Robert Negoiță a construit o rampă de gunoi fără niciun aviz: „Cei care au făcut sesizări sunt niște ticăloși!”

Ambiția primarilor bucureșteni de a înființa companii proprii și de a pune monopol pe contracte duce la situații în care totul se face după ureche, în disprețul legii și al cetățenilor.

În septembrie 2018, Primăria Sectorului 3 și-a înființat propria direcție de salubritate și a preluat atribuțiile de colectare și gestionare a deșeurilor de la operatorul privat care ridica gunoaiele din sector. Decizia s-a luat peste noapte, fără ca direcția nou înființată să fie pregătită pentru o asemenea sarcină. Primarul Robert Negoiță a constatat, astfel, că nu dispune de suficiente mașini pentru câte deșeuri trebuie să ridice în fiecare săptămână. Așa că gunoiaele au rămas pe străzi preț de mai multe zile.

Pentru a ieși din acest impas, Negoiță a recurs la o cârpeală românească: a suplimentat numărul mașinilor de gunoi cu camionetele de la întreținerea parcurilor și a scurtat drumul acestora până la groapă. Ca să facă mai multe curse, mașinile nu duc gunoaiele la groapa de la Vidra (Glina a fost închisă în februarie), ci le descarcă pe un spațiu aflat la intersecția bulevardului Nicolae Grigorescu cu Splaiul Unirii.

„E doar o rampă de transfer”, se justifică Robert Negoiță. „S-a închis groapa de gunoi de la Glina și trebuie să cărăm deșeurile la peste 20 de kilometri, într-un trafic infernal. Pe cale de consecință, gunoierele descarcă aici și apoi încărcăm în remorci mari și ducem la groapă”.

Legislația spune, însă, că înființarea unei „rampe de transfer” trebuie autorizată de autoritatea de mediu. Nu poți deschide o rampă doar pentru că ai nevoie, ea trebuie dotată după anumite standarde și pusă în funcțiune numai după ce se studiază impactul asupra zonei.

Însă Robert Negoiță avea nevoie să pună gunoaiele undeva și nu s-a mai împiedicat de aceste detalii. Agenției de Mediu a Municipiului București ne-a comunicat că Primăria Sectorului 3 nu are autorizație pentru rampa de pe Splaiul Unirii.

Vezi aici răspunsul Agenției de Mediu

De asemenea, Garda de Mediu spune că a fost sesizată de mai mulți cetățeni cu privire la depozitarea ilegală a gunoaielor și a mers în control. „Am găsit un teren murdar, nicidecum o rampă de transfer. Ca să fie rampă de transfer ar trebui să fie o activitate comercială, cu stații de sortare și tot ce mai e nevoie, dar acolo nu există așa ceva”, ne-a declarat comisarul Andrei Corlan.

Reprezentantul Gărzii de Mediu admite, totuși, că instituția pe care o reprezintă a ținut cont de situația de criză a gunoaielor din sector și a permis depozitarea temporară, dar numai pentru deșeurile uscate: „Este vorba despre deșeurile de vegetație sau cele de construcții. Nu e în regulă ca acolo să se depoziteze și altfel de gunoaie”.

Am fost să verificăm care e situația rampei de pe Splaiul Unirii și l-am găsit pe însuși primarul Robert Negoiță, supraveghind asfaltarea unui drum din fața locației. Ce a ieșit, puteți vedea în materialul video de mai jos:

SUSȚINE PROIECTUL RECORDER
DONEAZĂ PENTRU JURNALISM
Conținutul nostru este gratuit, însă n-ar fi posibil fără oameni care plătesc pentru el. Salariile jurnaliștilor, deplasările în țară și toate celelalte cheltuieli necesare pentru funcționarea unei redacții sunt susținute din donațiile cititorilor. Contribuie și tu!
Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.