Parlamentarii care nu reprezintă pe nimeni

  • Adoptarea Codului Penal, o decizie care va afecta viața a 20 milioane de oameni, a stat la mâna unor parlamentari care nu reprezintă pe nimeni. Balanța votului a fost înclinată de deputații din grupul minorităților, intrați în Parlament printr-o breșă electorală și renegați inclusiv de cei pe care ar trebui să-i reprezinte.
  • Olteanul Bogdan-Alin Stoica e deputat din partea Ligii Albanezilor din România, deși nu poate demonstra nicio legătură cu această minoritate. Albanezii autentici spun că e strigător la cer să fie reprezentați în Parlament de un impostor.
  • Mariana-Venera Popescu votează legi în numele minorității macedonene, deși legăturile ei cu această etnie sunt inexistente: doljeanca Popescu se îmbracă uneori în costume tradiționale din Macedonia și încearcă să citească de pe foaie cuvinte dintr-o limbă pe care nu o cunoaște.
  • Petronela-Mihaela Csokany e deputat din partea Uniunii Bulgarilor din Banat. Are mai mult origini maghiare, iar după ce a ajuns în Parlament s-a rupt de organizația care a promovat-o. Bulgarii spun că Csokany votează în plen după propriile interese și nu mai reprezintă în niciun fel comunitatea.
  • Astfel de oameni ajung în Parlament cu numai câteva mii de voturi și încasează salarii uriașe deși nimeni nu știe exact cine sunt și ce fac în cei patru ani de mandat: mulți dintre ei au o activitate aproape inexistentă, nu-și pun CV-urile pe site, nu răspund la întrebări despre deciziile pe care le votează. I-am căutat pe toți cei nouă deputați din grupul minorităților care au votat pentru adoptarea Codului Penal și niciunul nu a vrut să-și explice decizia.

Cum s-au transformat oltenii în albanezi

Memish Hashim (79 de ani) este capul uneia dintre ultimele familii de albanezi rămase în zona Olteniei. Ține o prăvălie în Slatina, pe care a moștenit-o de la părinți și pe care o va preda nepoților. E vizitat de ambasadori și dat ca exemplu pentru felul în care și-a păstrat tradițiile și identitatea albaneză, respectându-și țara adoptivă.

Imediat după Revoluție, Hashim a înființat o uniune a albanezilor, din care s-a văzut ulterior dat la o parte. Uniunea s-a transformat în Liga Albanezilor și a fost preluată de oameni care nu aveau nicio legătură cu comunitatea albaneză, dar au simțit că pot prinde locuri în Parlament. La ultimele alegeri, Liga Albanezilor l-a trimis în Parlament pe Bogdan-Alin Stoica, un absolvent de teologie din Craiova. „În zona Craiovei nu sunt albanezi. Suntem noi, în Slatina, o familie și mai sunt pe la București câțiva. La Craiova poate la a șasea generație, dacă s-a trezit unul că taica-mare de acum 300 de ani a fost albanez. Așa oricine poate să fie. Cei care conduc acum Liga Albanezilor sunt români get-beget, se vede și după nume: Stoica, Dobrescu, Săvulescu… E păcat că niște oameni fără origini albaneze au ajuns să reprezinte comunitatea noastră și să voteze în numele nostru”, spune bătrânul albanez Memish Hashim.

Deputatul Bogdan-Alin Stoica nu ne-a răspuns la telefon și nici la mesajele în care i-am cerut să comenteze acuzațiile conform cărora nu are nicio legătură cu etnia albaneză.

Conform surselor Recorder, Stoica a ajuns pe listele Ligii Albanezilor printr-o combinație tipic românească: tatăl său a fost șoferul Oanei Manolescu, o profesoară de chimie din Craiova care a stat 20 de ani în Parlament ca deputat al minorității albaneze. În 2016, când a hotărât să nu mai candideze, Oana Manolescu l-a propulsat pe liste pe fiul șoferului.

Contactată telefonic, Oana Manolescu (foto) ne-a spus că s-a retras din politică și nu vrea să mai facă nicio declarație: „Am probleme de sănătate, nu mă mai interesează nimic”. Originile sale albaneze sunt la fel de neclare, a încercat să le explice stângaci într-un interviu acordat presei locale cu mulți ani în urmă: „Bunicii mamei mele au fost învățători în Baia de Aramă și se numeau Sârbulescu, nume care provenea de la Sârbu și era dat celor care au fugit de pe actualul teritoriu al Macedoniei. Când era tânăr, bunicul mergea călare pe cal și culegea povești din bătrâni. Așa a aflat despre povestea familiei lui venită de pe teritoriul Macedoniei și formată dintr-un aromân și o albaneză”. Cu aceste povești din bătrâni, Oana Manolescu a încasat indemnizație de parlamentar vreme de două decenii ca reprezentant al minorității albaneze.

