„Naștem și noi azi?!”

• E vocea medicului român care trece printre paturi de gravide. „Naștem și noi azi?!“ se aude de zeci de ani în spitale și în maternități, iar această întrebare imperativă a făcut din România țara cu cea mai accentuată creștere a ratei de cezariene din Europa. 
• Cezariana este o operație efectuată atunci când nașterea naturală implică un risc major pentru făt sau pentru mamă. Organizația Mondială a Sănătății spune că cezariana ar trebui să fie excepția de la regulă și în niciun caz nu ar trebui recomandată ca o opțiune comodă în detrimentul nașterii naturale. Totuși, în România cezarienele au devenit regulă, cu largul concurs al medicilor, care le preferă din motive ce țin de frica de malpraxis, de timpul lor liber și, nu în ultimul rând, de bani.
• După Revoluție, țara noastră a înregistrat cea mai mare creștere a procentului de nașteri prin cezariană din Europa: peste 29% (de la 7.2%, în 1990, la 36,3%, în 2014).
• Colegiul Medicilor recunoaște problema: „Dacă nu este nicio suferință la mijloc, este o greșeală să faci cezariană”. Medicii spun însă la unison: „Terminați cu statisticile. Nu ne interesează cifrele când la mijloc sunt două vieți de om“. Și au dreptate. Cezarienele ar trebui, teoretic, să elimine tragediile din sălile de nașteri. Însă, deși suntem campioni la cezariene, suntem campioni și la tragedii. Din motive ce țin de lipsă de educație și sărăcie, România are cea mai mare rată a mortalității materne și infantile din Europa. Potrivit Institutului Național de Statistică (INS), 8 din 1.000 de nașteri se termină cu o tragedie.
• Și atunci, de ce se naște România de mâine prin cezariană?

• Aproape 40% dintre femeile din țara noastră nasc prin cezariană, deși de multe ori asta nu se justifică medical. Cu toate acestea, România este pe primul loc la raportările de operații prin cezariană, efectuate în travaliu, ca urgențe (și pe locul trei, ca număr total de cezariene – la cerere, plus în urgență). În București, procentul este de peste 60%. Iar în unele spitale se apropie de 80%. Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca procentul de nașteri prin cezariană să nu depășească 10-15%. State precum Marea Britanie sau țările nordice mențin acest procent scăzut, pentru a reduce riscurile asociate operațiilor. 
  

  

• În România nu există un protocol care să fixeze granițele dincolo de care se poate lua în calcul operația de cezariană. Astfel, medicul are mână liberă să conducă pacienta pe calea pe care o dorește. Așa se face că unii medici ginecologi dezinformează femeile gravide pentru a se ajunge la o operație cezariană. Motivele sunt legate de comoditatea cadrelor medicale (cezariana poate fi programată), frică (medicii se tem de complicații la nașterile naturale, iar femeile, de durere), bani (o cezariană într-un spital privat poate costa dublu față de o naștere naturală. La fel se întâmplă și în spitalele de stat, numai că aici este vorba și de plăți informale).
• Nașterile prin cezariană pot fi și surse de venit pentru spitale. O cezariană este mai scumpă decât o naștere naturală. Este decontată din buzunarul contribuabililor, din sistemul de asigurări de sănătate, cu aproape 240 de dolari, în medie, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății. Sumele pot fi însă mult mai mari. Reprezentanții Casei Naționale de Asigurări de Sănătate spun că este aproape imposibil să calculeze câți bani se obțin astfel – actualul sistem de decontare presupune sume alocate în funcție de indicatori de performanță pentru fiecare spital în parte, indici de complexitate a procedurii, dar și cheltuieli legate de consumabile, zile de spitalizare, medicamente etc.
• Fenomenul este uriaș și periculos – cezariana poate duce la complicații post-operatorii, la recuperări grele și, pentru multe femei, este un episod traumatizant. Mai mult, se investighează dacă ar putea avea efecte, pe viitor, asupra sănătății copiilor. Problema este recunoscută inclusiv de medicii ginecologi. De peste două decenii, însă, mulți profită de situație pentru a-și rotunji veniturile prin aceste proceduri chirurgicale, ignorându-și jurământul de a face ce e mai bine pentru pacient.
• În perioada comunistă, nașterile prin cezariană erau văzute ca un lux. Greu, cu multe intervenții și relații se putea ajunge la bisturiu. Obstetricienii cu experiență spun că, după 1989, tot mai multe femei au dorit să aducă pe lume copii prin cezariană. S-a creat, astfel, o mentalitate colectivă cum că cezariana ar fi calea cea bună. Nimeni din sistemul medical nu a avut vreun interes să oprească formarea acestei mentalități.
• Mare parte din problemă o reprezintă lipsa unei profesii esențiale în procesul nașterii: moașele. În Occident, nașterile prin cezariană sunt excepții, nu regulă. În România s-a ajuns la situația absurdă în care pentru o femeie este un lux să nască natural, asistată de o moașă.

