vela ajunge în Caransebeş cu 213.000 de euro în buzunar. Sunt bani frumoşi pentru o femeie de la ţară, care a fost toată viaţa colectoare de lapte într-o comună mică de munte. Iconia Vela plasează întreaga sumă în patru depozite bancare diferite – trei cu câte 50.000 de euro şi unul cu 63.000 – şi apoi merge cu documentele doveditoare direct la fiul său, la primărie. „Erau banii de la nuntă“, susţine Marcel Vela. „I-a pus mama la bancă pentru că mirii erau ocupaţi, iar eu n-am vrut să figureze suma asta pe numele meu.“
De ce patru depozite? „Aşa m-a sfătuit naşul Daniel Chiţoiu, pentru că statul nu garantează mai mult de 100.000 de euro. Şi tot el mi-a zis: dacă vrei să strici din ei, desfiinţezi şi tu contul mai mic, să nu pierzi dobânda“, povesteşte ministrul de Interne. Faptul că mama lui Marcel Vela pare a fi mai mult un intermediar scriptic al banilor se vede și în documentele aferente acestor depozite: trei semnături care n-ar trece testul niciunui grafolog. De fapt, chiar Vela recunoaşte că-şi mai trimitea secretara să-i aducă extrasele de cont ale mamei de la bancă. Iar secretara i le aducea.
PARTIDUL, VELA, ROMÂNIA
În cele trei mandate (2004-2016), numele lui Marcel Vela ajunge să fie sinonim cu funcţia de primar al Caransebeşului. Când în oraş apar zvonuri că ar fi solicitat la Bucureşti, în posturi importante, Vela susţine că preferă să conducă oraşul Caransebeş în continuare. Ştie însă că e momentul să facă următorul pas în carieră.
În ultimele luni din mandat, trece prin Consiliul Local o propunere de licitaţie pentru a oferi câte un teren de casă de 500 de metri pătraţi foştilor colaboratori. E vorba de şoferul Manea Domilescu și de fostul viceprimar Filip Strejariu. Parcelele de pământ vor reveni însă oraşului doi ani mai târziu, după ce Prefectura obţine în instanţă anularea hotărârii de consiliu.
Până la urmă, în 2016, candidează cu succes pentru un loc în Senat. În presa locală se laudă că e atât de competent, încât a fost nevoie să fie numit secretar al Senatului. Din funcţia de senator, Vela începe să conducă cu mai multă îndreptăţire filiala PNL din Caraş-Severin. Ţine legătura cu membrii de partid care i-au rămas fideli şi e la curent cu tot ce se întâmplă în organizaţia judeţeană.
Marcel Vela vine la Bucureşti cu imaginea liderului uneia dintre puţinele organizaţii de partid puternice în teritoriu – Caraş-Severin se află printre judeţele în care liberalii au cei mai mulţi primari. Aşa ajunge să fie numit, pe 4 noiembrie 2019, în postul de ministru al Afacerilor Interne.
Marcel Vela devine responsabil de buna funcţionare a unor instituţii-cheie din România: Poliţia, Jandarmeria, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, Instituţia Prefectului, Inspectoratul pentru Imigrări, Evidenţa Populaţiei sau Arhivele Naţionale. Mai conduce un serviciu de informaţii (DGPI) şi o direcţie anticorupţie (DGA).
Cu această fişă a postului în braţe, prima decizie publică pe care o ia Marcel Vela din biroul aflat în fosta clădire a Comitetului Central al Partidului Comunist Român surprinde pe toată lumea: ministrul îl cheamă pe episcopul de Caransebeş ca să-i sfinţească biroul! „Simt foarte multă energie negativă“, le explică jurnaliştilor pe 21 decembrie 2019. Se împlineau 30 de ani de la Revoluţie, iar Vela organizase „Ziua porţilor deschise la MAI“, pentru a invita participanţii să admire clădirea ministerului şi încăperea în care el îşi desfăşoară activitatea.
Odată ajuns la minister, Vela reîncepe campania permanentă de PR care i-a adus atâtea beneficii pe plan local. E din ce în ce mai prezent prin studiourile televiziunilor, perorează despre cum va schimba poliţia şi poliţiştii din România, vizitează baza militară din Afganistan şi dă ordonanţe pentru reglementarea circulaţiei trotinetelor electrice.
Până într-o seară de martie, când România intră în stare de urgență și ministrul de Interne iese în fața națiunii. Marcel Vela devine în sfârșit celebru, deși aproape nimeni nu știe cine e cu adevărat. Prin articolul de față, am încercat să reparăm noi această nedreptate.
Editori: Cristian Delcea, Mihai Voinea
