Proful care și-a făcut loc în mintea elevilor săi

Ora de filosofie a profesorului Doru Căstăian conține multe întrebări și puține răspunsuri servite de-a gata. De pildă acum, când vreo 25 de elevi de-a XI-a de la liceul de Arte „Dimitrie Cuclin” din Galați discută despre viață ca realitate și iluzie, sunt invitați să argumenteze de ce ar fi lumea într-un fel sau altul. „Eu nu încerc să vă spun nimic, de fapt. (…) Ci încerc să vă trezesc puțină mirare – cum știți că fac de-o viață – și puțină suspiciune cu privire la lucrurile care par de la sine înțelese.”

Doru Căstăian (40 de ani) a devenit profesor de filosofie și științe socio-umane acum 16 ani, după ce-a terminat facultatea la Cluj și după ce-a lucrat o vreme în presa gălățeană. Unul dintre primele lucruri de care și-a dat seama a fost acela că sistemul de învățământ românesc nu prea e un sistem, de fapt: lipsesc pașii previzibili pe care un profesor ar trebui să-i facă pentru a avansa cu adevărat în carieră. „E un sistem care, din păcate, îți permite foarte ușor să simulezi, să pară că faci, să pară că ai crescut. Și, din păcate, simulăm la multe nivele: simulăm consilieri psihologice, simulăm că-i ascultăm [pe elevi]”.

Încearcă să pună umărul pentru a urni mecanismul ăsta greoi. Scrie cărți despre educație, creează scenarii pentru softuri educaționale, lucrează ca formator pedagogic. Anul trecut a devenit Profesor Merito, în cadrul unui proiect ce-și propune să recunoască excelența în școala românească.

Crede că e important ca profesorii să-i trateze pe elevi ca pe niște „ființe umane întregi”, care au probleme reale, ce merită luate în serios. A observat că „la primul semn de superioritate inutilă, la primul semn de dispreț, de dezinteres flagrant față de lumea lor, copiii (…) se retrag imediat.” Duce o luptă continuă pentru a-i înțelege și a-i ține alături. Văd împreună filme, după care le comentează. Discută despre subiecte grele, inclusiv despre religie și sexualitate. „Ne ajută pe noi să ne formăm o idee a noastră și să vedem prin ochii noștri, nu prin ochii dumnealui”, spune un proaspăt absolvent. Încearcă să-i învețe să pescuiască în loc să le dea peștele de-a gata, îi îndeamnă să caute răspunsuri și s-o facă cum trebuie.


VARIANTA AUDIO


Acest material a fost realizat cu sprijinul Coca-Cola.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.

Violența împotriva femeilor din politică a devenit doctrină națională: „Ești redusă la funcția ta de a face copii și de a produce plăcere”

Interviuri realizate de Recorder cu 16 politiciene, dar și hotărâri de instanță sau ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), arată că sexualitatea reprezintă tema cel mai des folosită în atacurile la adresa femeilor din politica românească: referințe la viol, la promiscuitate, la folosirea sexului pentru a obține o funcție, la infidelitate. Scopul e să le umilească și să le distrugă reputația.