MĂRTURII DIN SALA DE NAȘTERI

Cezariana „nu e ca și cum ți-ai scoate o măsea”

„Deci, domnul meu doctor ginecolog mi-a zis că nu mai acceptă nașteri naturale. Că preferă chirurgia și că cezariana programată e OK pentru el(…). Eu îl apreciez pentru sinceritate, dar în aceste condiții ce fac? Cezariană? Schimb doctorul? Nicio idee nu-mi surâde… Chiar îl înțeleg, dar merg la noroc și aștept să nasc într-o zi liberă?”. 

Acest mesaj, postat recent pe internet de o femeie gravidă, cuprinde în doar câteva rânduri un fenomen îngrijorător: din ce în ce mai mulți medici ginecologi împing femeile să nască prin operație cezariană, deși intervenția nu se justifică medical.

Asta crede și Andreea Constantin, o tânără mamă din București, că i s-a întâmplat. Acum câțiva ani, se pregătea să nască natural. S-a informat și, credea ea, a ales medicul potrivit, dispus să o ajute să treacă printr-o naștere naturală perfectă. Andreea era fericită și aștepta primul copil.

Apoi, la spital – o clinică privată – s-a trezit că trebuie să facă operație de cezariană. Era deja în timpul travaliului. I s-a spus mai întâi „ești cam mică”, ca aluzie că nu poate duce o sarcină normală până la capăt. Apoi a venit doctorul și i-a dat în pripă vestea că bebelușul este poziționat invers și că nașterea naturală este exclusă. Fără ecografie, tușeu sau alte analize, susține Andreea.

„Eram epuizată, eram într-o stare în care eram foarte influențabilă și am cedat. Ce poți să faci? Ești la mâna medicului”, povestește Andreea. „Azi știu că și dacă e copilul invers, există manevre să se ajungă la o naștere naturală. Dar asta dacă se dorește. Ori acolo a fost clar că doreau să mă convingă să facem cezariana și în 30 de minute să fie totul gata”. Peste câțiva ani, Andreea a născut al doilea copil, de data asta pe cale naturală, un semn pentru ea că poate face asta. Cezariana, însă, nu e „ca și cum ai scoate o măsea”. Lasă în urmă o cicatrice, dar și un sentiment acut de neîmplinire. „Sunt o grămadă de lucruri care pot să nu iasă bine”.

Ce poate să „nu iasă bine”

Toate aceste lucruri care „pot să nu iasă bine” i s-au întâmplat Manuelei Voicu, o femeie de 35 de ani din Pitești. Nașterea naturală n-a fost nicio clipă o opțiune pentru medicul care i-a urmărit sarcina. În noiembrie 2016, a ajuns la spitalul de stat din localitate, după ce s-a declanșat travaliul. Doctorul a fost sunat și a ajuns în 15 minute. A urmat o serie de evenimente care au adus-o pe Manuela la un pas de moarte.

„Singurul lucru pe care mi l-a spus doctorul înainte de naștere a fost «Haide, dragă, nu mai puteai fără mine? Hai în sală! (n.r. de operații)» și apoi mi s-au pus în față mai multe foi pe care să le semnez, erau acordul pentru operație. Nici nu s-a pus problema să nasc altfel decât prin cezariană. N-a fost nici vorbă de așa ceva. Acolo se naște natural doar dacă insistă mama”, povestește Manuela.

În timpul cezarienei, însă, doctorul a tăiat și două vase care apoi au umplut uterul de sânge. Manuela a stat 10 zile internată la terapie intensivă, a primit o transfuzie de cinci litri de sânge, a stat în comă și a fost resuscitată. A trecut apoi prin opt operații, fiecare menită să trateze tăietura care i se infectase. Acum, este conectată permanent la un aparat care drenează rana. „Domnul doctor a zis că aș avea colagenoză, și de acolo ar fi problemele. Fals! M-am controlat și eu nu am așa ceva. Dacă nășteam natural, poate că nu mai ajungeam astăzi aici”.

