Prima zi de pușcărie nu se uită niciodată. Un fost deputat PSD își serbează pe Facebook ziua în care a fost băgat la pârnaie.

FEELING OKAY. Aceasta este starea lui Emilian Vasile Cutean astăzi, 13 februarie 2017, când a postat pe Facebook o aducere aminte despe prima zi petrecută în închisoare. Se întâmpla acum cinci ani, când Emil punea treningul pe el și pleca la pușcărie, la Jilava. Fost deputat PSD în legislatura 2000-2004 și fost secretar de stat al revoluționarilor, Cutean a fost un deschizător de drumuri pentru politicienii care au luat calea pușcăriei. La 13 februarie 2012 a fost condamnat definitiv la cinci ani de închisoare cu executare pentru deturnare de fonduri guvernamentale. Deturnare este, însă, un termen pretențios pentru ce a făcut Cutean. Fiți atenți cât de simplu a lucrat acest simpatic infractor. În 2004, pe când era șeful Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor el a luat din banii destinați asociațiilor de revoluționari și și-a pus în contul său bancar cam la vreo 85.000 de euro. Și gata. Procurorii DNA au fost puși în dificultate de simplitatea gestului său și au tot așteptat, crezând că mai urmează ceva. Au așteptat 8 ani și nimic. Cutean n-a mutat banii în off-shore-uri, n-a încercat să-i dosească, nimic. Ba, mai mult, i-a și cam cheltuit. Până la urmă l-au băgat la pușcărie, n-au avut ce să-i facă. Trei ani și două luni a stat Emil la Jilava. A văzut la televizorul celulei cum au început să intre rânduri-rânduri la pârnaie foștii săi colegi de Parlament. Cu Adrian Năstase a fost chiar tovarăș de celulă. Amândoi, acolo! Cutean a fost eliberat în aprilie 2015, și-a deschis cont de Facebook și face, de dimineața până seara, propaganda PSD-istă, sperând că va mai prinde și el un oscior de la masa lui Dragnea. Are nevoie omul, nu v-am zis că i-a tocat pe ăia 85.000 de euro? Azi, pe lângă propagandă, Cutean ne-a înseninat ziua cu această postare. cutean La mulți ani, Emile! Prima zi de pușcărie nu se uită niciodată. Apoi, începi să te mai obișnuiești. Să spună Adrian Năstase dacă nu-i așa.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.