Liviu, Venera și macedonenii

Venera Mariana Popescu are 43 de ani, este din Craiova și se află la primul mandat de parlamentar. Reprezintă minoritatea macedoneană din România, o comunitate care, conform ultimului recensământ, numără 1.264 de oameni. Deputata Popescu nu știe să zică nici „Bună ziua“ în macedoneană, dar asta n-o împiedică să încaseze salariu de parlamentar și să voteze legi pentru cele 20 de milioane de români. Priviți prestația deputatei Popescu la o sărbătoare a comunității ei:

Am încercat să o contactăm pe Venera Mariana Popescu pentru a afla ce o leagă de comunitatea macedoneană, însă, în ciuda insistențelor, deputata a tăcut cu stoicism și atunci când am interpelat-o pe holul Parlamentului, și atunci când am sunat-o pe telefonul de parlamentar. Ne-a răspuns, în schimb, Laura Ragobete, președinta Asociației Macedonenilor din România, care a spus că deputata Popescu are ceva legături cu macedodenii, trebuie să o credem pe cuvânt: “Bunicii ei au origini macedonene. Ce dovezi vreți să aducă? Nu înțeleg întrabarea. În ceea ce privește limba, e ceva mai greu, pentru că bunicii noștri nu ne-au învățat macedoneana, întrucât în vremea comunismului nu era voie. Riscau închisoarea, așa că limba s-a pierdut“.

Concluzie: Venera Maria Popescu reprezintă o minoritate de o mie și ceva de oameni care nu mai vorbesc altă limbă decât româna. Din când în când, deputata doljeancă votează în numele macedonenilor după cum îi spune teleormăneanul Liviu Dragnea.

„Nu știm pe cine reprezintă ea acolo”

Petronela-Mihaela Csokany e deputat din partea Uniunii Bulgarilor din Banat. Nicolae Markov, președintele organizației, e confuz în privința legăturilor pe care Csokany le are cu etnia bulgară: „Știu că mama ei este unguroaică, iar tatăl ar fi bulgar. De aici legătura…”. Petronela-Mihaela Csokany a fost contabila Uniunii și apoi a făcut pasul spre Parlament. După ce au propulsat-o în această funcție, bulgarii au constatat, în urma unui control ANAF, că, din poziția de contabilă, Csokany nu plătea contribuțiile angajaților, ci le transfera în conturile personale.

„Practic, zece ani am muncit degeaba, pentru că nu s-au plătit contribuțiile la stat. Contabilul care a venit după ea s-a apucat cu mâinile de cap. Am avut încredere, că era tânără și am mai propus-o și în Parlament. Acum s-a separat de noi, și-a făcut o facțiune separată și e de capul ei. Suntem într-o situație foarte bizară deoarece comunitatea bulgară nu se mai simte reprezentată de această doamnă. Nu știm pe cine reprezintă ea, de fapt, acolo și în numele cui votează”, ne-a declarat Nicolae Markov.

Petronela-Mihaela Csokany nu ne-a răspuns la telefon pentru a comenta acuzațiile.

Și evreii se delimitează: „A votat ca deputat, nu ca membru al comunității”

Un alt deputat din partea minorităților care a votat adoptarea Codului Penal este Silviu Vexler, reprezentant al Federației Comunității Evreiești din România. Am încercat să aflăm cum se raportează comunitatea la opțiunea reprezentatului trimis în Parlament și am vorbit cu Aurel Vainer, una dintre cele mai marcante figuri ale comunității evreiești din România.

Vainer a încercat să se delimiteze de votul deputatului Silviu Vexler: „Domnul Vexler a depus un jurământ, e angajamentul lui personal, orice deputat din partea oricui poate să voteze ce vrea. Noi n-am avut o discuție pe această temă… N-avem nicio poziție, el a votat ca deputat, nu ca membru al comunității”.

Silviu Vexler n-a răspuns la telefon pentru a explica de ce a ales să voteze pentru adoptarea Codului Penal. De altfel, Recorder a încercat să vorbească cu toți cei nouă parlamentari de la minorități atât la telefon, cât și pe holul Parlamentului. Atitudinea lor a oscilat între sfidare și lașitate. După cum se poate vedea și în materialul video de mai jos:

SUSȚINE PROIECTUL RECORDER
DONEAZĂ PENTRU JURNALISM
Conținutul nostru este gratuit, însă n-ar fi posibil fără oameni care plătesc pentru el. Salariile jurnaliștilor, deplasările în țară și toate celelalte cheltuieli necesare pentru funcționarea unei redacții sunt susținute din donațiile cititorilor. Contribuie și tu!
Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să