Manuela Voicu nu a acționat în instanță şi nici n-a făcut vreo reclamație. Femeia spune că nu vrea decât să se facă bine. Medicul care a operat-o profesează în continuare. Viața a mers mai departe de parcă nimic nu s-a întâmplat.

Cazul Manuelei poate fi catalogat de mulți drept o excepție. El creionează însă o realitate: operația cezariană a devenit în România o procedură de rutină, necontrolată. Se face pe bandă rulantă, fără prea mult timp de gândire la consecințe. Femeile o acceptă, mulți medici o încurajează. Nu este însă o intervenție banală, fără riscuri, chiar dacă în unele cabinete medicale se vorbește cu lejeritate despre ea, pentru a scuti timp și a aduce beneficii financiare.

Inflația de cezariene, în cifre

Potrivit datelor statistice obținute de la Institutul Național de Sănătate Publică, la nivel național, procentul de cezariene a crescut cu cinci procente, în doar patru ani (2012-2016), de la 31,3% la 36,3%.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a stabilit statistic că numărul de astfel de nașteri nu ar trebui să depășească 10-15%. Atunci când cezarienele se încadrează în acest procent, există dovezi clare de reducere a mortalității la naștere. Dincolo de el, se intră pe un teritoriu riscant, al complicațiilor postoperatorii. Mai mult, în prezent se fac studii pentru a afla dacă există o legătură între anumite afecțiuni la copii și nașterea prin cezariană. Potrivit unei cercetări publicate, în 2016, în Public Library of Sciences, „cezariana este o operație majoră, este asociată cu riscuri materne și perinatale și ar putea avea implicații în sarcinile viitoare, dar și efecte pe termen lung care încă mai sunt investigate”. 

În ciuda recomandărilor OMS, în București – orașul din România cu cea mai mare dezvoltare economică – statistica arată că procentul de cezariene crește în fiecare an, ajungând în 2016 la 68,5%. Există spitale cu creșteri ale numărului de cazuri chiar și cu 200%!

Medicul Iosif Niculescu, care profesează în mai multe clinici private din București, este cunoscut în breaslă că susține nașterea pe cale naturală. Este îngrijorat de numărul uriaș de cezariene din România. Cu toate astea spune că și lui îi este greu să păstreze un procent scăzut.

„E o teamă. Femeile nu mai au încredere în personalul medical și atunci caută acea soluție mai simplă – cer cezariana. Pe de altă parte, medicii reacționează și ei defensiv. A crescut numărul de procese în justiție, de situații în care lucrurile au ieșit rău. Multe dintre ele sunt mediatizate. Și atunci accepți situația care ți se pare cea mai lipsită de riscuri. Deși cu cezariana nu e chiar așa, nu e lipsită de riscuri, dar măcar e controlată”, spune Iosif Niculescu.

„Păi ce să vă explic? Dacă se întâmplă ceva rău și dacă nu se întâmplă ceva rău, oricum, pacientul dă în judecată medicul. Dacă apare o complicație, medicul este dat în judecată, terfelit, târât în noroi, fără să aibă nicio vină, de cele mai multe ori“, spune doctorul Florin Anca, de la Spitalul Universitar. din București.

Sunt însă și cazuri în care doctorul îi prezintă femeii doar partea plină a paharului, când e vorba de operație. Femeile merg pe mâna specialistului, fără prea multe întrebări. Mai ales că li se propune o rezolvare fără durere. Pentru mulți medici înseamnă că „nu mai pierd timpul” cu o naștere naturală, care presupune răbdare de-a lungul travaliului.

„Corect este să fie o informare a pacientei sub toate aspectele”, explică și doctorul Marius Romila. „Nu știu însă dacă toți medicii o fac. Nu toată lumea se gândește la binele general. Între două variante de a face nașterea, medicii o aleg pe cea mai confortabilă. Dar am și paciente care doresc cezariană. Vor la ora cutare, în ziua cutare. Fenomenul e creat de un cumul de factori”.

Paravanul diagnosticelor

Marius Romila preferă, în prezent, să asiste în special nașteri naturale în sistemul privat. A lucrat însă ca rezident și la stat. A văzut cum se făceau nașteri prin cezariană pe bandă rulantă. „De multe ori, indicațiile să se facă o cezariană erau foarte permisive. Abia după ce am crescut puțin, mi-am dat seama că nu e chiar ce trebuie”.

Tocmai pentru că ar trebui să reprezinte o excepție și nu o normalitate, cezarienele trebuiesc motivate prin acte. Însă pe fișele medicale ale unor operații de cezariană nejustificate, medicii pot trece orice vor. Nu este nimeni care să conteste și nu există un protocol care să fixeze unde e granița dintre naștere naturală și cezariană. „Probă de travaliu – stagnarea travaliului o perioadă considerată patologică -, suferință fetală, placentă praevia, bazin strâmt…”, enumeră doctorul Romila câteva diagnostice care pot fi oricând paravan pentru o cezariană fără motiv. „Multe chestii nu se pot dovedi”.

Totuși, deși este prezentată de multe ori ca o intervenție banală, incidența complicațiilor post-cezariană este mai mare de 16 ori decât după o naștere naturală.

O pacientă poate să piardă foarte mult sânge la cezariană. Sunt situații în care doctorii pot întâlni probleme la extragerea copilului sau se poate ajunge la pierderea uterului, cu imposibilitatea de a mai procrea pe viitor. „Sunt riscuri care ar trebui asumate când pacienta decide să meargă așa. Nici nașterea naturală nu e ferită de probleme, dar statistic vorbind e mai mic riscul la naștere naturală”, explică Marius Romila.

Irina Popescu, vicepreședinte al Asociației Moașelor Independente, crede totuși că fenomenul este amplificat de indolență, „mai mult decât de reaua intenție“. „Cred că este și ignoranță. Iar decidenților noștri nu le pasă de ce spune medicina bazată pe dovezi”.

Cezariana, metodă contraceptivă înainte de 1989

Fenomenul își are rădăcinile în sistemul medical dinainte de 1989. În comunism, politica pro-natalistă a lui Nicolae Ceaușescu interzicea avorturile, iar femeile care nu doreau să aibă copii erau nevoite să recurgă la metode „ingenioase” pentru a controla situația. Pe lângă numărul mare de avorturi ilegale, care au dus la moartea a peste 10.000 de femei, operația cezariană era privită ca o șansă de a avea acces la metode contraceptive.

Legea obliga femeile în comunism să păstreze orice sarcină. Cezarienele se făceau doar după aprobări greu de obținut. Dacă o femeie avea deja două nașteri prin operație cezariană, primea aprobare de la direcția sanitară să facă întrerupere de sarcină. Explicația oficială este că femeile și-ar fi pus viața în pericol la o a treia naștere. Așa că unele femei se chinuiau – prin cunoștințe, rugăminți și pile – să facă două operații cezariene, putând apoi să-și controleze sarcinile, fără teama că vor fi arestate.

După Revoluție, cezariana era privită ca un „fruct oprit” la care, brusc, toate femeile au avut acces. „Mulți aveau impresia că femeile care făceau cezariană primeau un bonus. Încet-încet a început să devină o chestiune culturală. «Ai cezariană, înseamnă că ai un prestigiu mai mare». Medicii au învățat din lucrul ăsta. Își puteau controla cât mai mult timpul. Pentru că cezariana este o conveniență, poate fi controlată”, explică Gheorghe Peltecu, de la Spitalul Filantropia.

În timp, să naști prin cezariană a devenit o modă. Cezariana la cerere a intrat pe listele de servicii ale unor clinici. Iar medicii au lăsat lucrurile să ia amploare, profitând că își pot controla programul și, în același timp, își pot umple buzunarele.

Breasla se protejează

Între medici se discută mai degrabă în șoaptă despre inflația de cezariene. Nu e greu de înțeles de ce: este extrem de profitabilă pentru unii dintre ei. Breasla se apără și protejează sistemul. Niciunul dintre medicii cu care reporterii Recorder au stat de vorbă, „on the record“, indiferent dacă făcea parte din tabăra pro-naștere naturală sau pro-cezariană, nu a vorbit deschis despre banii făcuți din operații pe bandă rulantă. „Nu pot să dau din casă”, a fost expresia folosită de unul dintre medicii contactați.

Sub anonimat, însă, unii au descris situații grave legate de industria cezarienelor.

Unul dintre medici a povestit cum a fost martor, în urmă cu mai mulți ani, într-un spital de stat, la o operație de cezariană impusă de „un profesor, un fariseu” unei femei aflate în travaliu, care nu mai avea, de fapt, mult până să nască natural. „Femeia avea dilatație de 10 centimetri și el i-a zis că nu are timp să stea după ea”. De altfel, „Naștem și noi azi?!” e o replică devenită legendă prin maternități, multe femei povestesc că au auzit-o în momentele delicate ale nașterii.

În sistemul privat, cezarienele sunt un business în toată regula. Aici o operație costă aproape dublu față de o naștere naturală, ajungând până la 2.000 de euro.

Parțial, însă, banii sunt decontați din sistemul național de sănătate. „Vin paciente din sistemul privat să nască la stat și au un teanc atâta de analize făcute la privat. 50% sunt inutile. Păi, zic, de ce le-ați făcut? Păi, nu le plătesc eu, le plătește Casa. Doamnă, păi, dacă le plătește Casa, unul care are nevoie de un RMN, un pensionar, nu prinde și nu-i face pentru că nu a avut bani Casa. Și pe tine te prinde spitalul, că ai job la corporație și te pune la analize mai mult decât te costă în mod rezonabil o urmărire a unei sarcini în totalitate și o naștere. Asta e revoltător!”, a descris situația un medic, care a dorit să-și păstreze anonimatul.

„De ce să nu o faci, dacă mai și câștigi bani?”

În prezent, un serviciu medical de Obstetrică-Ginecologie, unde este inclusă și cezariana, este decontat în medie cu până la 946 lei (248 de dolari), potrivit datelor de pe site-ul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS). Aceeași sumă era confirmată, încă de acum opt ani, într-un studiu OMS, care estima că România cheltuia peste 4,5 milioane de dolari, pe an, pe aceste operații. 

Reprezentanții CNAS au explicat că, în bazele de date ale Casei, cezarienele nu apar, defalcat, ca proceduri separate. Sumele decontate țin cont de specificul spitalului unde are loc procedura, de indicatorii de complexitate al fiecărui caz în parte, de zilele de spitalizare, de consumabile, alături de alte elemente. Astfel, banii se scurg din sistem fără o urmă clară.

„Faptul că există spitale cu 80% cezariene arată că acolo doctorii joacă un rol mare, dar cred că și presiunea pacientelor să facă cezariană la cerere joacă un rol mare. Sunt și motive pecuniare, desigur. De ce să nu o faci, dacă mai și câștigi bani?”, este de părere medicul Iosif Niculescu.

Nașterea prin cezariană costă mai mult și pentru că se folosește o resursă umană mai mare. Este nevoie de medici care să opereze, de un anestezist, de asistentă pentru anestezie, de una sau două asistente de neonatologie, de medic neonatolog. În timp ce la nașterile naturale este nevoie de un medic, o moașă, o asistentă și un medic neonatolog. O echipă de cel puțin două, trei ori mai mică.

Vidul legislativ

La Spitalul Filantropia s-a înregistrat, anul trecut, cel mai mare număr de nașteri din București, aproape 4.500. Dintre ele, un procent de 40-45% este reprezentat de cezariene (cu 20% mai puțin decât media pe Capitală). „Filantropia” a devenit cunoscut printre femeile care vor să nască, pentru că este printre puținele spitale de stat unde medicii recurg la cezariană doar când este cazul. Este un echilibru pe care echipa de aici încearcă să-l păstreze. Medicii tineri învață asta în timpul unor stagii de câțiva ani în spitale din țări ca Marea Britanie. Apoi se întorc în România și încearcă să aplice ce au deprins acolo.

„În Filantropia noi avem o abordare prin care se consiliază pacienta în primul rând către naștere vaginală. Nu este etic să consiliezi o pacientă, fără să-i spui într-un mod echilibrat beneficii și riscuri. Dacă avem un număr mai mare decât ne-am dori este pentru că la noi vin cazurile problemă”, spune Gheorghe Peltecu, managerul spitalului și un medic care susține public nașterea pe cale naturală.

Scoate apoi de pe raft un Ghid de obstetrică-ginecologie. „Ăsta este elaborat aici!”. În paginile ghidului sunt norme și reguli, adaptate după practicile obstetricii din țările vestice. Sunt recomandări inclusiv despre cum și în ce situații se impune nașterea prin cezariană. În niciun caz nu e recomandată ca o opțiune mai comodă, în detrimentul nașterii naturale. Speranța celor de la Filantropia era ca aceste ghiduri să călăuzească, prin intermediul Societății de Obstetrică și Ginecologie, tot actul medical, fiind distribuite în spitalele din toată țara.

„Am făcut ghiduri, le-am distribuit gratuit, dar… cred că a rămas exact cum se spune: frumoasă carte, cinste cui te-a scris!”, e dezamăgit profesorul Peltecu.

„Punerea lor în practică este problema. Dacă într-o țară occidentală nu respecți ghidul respectiv pot să apară anumite acțiuni de sancțiune disciplinară. Iar casa de asigurare poate să nu plătească anumite gesturi care nu sunt conforme. Ori, în România, legile sunt încălcate, ca și legile de circulație, nu?”.

Reprezentanții asociațiilor profesionale recunosc că este o problemă de încălcare a eticii. Cel puțin în cazul cezarienelor la cerere. Dar spun că mare lucru nu au ce să facă.

Gheorghe Borcean, Președintele Colegiului Medicilor din România, spune că o cezariană la cerere este în afara codului deontologic al obstetricienilor. „Femeia însărcinată nu vine să-și scoată un dinte, ea naște un copil și n-ar trebui să ceară cezariană dacă nu există indicații. Cezariana este o operație care se impune doar pentru suferință. Ori, dacă nu este nicio suferință acolo, este o greșeală să faci cezariană.”

Borcean admite că cezarienele programate presupun o mică înțelegere, un târg între femeia însărcinată care își dorește să nască prin operație și doctorul care acceptă. Dar, ca să poată fi combătut fenomenul, „cineva trebuie să reclame lucrul ăsta”. „Eu știu că medicii ăștia există, dar de unde să știu cine sunt, dacă nimeni nu-i reclamă? Mama sau tatăl ar trebui să facă lucrul ăsta”.

MEDICINA PRO-CEZARIANĂ

„Nu tot ce e natural e bun. Cancerul e natural”

Reporterii Recorder au încercat să stea de vorbă cu șefii de la secțiile de Obstetrică-Ginecologie din spitalele unde se înregistrează creșteri mari ale numărului de nașteri prin cezariană. Doar doi au acceptat să explice de ce acolo se fac cezariene pe bandă rulantă.

Medicul Florin Anca, șeful Secției de Obstetrică-Ginecologie 1 de la Spitalul Universitar, a acceptat un interviu în care ne-a spus că nu la spitalul unde este și el angajat ar trebui să căutăm o explicație. Deși la „Universitar”, 76% dintre nașteri au loc prin operație cezariană. Anul trecut, din 2.612 nașteri, 2.026 au fost prin cezariană. „Poate ai putea să zici că au fost niște cazuri care nu aveau neapărat nevoie de operație… Deși, după război, mulți viteji se-arată.”, ne-a spus Florin Anca.

Alexandru Florin Anca este doctor în științe medicale și conferențiar universitar în cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, iar pe forumurile și grupurile dedicate mamelor este recomandat de foste paciente ca un medic care face exclusiv operații de cezariană, cele mai multe programate. În discuția cu noi, a negat însă acest lucru. „Mă mai întreabă gravidele: când nasc? Și le răspund: păi eu de unde să știu?”.

Medicul Anca contestă și recomandările OMS:

Recorder: Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca procentul cezarienelor să nu depășească 15%.

Dr. Florin Anca: Organizația Mondială a Sănătății lucrează la un birou, judecățile medicale trebuie făcute de practicieni, de medicul care vine noaptea la spital. Nu vi se pare ciudat ca un om care stă la un birou să vină și să spună că de acum înainte 30% dintre oameni să aibă un tip de mașină și 15% alt tip? Exact chestia asta se întâmplă. Ei sunt niște funcționari.

Părerile doctorului Anca sunt contrazise însă de colegi de breaslă. „OMS nu face altceva decât să centralizeze niște date statistice care au în spate complicații și avantaje. Nu sunt niște funcționari. Documentele care se elaborează acolo au în spate profesioniști. Acolo unde nașterea vaginală este posibilă, riscurile sunt mai mici”, explică doctorul Gheorghe Peltecu, de la Spitalul Filantropia.

„Dacă apare o complicație, medicul este judecat, terfelit”

Doctorul Anca, la fel ca toți medicii obstetricieni cu care am vorbit despre acest subiect, invocă medicina defensivă drept o cauză a numărului mare de cezariene. Este vorba despre o barcă de salvare a medicilor prin care vor să prevină anumite complicații și astfel să se ferească de condamnările penale în cazurile de malpraxis. „Dacă se întâmplă o tragedie, doctorului i se deschide automat dosar penal. E o rușine ce se întâmplă.”

În astfel de situații, operația de cezariană, o intervenție menită să fie salvatoare, și nu preventivă, ajunge să fie aleasă de medici și acceptată de mame, chiar la cele mai mici semne ale unei complicații. Medicul îi prezintă femeii însărcinate nașterea pe cale naturală drept una „pe tărâm necunoscut, anevoios, calea safariului”, iar cezariana apare ca o „tehnică sigură, mai ușoară și rapidă, autostrada”, așa cum o descrie, metaforic, doctorul Anca.

În fața unei astfel de prezentări, viitoarea mamă care își dorește să nască un copil perfect sănătos poate accepta cu ușurință intervenția chirurgicală. Recuperarea post-operatorie, însă, e o poveste care se discută mai puțin.

Întrebat de reporterii Recorder despre nașterile naturale, Florin Anca a răspuns cu convingere: „Nu tot ce e natural e bun. Cancerul e natural, obezitatea morbidă e tot naturală”. Doctorul Anca afirmă chiar că nașterea naturală poate distruge viețile mamelor: „Să vedeți cât cheltuie sistemul național de sănătate din Anglia pentru tratament, pamperși, pentru femeile cu probleme de incontinență urinară. Cifrele sunt enorme. Acele femei, dacă ar fi născut prin cezariană, nu ar fi avut astfel de probleme”.

Iar la întrebarea: „Când ați asistat ultima oară o naștere naturală?”, răspunsul vine nonșalant: „Acum câteva luni am avut o naștere naturală… Dar n-am mai ajuns, a venit medicul de gardă”.

În clasamentul spitalelor din București, Spitalul Universitar de Urgență Elias ocupă locul al doilea, ca număr de operații. În 2016, aici s-au născut doar 424 de copii pe cale naturală, 1.184 fiind aduși pe lume prin cezariană. Reporterii Recorder au vorbit cu Radu Vlădăreanu, medicul care conduce Secția de Obstetrică și Ginecologie de la Spitalul Elias. Doctorul pune totul pe seama sistemului medical.

„Medicii tind să facă cezariene și din cauza programului de lucru. Pentru că dacă sistemul ar fi de așa natură încât gravidele să nască doar cu medicul de gardă, atunci obstetricianul n-ar mai fi chemat de acasă, n-ar mai munci în timpul lui liber. E timpul tău liber, ar trebui să ți-l petreci cum vrei. De ce să te duci la spital dacă nu ești de serviciu? Alea sunt ore pe care nu ți le plătește nimeni, și-atunci de ce să o faci? O faci pentru că, pe de-o parte, gravida insistă să nască cu tine și pe de altă parte sistemul te face dator să faci asta. Asta n-ar mai trebui să existe. În restul Europei gravidele nasc cu medicul de gardă. Așa se întâmplă peste tot, așa ar fi normal să fie și la noi”.

PROFESIONIȘTII NORMALITĂȚII

Lipsa moașelor, mare parte din problemă

Numărul enorm de operații cezariene ar putea fi redus dacă sistemul ar integra mai clar rolul moașelor în procesul nașterii. Medicii spun că nu au timp să se ocupe, pe cale naturală, de atâtea cazuri. „Moașele au dispărut. Eu am colegi, paciente care mă întreabă «Ce fac moașele astea?». E de râs. O profesie stimată, unde se investesc mulți ani de studiu și vine pacienta și mă întreabă la ce sunt moașele bune…”, spune medicul Iosif Niculescu.

Lipsa moașelor nu îngroașă doar procentele legate de cezariene. România are cea mai mare rată a mortalității materne și infantile din Europa. Potrivit Institutului Național de Statistică (INS), 8 din 1.000 de nașteri se termină cu o tragedie. Tot țara noastră este pe primul loc la numărul sarcinilor nesupravegheate, una din principalele cauze ale mortalității crescute, alături de sărăcie. Aceste statistici sumbre ar putea fi schimbate odată cu accesul gratuit la serviciile medicale ale unei moașe.

În România sunt doar trei Facultăți de Moașe, iar în prezent există aproximativ 1.000 de moașe licențiate. Însă pentru moașele de azi nu sunt posturi libere în spitalele de stat din cauza că România nu are încă norme care să reglementeze clar această profesie, așa cum prevede legislația europeană.

Apoi, mai e o problemă. La secțiile de obstetrică-ginecologie din România, moașele sunt subalternele medicilor, dar o colaborare între ei aproape că nu există, după cum au povestit unele moașe. Medicul obstetrician dă o indicație, iar moașa o respectă, fără să îl poată contrazice.

Irina Popescu, vicepreședintele Asociației Moașelor Independente, spune că aude uneori de la colegi medici: „Am 35 de ani de experiență, faci ca mine!”. Teama de excludere sau de a-și pierde postul le oprește pe moașe să ia atitudine împotriva acestor presiuni.

Așa se face că, de multe ori, moașele asistă operații de cezariană, în loc să participe la nașteri normale.

[adinserter block=”1″]

CUM FAC ALȚII

Austria, Marea Britanie, Canada sau Finlanda și Norvegia sunt printre țările unde moașele își pot face meseria independent și pot duce cu bine la capăt chiar și nașterile complicate. Acolo sunt recunoscute ca „specialiști în normalitate”. Asistă singure nașterile, iar medicul intervine doar în cazurile extrem de grave, unde apar urgențe. În aceste țări, procentul cezarienelor este în jur de 20%, devenind mai mic de la an la an. Moașele reușesc să contribuie semnificativ la micșorarea numărului de operații.

• În aceste state, teama de durere a femeilor este combătută prin tehnicile noi de naștere, acasă sau în spații unde să se simtă cât mai confortabil și unde sunt întotdeauna însoțite de o persoană din familie.

• Frica de procese a medicilor care încurajează femeile să nască natural este învinsă prin rapoartele amănunțite pe care le scriu moașele în timpul nașterii. Fiecare procedură notată poate fi o probă că medicul a acționat corect și astfel să poată fi mai apoi protejat de spital.

Medicul Anca Panaitescu, de la Spitalul Filantropia, s-a specializat în Marea Britanie. Acolo a învățat că staff-ul medical face tot ce este omenește posibil ca o femeie să nască pe cale naturală. Sistemul britanic este bine stabilit, în funcție de complexitatea intervenției. Sarcinile sunt clasificate ca low-risk (cu risc scăzut) sau high-risk (cu risc ridicat).

„Gravidele erau clasificate ca low-risk și nășteau cu moașa, în birthing center, o sală de nașteri foarte specială. Celelalte, care erau clasificate din diverse motive medicale ca high-risk, ajungeau să nască în labour-ward, o sală de nașteri unde medicii erau cei care supravegheau nașterile. Dar aici era tot naștere naturală. Dacă se impunea o cezariană – din criterii medicale – o făceau, evident. Dar ca și mod de a porni, mergeau pe low risk”.

Chiar dacă i se permite să aleagă dacă naște prin cezariană sau nu, până la operație, o femeie din Marea Britanie trece prin diverse consultații, printre care una cu o moașă cu mare experiență. „Și de obicei era o moașă cu așa multă putere de convingere, că cele mai multe mergeau pe calea naturală. Pentru o gravidă din Marea Britanie era o catastrofă să ajungă la cezariană”, spune Anca Panaitescu.

***

În loc de concluzie

Chiar dacă sunt sau nu de acord în ce privește modul de naștere, majoritatea medicilor obstetricieni concluzionează că acest val de cezariene din prezent nu va face decât să se amplifice. Este un tăvălug greu de oprit. La nivel mondial, de altfel, se înregistrează o creștere, în general. Însă în Occident, spre deosebire de România, lumea medicală își pune problema reducerii numărului acestor operații.

Cezarienele generează însă tot mai multe cezariene, o spun specialiștii. Statistica arată că multe mame care au născut o dată prin cezariană ajung tot la operație, dacă sunt la a doua sarcină.

Pe final, rămâne o înrebare pe care medicul Iosif Niculescu spune că și-o pune uneori, retoric. Îi vine în cap, cumva, o imagine post-apocaliptică. „Dacă, Doamne ferește, se întâmplă vreun cataclism, oare ce va face omenirea asta dacă vor trebui să nască femeile fără sala de nașteri? Pe parcursul mai multor generații se poate întâmpla să pierzi pe cale genetică capacitatea de a procrea pe cale naturală, de la atât de multe cezariene”.